În ciuda reverenței făcute în fața cancelarului Merkel, numită „un bun prieten și un avocat puternic al Ucrainei“, Poroșenko a respins categoric ideea de a ceda teritorii în schimbul păcii. Cel puțin la această etapă.
Odiseea convoiului umanitar rusesc a durat 10 zile. Președintele Vladimir Putin n-a mai avut răbdare și i-a spus cancelarului german Angela Merkel într-o discuție telefonică că a considerat inacceptabilă orice amânare, afirmând că autoritățile ucrainene trag de timp pentru a împiedica distribuirea ajutoarelor în regiunea Lugansk, controlată parțial de separatiștii proruși, unde situația populației este critică. Astfel că, vineri 22 august, la ora 11.20, convoiul format din 220 de camioane s-a pus în mișcare intrând pe teritoriul Ucrainei, fără aprobarea Kievului. Cu o zi înainte, reprezentanții Crucii Roșii Internaționale au participat ca observatori la controlarea a 34 de camioane din convoi de către grăniceri ruși și ucraineni la punctul rusesc de frontieră, Donețk. Acele camioane ar fi fost încărcate cu orez, apă, zahăr, iar două dintre ele cu medicamente. Vineri dimineața, Crucea Roșie a refuzat să însoțească convoiul din cauza luptelor care s-au dus în cursul nopții pe traseul pe care urma să se deplaseze coloana, care transporta potrivit oficialilor de la Moscova aproximativ 2.000 tone de ajutoare umanitare.
Provocarea Rusiei
Oficiali de la Kiev au numit „invazie“ și „încălcare gravă a dreptului internațional“ incursiunea convoiului, președintele Poroșenko respingând acuzațiile Rusiei potrivit cărora Ucraina inventează tot felul de pretexte pentru a împiedica intrarea coloanei de camioane ale armatei, revopsite în alb. Serviciul Extern al UE a calificat acțiunea Rusiei ca o „evidentă încălcare a graniței ucrainene“. Ceva mai decise a fost Pentagonul, care a cerut Moscovei să-și retragă convoiul, iar NATO, prin vocea secretarului său general, a afirmat că prin această acțiune Rusia adâncește criza pe care tot ea o alimentase.
După ce cancelarul Merkel și președintele Barack Obama au calificat, într-o discuție purtată vineri, trimiterea convoiului fără acordul autorităților de la Kiev drept o încălcare a suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, administrația americană a folosit mai ales termenul de „provocare“ pentru a descrie acțiunea Rusiei. Iar vicepreședintele Joe Biden, într-o discuție purtată sâmbătă cu Poroșenko, a lăudat reținerea de care au dat dovadă autoritățile ucrainene în fața „provocărilor Rusiei“.
Vineri seară, camioanele erau descărcate la Lugansk, iar sâmbătă la prânz, potrivit purtătorului de cuvânt al Consiliului ucrainean de Securitate și Apărare, 184 de camioane trecuseră deja granița înapoi în Rusia. Tot el afirma că în aceste camioane ar fi fost evacuate mașini și utilaje din fabrici de echipament militar ucrainene, informație care nu s-a confirmat din alte surse.
Rusia, care a demonstrat prin acest gest de forță că nu se conformează nici unui fel de norme și că refuză să joace în estul Ucrainei după regulile Kievului, a anunțat deja un nou convoi umanitar pentru această săptămână.
Republica Populară Lugansk
Cum se poate ca un convoi format din 220 de vehicule militare, vopsite în alb, care s-ar vedea probabil de pe lună, să intre și să iasă nestingherit pe teritoriul altei țări, să parcurgă sute de km fără ca autoritățile statului respectiv să poată interveni?
Totul a fost posibil pentru că regiunea Lugansk se află chiar la granița cu Rusia, iar de o bună bucată de timp frontiera este controlată de separatiștii proruși. În toată această criză s-a vorbit mai puțin despre Lugansk.
Regiunea este dominată etnic și lingvistic de ruși și legată istoric de Rostov, din Federația Rusă. Primele acțiuni separatiste s-au produs la 6 aprilie, când protestatarii au ocupat clădirea serviciului ucrainean de securitate (SBU) din Lugansk. Abia la 29 aprilie s-au instalat în clădirile administrației regionale și a procuraturii. Lugansk, alături de Donețk, a organizat un referendum nerecunoscut la 11 mai, la care s-ar fi înregistrat un covârșitor 96% pentru independență. A doua zi s-a proclamat Republica Populară Lugansk, care a semnat la 24 mai, cu doar o zi înaintea alegerilor prezidențiale din Ucraina, acordul de constituire a statului confederativ Uniunea Republicilor Populare, alături de Donețk. Noua entitate autoproclamată este mai cunoscută sub numele de Novorossia.
În presa occidentală s-a vorbit mult mai puțin de Lugansk și pentru că acolo susținerea curentului separatist prorus este mai puternică, apropierea geografică de Rusia e mai mare, iar interesele economice ale orgarhilor ucraineni sunt nesemnificative în regiune. Spre deosebire de Donețk, în conducerea separatistă de la Lugansk tensiunile sunt mai mici, chiar dacă pot fi ușor identificate diverse grupări ale căror interese adesea nu coincid. Și tot spre deosebire de Donețk, conducerea este în mâna localnicilor, majoritatea foști militari de carieră, membri ai Uniunii Veteranilor. Modelul de administrație, atât cât poate fi analizat, este inspirat din perioada sovietică, fiind înființate instituții precum KGB sau Smerș(contra-informațiile militare sovietice în vremea războiului mondial).
