Traian Băsescu „s-a dat” iarăşi la Monica Macovei. A faultat-o zdravăn, în interviul EVZ-B 1 TV, aşa cum mai făcuse şi cu altă ocazie. Ghinionul Monicăi e că a recepţionat perdaful cu doar câteva ore înainte de lansarea candidaturii sale la preşedinţia României, ca independentă.
În principiu, Traian Băsescu are dreptate să fie supărat. Şi a spus-o clar, ieri, cum de altfel o face dintotdeauna. (Apropo de asta, rar mai găseşti un politician care să vorbească atât de descifrabil, pentru lumea largă, rar şi apăsat. În schimb, proliferează în ultimii ani o specie de politician care te împroaşcă de vorbe, idei, concepte şi logoree fadă – o veritabilă tristeţe pentru urechea publică). Monica Macovei i-a întors spatele lui Traian Băsescu, picând în plasa unora dintre fanele sale de presă, care au împins-o către discursul “taliban” atunci când preşedintele a făcut târgul Niţu-Kovesi, cu premierul USL, pentru şefia Parchetelor.
Sigur, teoretic, nemulţumirea lui Macovei era justă – înţelegerea cu Ponta îl scotea din schemă pe Daniel Morar, adevăratul creator al DNA-ului adevărat şi implicit arhanghelul pământean al luptei împotriva corupţiei politice. Dar practic, ea trebuia să fie mai înţelegătoare; cu 70%, Ponta putea scoate totul din negocierea cu Băsescu, iar azi eram cu un picioar în groapa săpată pe vremea lui Năstase. Traian Băsescu a negociat pe plus; pe foarte plus. Sacrificându-l, din păcate, pe Morar, dar salvând lupta anticorupţie cu propulsarea lui Kovesi, în locul Daniel Morar, la DNA. Monica Macovei trebuie să aibă azi fair-play-ul de a admite că abilitatea lui Traian Băsescu a permis menţinerea României pe axa UE-SUA.
Acel episod a zdruncinat până spre definitiv relaţia dintre cei doi stâlpi ai regimului “băsist”, aşa cum peiorativ îl ştampilează duşmanii statului de drept şi ai României de tip occidental. Băsescu şi Macovei, aceasta e ordinea corectă, au marele merit de a fixa justiţia pe drumul cel bun şi oricine ştie asta. Conflictul dintre ei i-a venit servit lui Blaga, care, supărat şi el pe Băsescu pentru că a ales-o pe Elena Udrea, s-a folosit de situaţie şi a găzduit-o pe Macovei pe lista PDL la europarlamentare. Am mai spus de câteva ori, mare greşeală pentru Monica Macovei! Tot discursul său anticorupţie a devenit vorbă goală prin cumetria cu şmecherii combinatori din PDL. Putea să ajungă în Parlamentul European şi fără PDL. Iar azi era mai credibilă decât ca produs de lux al baronimii ne-PSD. Între timp, Monica Macovei însăşi s-a lămurit cum stă treaba cu partidul; Blaga i-a dat cu flit şi n-a luat-o în calcul ca posibil candidat al PDL pentru prezidenţiale. S-a folosit de ea pentru a atrage voturile electoratului anticorupţie, iar acum îi întoarce spatele ca un dulău satisfăcut. Meritat!
Dar dacă orgoliile n-ar fi atât de mari, Macovei şi Băsescu ar face o echipă redutabilă în perspectiva unei politici altfel. Aşa cum arată atmosfera azi, nimic nu pare a demonstra că drumurile lor se vor regăsi într-un punct comun. Însă mintea cea de pe urmă ar putea să fie mai înţeleptă decât cea de azi. Poate că după ce va fi consumat şi această experienţă de candidat independent, Monica Macovei se va gândi că tot Băsescu e mai bun. Cu toate bubele sale. Dacă nu-i va păsa doar de contul gras pe care i l-a umplut Parlamentul European, dacă vrea să revină în politica mare după un eventual eşec, Macovei ar trebui să aibă o uşă deschisă la Traian Băsescu. Nu ştiu dacă preşedintele o mai are la suflet. În “Dragoste cu năbădăi” ar fi posibil, în realitate s-ar putea să nu mai ţină împăcarea, să trăim doar un simplu “adio şi n-am cuvinte”. Dar Macovei are nevoie de Băsescu, aşa cum şi Băsescu are nevoie de Macovei. Au construit împreună spate zdravăn pentru justiţia română, or asta poate surmonta orice orgoliu, poate pansa orice rană, poate recalibra orice speranţă. Lipseşte doar VOINŢA. Şi puţină umilinţă, ce-i drept. Din partea cui? Greu de spus, greu de făcut!
Anii ce vor veni vor fi şi mai grei. PSD va continua să încalece, pas cu pas, administraţia, afacerile, presa. “Marele PNL” e deocamdată mic şi nu sunt semne că va creşte spectaculos prin opoziţie de catifea şi cu o armată de baroni care nu vor altceva decât ce vor şi tovarăşii lor din PSD: să scape de ANI, de DNA, de zăbrele. Să dea contracte în continuare prietenilor de partid, să menţină contribuabilul sclav al “sistemului” şi să păstreze o cizmă groasă pe grumazul privatului lovit din toate părţile. Cu Ponta sau cu Iohannis, România nu va fi altfel în ADN-ul său. Iar schimbarea nu mai poate veni din interior. După ce-şi va clăti creierul de-atâtea spălări televizate voiculesciene, până şi “populimea” de care vorbea Cristoiu va înţelege în naivitatea ei că doar puşcăria e soluţia pentru salvarea României din ghearele lăcomiei cu carnet de partid produsă de fabrica PSD-PNL-PC-PLR-UNPR. Iar atunci va fi nevoie şi de Băsescu, şi de Macovei, şi de Predoiu…De toţi cei care cred în forţa justiţiei ca alternativă la România Baronilor. Altfel, ne aşteaptă pe toţi sclavia de partid! Mai gândiţi-vă la asta, Monica Macovei şi Traian Băsescu!
Sursa: Reporter Virtual via paginadepolitica.ro
