Scrisoarea unui „băsist” către Preşedintele României

Domnule Preşedinte,

Sunt unul din cei care au fost de partea dumneavoastră de la bun început. Şi sunt încă şi acum. V-am votat fără ezitare de fiecare dată, oricare a fost să fie conjunctura, atât pe dumneavoastră, cât şi pe cei care v-au reprezentat sau au fost într-un fel sau altul legaţi de numele dumneavoastră. Nu v-am criticat niciodată, nici măcar în cerc restrâns, ci v-am susţinut constant, atât cât am putut, în discuţiile private şi pe blogul meu de publicistică — pe dumneavoastră personal, direct sau indirect, ca şi ideile dumneavoastră. Şi în această calitate, de susţinător statornic, vă cer să rupeţi câteva minute, foarte puţine, din timpul dumneavoastră pentru a citi mesajul ce urmează.

V-am urmărit cu atenţie în discuţia pe care aţi avut-o cu Robert Turcescu, marţi 9 septembrie, pe postul de televiziune B1 TV. Unde aţi reluat sau aţi dezvoltat idei şi informaţii pe care le-aţi mai vehiculat în spaţiul public în ultima perioadă. Sunt de acord că „politica mare” necesită intransigenţă, hotărâre şi onestitate. Plus o sumedenie de alte însuşiri. Sunt de acord că spiritul critic favorizează progresul — în politică, la fel ca şi în mai toate domeniile vieţii sociale. Şi că nici excesul de critică nu strică de multe ori. Înţeleg că persoanele la care v-aţi referit sunt criticabile sub felurite aspecte. Mă refer la Iohannis, Macovei, Blaga şi Predoiu, la adresa cărora aţi avut cuvinte aspre în emisiunea amintită. Cu toate acestea, dumneavoastră, deşi politician versat, poate cel mai versat şi mai dotat din România ultimului sfert de secol, vă manifestaţi ca şi cum aţi fi scăpat din vedere faptul că ne aflăm în preajma unei confruntări politice decisive, alegerile prezidenţiale din noiembrie. Ceea ce mi se pare cu totul inexplicabil. Sunt sigur că, la fel ca şi mie şi multor altora, vi se pare de-a dreptul catastrofală pentru ţară şi pentru poporul român o eventuală victorie în alegeri a lui Victor Ponta, care s-ar instala astfel în fruntea ţării pe următorii cinci (negri) ani. Sunt sigur că nu aveţi niciun „blat” cu Ponta, aşa cum cred unii. Şi totuşi vă comportaţi ca şi cum aţi avea. Încă o dată, este inexplicabil pentru mine, cum de vă pronunţaţi public atât de vehement împotriva unor oameni dintre care unii v-au fost colegi de echipă timp de atâţia ani, v-au stat alături şi v-au susţinut în timpul celor două tentative de demitere — v-au susţinut pe dumneavoastră şi statul de drept —, iar de alţii sunteţi apropiat ca spirit şi ca ţintă. Şi chiar ca stil.

Era oare important să vă întrebaţi, retoric, dacă Iohannis a plătit către fisc taxele datorate pentru meditaţiile date în trecut? Apropo, sunteţi sigur că nu le-a plătit? Apoi: era oare nevoie să vă întrebaţi, iarăşi retoric (şi sarcastic, fireşte), din ce venituri şi-a cumpărat Iohannis cele şase case pe care le deţine în prezent?… Dar dacă se va dovedi că le-a dobândit perfect legal? Unii investesc în terenuri — nu-i aşa? — alţii preferă să investească în case; au acest drept, fără niciun dubiu. L-aţi catalogat cu grăbire pe Iohannis ca „premierul Grivco”. Într-adevăr, n-a fost din partea lui o alegere inspirată să se lase dus de val şi de ambiţii de mărire, de acord. Dar îi negaţi unui om dreptul de a se corecta, de a se redresa în timp? Atunci când, desigur, nu se face vinovat de păcatul capital al duplicităţii; ceea ce nu pare a fi cazul prezidenţiabilului de astăzi. Nu sunteţi oare dumneavoastră cel care i-a spus lui Adrian Năstase, la alegerile din 2004, „Adriane, ce blestem pe poporul ăsta să aleagă între doi foşti comunişti”? Întrebare prin care, implicit, aţi admis că un om poate deveni altul, mai bun… Mi-aş permite să vă întreb: în 2000, dumneavoastră cu cine aţi votat, cu Vadim Tudor, sau cu Iliescu?