Timp de câteva luni, în lagărul separatiștilor din Lugansk rolul opozantului l-a jucat Aleksei Mozgovoi, al cărui vechi conflict cu Valeri Bolotov, liderul separatiștilor proruși din regiune, era de notorietate. Competiția pentru putere a fost câștigată de Bolotov, iar Mozgovoi, care comanda batalionul Prizrak (fantomă, în traducere), a părăsit orașul Lugansk, participând activ la lupte. Dacă politic Mozgovoi s-a subordonat lui Bolotov, din punct de vedere militar el s-a aflat sub comanda celebrului Ghirkin (Strelkov), recent dispărut fără urmă. Un rol important în regiune îl joacă cazacii, comandați de Nikolai Kozițîn, cetățean rus, care au controlat sudul și care formează Marea Armată a Donului, în care luptă mulți cetățeni ruși, cazaci veniți din regiunea Rostov. În comunitatea cazacilor s-a păstrat memoria alb-gardistă din vremea Războiului Civic, izbucnit după ce Lenin a pus mâna pe putere la Petrograd, în noiembrie 1917. În ecuația politică din Lugansk cazacii joacă un rol important, pentru că ei controlează o parte a tranzitului peste frontiera ruso-ucraineană. Kozițîn a avut relații tensionate și cu conducerea politică, cu Bolotov, și cu cea militară Strelkov-Mozgovoi. Aprecierile analiștilor care cunosc zona sunt diferite, ei vorbind de procente cuprinse între 10 și 40 de mercenari ruși care luptă printre insurgenții din Lugansk. Totuși, prezența cetățenilor ruși în structurile de putere separatiste de la Lugansk este mult mai puțin vizibilă, în comparație cu Donețk.
În ultimele luni, s-a răspândit fenomenul răpirilor de persoane, sute de oameni fiind dați dispăruți. Recent, și consulul onorific al Lituaniei la Lugansk a fost răpit și ucis de separatiștii proruși, ceea ce a mai oferit prilejul UE să-și facă simțită activitatea printr-un comunicat de condamnare „fermă“.
Planul Merkel pentru Ucraina
Privită cu suspiciune mai ales în Europa Centrală și de Est, care a făcut obiectul Pactului Molotov-Ribbentrop, de la a cărui semnare s-au împlinit sâmbătă, 23 august, 75 de ani, Germania a jucat un rol esențial în consolidarea unei politici unitare a Occidentului față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și a sprijinit sancțiunile economice. Poate că nu întâmplător, de 23 august, cancelarul german a vizitat în 2012 Chișinăul, iar acum Kievul. Berlinul rămâne activ în căutarea unei soluții negociate la criza ucraineană, este membru influent al formatului de negociere alături de Franța, Rusia și Ucraina și exercită o influență crescândă asupra evoluțiilor politice de la Kiev. Nu întâmplător vizita la Kiev a cancelarului Angela Merkel a fost urmărită cu interes deosebit în toate cancelariile lumii.
Germania a promis Ucrainei un credit de 500 de milioane de euro pentru asigurarea aprovizionării cu apă și energie a regiunilor distruse de război și alte 25 de milioane pentru ajutorarea refugiaților (neoficial, cifra acestora depășește 300.000 de persoane), ceea ce l-a făcut pe președintele Poroșenko să vorbească despre începutul unui veritabil „plan Merkel“ pentru țara sa, după modelul Planului Marshall pentru Occidentul distrus de cel de-al doilea război mondial. Conferința donorilor din UE, care va avea loc în septembrie, va confirma în ce măsură așteptările Kievului sunt îndreptățite.
Cancelarul Merkel a subliniat că e nevoie de negocierea unui acord bilateral pentru încetarea focului, o condiție esențială fiind controlul eficient al granței ruso-ucrainene. Chiar în deschiderea vizitei, analiștii ruși speculau asupra obiectivului cancelarului de a-l determina pe Poroșenko să înceapă negocierea unei soluții politice cu Putin, cu ocazia întâlnirii de la Minsk, la 27 august. Merkel a remarcat cu satisfacție disponibilitatea lui Poroșenko de a discuta problema descentralizării și statutul limbii ruse în Ucraina. În ciuda speculațiilor de presă, nu e nicio noutate, cererea cancelarului Merkel corespunzând poziției de principiu a lui Poroșenko menționată și în cele 14 puncte pentru reglementarea crizei anunțate în momentul inaugurării mandatului prezidențial. Foarte importantă pentru Kiev a fost reconfirmarea poziției Germaniei de nerecunoaștere a anexării Crimeei de către Rusia.
Vizita cancelarului german a fost un bun prilej pentru Poroșenko de a repeta câteva axiome ale politicii Kievului în această criză: nu Ucraina și-a dorit acest război, ci el a fost provocat de vecini, pacea se va putea instaura foarte repede dacă vor fi retrași mercenarii străini de pe teritoriul Ucrainei și, cel mai important, Ucraina va face tot posibilul pentru instaurarea păcii, fără să jertfească suveranitatea, integritatea teritorială și independența.
De fapt, în ciuda reverenței făcute în fața cancelarului Merkel, numită „un bun prieten și un avocat puternic al Ucrainei“, Poroșenko a respins categoric ideea de a ceda teritorii în schimbul păcii. Cel puțin la această etapă. Astfel că nimeni nu poate să garanteze că, pe lângă fronturile de luptă din Donbass, Ucraina nu va deschide altul în Crimeea, în care Rusia va trebui să lupte direct, nu prin militari deghizați, împotriva armatei ucrainene.
Sursa: revista22.ro
Comentariile sunt închise.