Este de bonton să-ţi iei, în campania electorală, măcar un consultant dintr-o democraţie avansată. Dai impresia că mergi spre victorie la clasa I, în timp ce restul se înghesuie la clasa a II-a, însoţitorii străini negarantându-ţi, totuşi, succesul.
Chiar dacă nu ai neapărat nevoie de un consilier electoral din afară, achiziţia te ajută să te afişezi drept candidat distins şi puternic, cu conturile pline şi suficient de interesant ca pentru tine să lucreze oameni care „l-au făcut” preşedinte pe Clinton sau pe Obama. De la Ion Iliescu, căruia PSD i-a băgat pe gât primii americani, prin 1996, până la Traian Băsescu, care l-a angajat, în 2009, pe strategul israelian al lui Adrian Năstase din 2004, toţi prezidenţiabilii care doreau să fie luaţi în serios lucrau cu consilieri din afară. La mare căutare au fost şi au rămas consultanţii din echipele de campanie ale preşedinţilor SUA, care însă, pe plaiurile mioritice, nu au avut deloc succes. Ion Iliescu a pierdut în 1996, Mircea Geoană (contract cu Benson Strategy Group, implicată, de asemenea, în campania electorală a lui Obama) a fost învins în 2009, iar principele Radu Duda – care şi-a lansat candidatura după mai multe discuţii cu Betsy Meyer, directorul executiv al campaniei aceluiaşi preşedinte – a abandonat bătălia pe parcurs. Aceste eşecuri l-au făcut pe Traian Băsescu să spună, ca şi dl Iliescu, că americanii habar n-au cum gândesc românii şi nu-i înţeleg. Victor Ponta nu este însă de aceeaşi părere, premierul care iubeşte China, luându-şi însă tot un consultant de peste Atlantic: Mitch Stewart, strateg pentru statele indecise în campania electorală a preşedintelui Barack Obama.
Spre deosebire de colegii săi în ale know-how-ului electoral, care sunt foarte discreţi, dl Stewart s-a lăsat văzut şi auzit pe îndelete, la Antena 3. De ce a fost nevoie ca un personaj aflat, de regulă, în umbră să se expună? Pentru a se şti că un om de-al lui Obama lucrează pentru candidatul PSD şi pentru a şterge, la nivelul imaginii, petele împroşcate de vorbirea abundentă a lui Victor Ponta, care tocmai se precipitase peste lume cu declaraţia: „Cred că efectele asupra societăţii româneşti lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”. Drept urmare, ambasadorul Marii Britanii, Paul Brummell, şi fostul ambasador american Mark Gittestein s-au grăbit să-l pună pe premier la punct, ultimul spunându-i că, în materie de politică, „a învăţat toate lecţiile greşite de la SUA”. Ca nu cumva să-şi facă cetăţenii impresia că dl Ponta nu este agreat de administraţia americană, dl Stewart, în calitate de fost colaborator al preşedintelui Obama, l-a lăudat continuu pe premier, afirmaţia că nu i-a găsit slăbiciuni fiind, în contextul recentelor controverse, extrem de deplasată.
Dar şeful echipei de consultanţi nu doar repară, ci îi şi aduce prezidenţialului PSD beneficii de imagine. El trasează implicit o punte de legătură între Victor Ponta şi preşedintele Obama, cu care mulţi politicieni români ar vrea să fie comparaţi. Pentru fanii premierului, atâta le este suficient ca să creadă că acesta e înţărcat la democraţie, că îi va conduce cu blândeţe pe calea marilor reforme sociale, românii făcând saltul de la sărăcie, la prosperitate. De asemenea, poporului antenist i se întăreşte convingerea că Victor Ponta e bun („Cred că cel mai puternic punct al său este faptul că a luptat pentru mamele tinere, pentru pensionari… Vrei ca acest om, căruia îi pasă de oamenii de rand, să fie preşedinte”), deştept, muncitor şi înţelept, fiindcă până şi americanii o spun – dl Stewart fiind însă plătit să vorbească.
Am senzaţia că dl Mitch Stewart o să mai participe la talk-show-uri televizate, unde îl va omagia pe candidatul PSD în calitate de fost consultant, deci de apropiat al preşedintelui SUA. Fiindcă, chiar de la prima sa apariţie, s-a impus o temă de propagandă: Ponta înrudit, în spirit, cu Obama.