Împreună cu Monica Macovei s-ar putea spune fără a exagera prea mult că aţi pus justiţia din România pe picioare. Aţi avut idei asemănătoare, aţi întreprins acţiuni comune. Iar astăzi ea vi se înfăţişează „sub o poleială” şi cu nimic viabil în substanţă? Sau (dintr-o emisiune anterioară): „şi-a asigurat o pensie consistentă de la Parlamentul Uniunii Europene”? Cu tot respectul pentru dumneavoastră, mi se par două dintre cele mai nedrepte acuzaţii din câte mi-a fost dat să aud în ultima vreme. Îmi permit să vă invit să vă informaţi, şi veţi constata că mulţi dintre „intelectualii băsişti” o susţin. Oare fără nicio justificare? Dintr-o simplă toană?… O vedeţi pe Monica Macovei jucând la două capete sau făcând compromisuri cu alde Tăriceanu sau Ponta? Nu este oare ea de-ajuns de fermă în opţiuni şi în acţiune pentru a merita aprobarea dumneavoastră tacită, dacă nu şi încurajarea?

Trecând peste Blaga din lista mai sus menţionată, „importatul” Predoiu este „de o obrăznicie deranjantă” şi „nu a făcut nimic pentru PDL” — asta e tot ce vedeţi dumneavoastră la candidatul Predoiu? Dar poate că este un merit al său să nu fi făcut nimic pentru PDL de vreme ce dumneavoastră înşivă aţi dezavuat acum ceva timp acest partid (din motive altminteri îndoielnice). Chiar nu aţi urmărit cum a evoluat în ultimele săptămâni discursul fostului ministru al justiţiei? Nu aţi remarcat cât de spectaculos a câştigat în coerenţă, incisivitate şi substanţă în beneficul dreptei româneşti şi împotriva stângii populiste? Şi asta dacă e să ne referim numai la discurs. Dar Predoiu are în portofoliul său şi deloc neglijabile realizări în justiţie în perioada când a fost ministru — spre exemplu cele patru coduri… Încă o dată: va fi mai bun Ponta?

Vă înţeleg într-un fel: v-aţi pus la un moment dat toate speranţele într-un proiect, acela al Mişcării Populare. Iar dacă opţiunile electoratului s-au îndreptat într-o proporţie dezamăgitoare pentru dumneavoastră către partidul acestei mişcări, aţi decis să distrugeţi tot restul?… Culmea e că — resemnându-vă oare? — aţi anticipat în aceeaşi emisiune fuzionarea PMP cu PDL după alegeri! Asta chiar că e o surpriză de proporţii! Altfel spus, v-aţi luat gândul de la o construcţie care să fie „altfel” în politica românească… Dar dacă-i aşa, şi dacă în plus electoratul român nu-i încă pregătit să aleagă o femeie, pe Elena Udrea, aflată în fruntea creaţiei dumneavoastră politice de suflet, atunci de ce încercaţi să aruncaţi în confuzie electoratul român de dreapta, răpindu-i orice speranţă în victorie? Alegătorul român trebuie să meargă la vot cu speranţă, cu bucurie în suflet, după cum observa cineva.

Dacă nu Iohannis, dacă nu Predoiu, dacă nu Macovei, dacă nu Udrea (căreia nu i-a venit încă momentul!) şi dacă niciun alt candidat nu-i de aşteptat să apară până la începutul campaniei electorale, după cum chiar dumneavoastră aţi anticipat, atunci cine? Ponta?

Al Dumneavoastră (încă) „băsist”,

Aceasta scrisoare a fost publicate pe www.contributors.ro