Victor Ponta nu e femeie, dar e ortodox. Bani în plus pentru biserici

La o primă privire, ai putea crede că România reia una dintre marile teme interbelice, cea a tradiţionalismului şi, prin asta, a ortodoxismului. Este ceea ce opunea gruparea din jurul lui Nichifor Crainic de la Gândirea, de unde numele de gândirism dat curentului, mişcărilor culturale care promovau o universalizare a culturii române nu prin marketarea însemnelor naţionale, ci, din contra, prin asimilarea şi asumarea temelor din cultura mare europeană. Pentru că asta s-a decis, în birourile de strategie ale partidului, să fie tema campaniei prezidenţiale care a debutat cu stângul sau/şi cu stânga. Eşti sau nu eşti ortodox?, întreabă Victor Ponta, în apluzele frenetice ale sălii, care acoperă, pentru două ceasuri, zgomotul apelor care se revarsă peste case şi oameni. Da, PSD şi-a lansat candidatul în toiul inundaţiilor, dar tot e bine, ne spune ministrul delegat pentru cercetare, Mihnea Costoiu, pentru că, la români, apele poartă noroc.

Tema este, desigur, ieftină şi nici farmecul interbelic nu-l mai are. Ar fi avut, dacă Victor Ponta ar fi ştiut cu ce să umple termenul. Dacă ne-ar fi explicat de ce greco-catolicii nu sunt ortodocși. Şi ce îl deranjează mai tare la catolici: să fie Purgatoriul, să fie primatul papal, să fie anzima nedospită? Mai degrabă îl jenează filiaţia Sfântului Duh. Numai în Răsărit, Duhul cel sfânt purcede doar de la Dumnezeu-Tatăl, nu ca în Apusul cel vândut, unde puterea, chiar şi de divină, se împarte.

Evident, tema electorală îi este dată doar de profilul contra-candidatului, până acum cel mai bine cotat în sondaje, alături de Victor Ponta: Klaus Iohannis. Dacă sondajele ar fi cotat-o în imediata concurenţă pe Monica Macovei, candidatul PSD ar fi rostit răspicat (aplauze): “Sunt bărbat!”. Aşa, rămâne cu ortodoxismul. Dincolo de hilar şi de uşurătatea aparentă a temei, ea este parşivă. Unul dintre marii duşmani ai comunismului a fost Biserica. Tânărul Marx şi-a pus teza de doctorat sub cuvintele lui Prometeu: “Îi urăsc pe toţi zeii”. Ponta ar vrea, aşa cum a făcut-o şi marxismul, să extragă sacrul şi să se legitimeze. Din ortodoxismul uzurpat politic sub privirile părinteşti ale lui Dragnea şi Ilie Sârbu, creştinismul nu poate decât să lipsească.

Promotorul originar al curentului, Nichifor Crainic, în disputa cu Eugen Lovinescu şi sincronismul pe care acesta din urmă şi-l dorea, scrie, într-un articol intitulat A doua neatârnare, că, după independenţa politică faţă de Apus, România e datoare să îşi cucerească şi neatârnarea spirituală. Dacă prim-ministrul tuturor românilor (nu al celor 7,4 milioane de români revendicaţi de bucătăria PSD, ceea ce greşit sociologic, dar nu e treaba noastră) doreşte să se perfecţioneze şi să înţeleagă până la capăt ce e în neregulă cu statul etnocratic şi cum ajunge el la antisemitismul pentru care protejatul Dan Şova a fost trimis la cursuri intensive, cărţile lui N. Crainic, Şt. Zeletin, E. Lovinescu şi Nae Ionescu se găsesc la BCU, pe un raft care, în logica lansării de marţi de seară, are toate şansele să devină duşmănos.

***

Coincidenţă sau nu, Consiliul General al Muncipiului Bucureşti votează, astăzi (miercuri), o hotârâre de majorare a bugetului pentru biserici, din banii Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului turistic (Vezi aici).

Sursa: romaniacurata.ro