O poveste tristă despre mizeria din presă

Cazul Andrei Bădin este o poveste tristă despre mizeria din presă. Despre coabitarea dintre politicienii penali și gazetarii mercenari. Nu sunt mulți, dar sunt destui. Și, mai ales, sunt penali. Când construcția lor mizerabilă se năruiește, nu trebuie să le căutăm scuze. Și unii, și alții sunt niște tâlhari. Sunt cancerul politico-mediatic.

Andrei Bădin nu mi-a inspirat niciodată încredere. Prea ușor a fandat între „România liberă”, „Evenimentul zilei”, Antena 3 și B1 TV, într-o vreme când Antena 3 devenea nefrecventabilă. N-a avut probleme să se alinieze în oastea de mutanți ideologici ai lui Voiculescu, sub comanda lui Gâdea.

Unii colegi de presă bârfeau că ar lucra cu oareșce servicii secrete. În lipsa unor posibilități de verificare, nu m-a interesat aspectul. Dar am avut și eu, la rândul meu, o bănuială: aceea că Bădin e prieten cu banul murdar. Viața mi-a dat încă o dată dreptate.

Stenogramele din dosarul Duicu îl arată pe Bădin în toata splendoarea ticăloșiei sale. Omul e tovarăș cu o creatură pre-dinozauriană, numitul Adrian Duicu de la Mehedinți, a cărui prietenie te descalifică din start.
Mai mult, Bădin negociază cu reptiloiul PSD-ist stoparea dezvăluirilor pe care le făcea despre afacerile tenebroase ale ministrului Rovana Plumb. Totul, contra șpagă. Șpagă pe card. Ziaristul îi trimitea baronului penal, prin SMS, codul IBAN al contului în care să-i fie virați banii. Dar repede, că trebuie să plece în concediu!

Remarcați, desigur, modul prietenesc-golănesc în care ziaristul i se adresează baronului, la per-tu. Și o ironie a sorții: pe 29 iulie 2013, când presa liberă din România comemora un an de la referendumul pucist, Bădin – care lucra la o televiziune antipucistă – negocia șpăgi cu unul dintre stâlpii organizatorici ai puciului. Să nu uităm, în Mehedinți a fost înregistrată o fraudă electorală masivă, concretizată în zeci de dosare penale și în câteva condamnări.

Istoria presei va reține aceste două fragment de stenogramă.

29 iulie 2013
DUICU: Te-am sunat astăzi, cum am vorbit cu tine.
BĂDIN: Nu ți-am răspuns că nu vreau să mă bag în povestea cu… cucoana! Nu vreau să m-amestec în povestea cu cucoana! Vreau să-mi… o țin… Treaba ei cu cine și cum a făcut asa, cu mine nu face nicio înțelegere!… Ți-am explicat, nu vreau să mă bag. Tu ai insistat. Treaba ta! Eu n-am… n-am ce să fac cu ea, n-am… Nici n-am încredere în poveștile ei! (…) Vezi că mâine ți-l f… pe primaru’ din Orșova!

2 august 2013
DUICU: Te rog din sufletu’ meu, hai că ne vedem, mai vorbim noi doi. Te rog eu mult, las-o! Te rog din sufletu’ meu! Te rog mult de tot! Deci, te implor! Te rog mult de tot, las-o!
BĂDIN: Bine. Luni o să-ți dau un SMS cu un cod IBAN, să dai până miercuri ceva, să plec.
DUICU: Bine. Da, mă. Da.
BADIN: Bine.
DUICU: Bă, te rog din suflet!
BADIN: Bine. După 20 o să vin la tine.

SMS-ul cu codul IBAN a plecat din telefonul lui Bădin, spre cel al lui Duicu, patru zile mai târziu, pe 6 august. Cei 5.000 de lei promiși de baronul penal aveau cale liberă spre contul ziaristului. Iar dezvăluirile despre afacerile necurate ale Rovanei Plumb au suferit o moarte subită.