Robert Lanza, cercetator la Advanced Cell Technology, a dovedit prin fizica cuantica faptul ca moartea nu exista. Cand trupul isi termina „bateriile”, mai raman 20 de wati de „energie informationala”.
O noua teorie stiintifica demonstreaza ca moartea trupului nu este punctul terminus al calatoriei sufletului, asa cum, de altfel, sustineau si stramosii nostri, dacii.
„Multiversul” ne asteapta
Prin observatii ce tin de fizica cuantica s-a ajuns la notiunea de „lumi multiple” sau „multivers”, in loc de „univers”. Noua teorie care demonstreaza ca moartea nu exista are la baza conceptul de biocentrism.
Adica, exista un numar infinit de universuri si tot ceea ce este posibil sa se intample are loc in unele dintre acestea. Iar ceea ce nu este posibil sa se intample este doar moartea! Toate aceste multiple universuri exista simultan si, indiferent ce se intampla intr-unul dintre acestea, „actiunea” se continua intr-un altul.
Daca un corp este distrus intr-un univers, nucleul energetic de 20 de wati – masurat stiintific – care a facut creierul sa functioneze ca un computer nu se stinge odata cu trupul. Se stie de ani multi ca „energia nu se distruge, se transforma”, iar „fantana energo-informationala” a creierului, cum au numit cercetatorii cei 20 de wati, transcede intr-o nou univers.
Timpul si spatiul, „instrumente pentru creier”
Un experiment, publicat recent in „Science”, arata comportamentul unei particule ce trebuia sa treaca simultan prin doua separatoare de fascicule. Particula a trecut prin primul separator de fascicule. Cat timp aceasta a petrecut in separator, un Observator oarecare se poate decide sa actioneze comutatorul celui de-al doilea separator, pornindu-l sau oprindu-l. Ceea ce Observatorul a decis la acel moment, a determinat particula sa se comporte intr-un anume fel, sa treaca mai departe sau sa mai astepte. Indiferent de alegerea pe care a facut-o Observatorul, particula este cea care experimenteaza optiunile. Ideea e ca manifestarea energiei transcede ideea clasica de timp si spatiu. Ganditi-va la cei 20 de wati de energie ca la un holoproiector, care afiseaza rezultatele experimentului pe un ecran. Indiferent daca Observatorul a oprit sau a pornit al doilea separator de fascicule, holoproiectorul ramane activat de aceeasi baterie de 20 de wati. Conform Biocentrismului, spatiul si timpul sunt doar instrumente pe care creierul uman, „bateria de 20 de wati”, le foloseste ca sa aranjeze intr-o forma accesibila informatiile primite. Mintea are nevoie de ele. „Bateria” nu, doar le proceseaza la un moment dat, dar functionarea ei categoric nu depinde de timp si spatiu.
Legatura Cer-Pamant
Vorba lui Einstein:„Oamenii ca mine stiu ca diferenta intre trecut, prezent si viitor nu este decat o iluzie perpetuata de incapatanarea umana”. Orice se intampla cu trupul uman, „bateria” este cea care va experimenta trecerea prin „al doilea separator de fascicule”. Aici intervine Multiversul. Intr-un univers, trupul poate sa moara, dar simultan, in alt univers, el poate continua sa traiasca. Practic, ceea ce au descoperit cercetatorii acum, in trecut se numea Pomul vietii, a carui filosofie se regaseste in toate culturile antice. Este Thorul, „legatura Cer – Pamant”, care constituie calea prin care „fantana nemuritoare de energie”, „bateria de 20 de wati” purtatoare de infoenergie sare dintr-un univers in altul.
In stiinta, Thorul poarta denumirea de Podul Einstein-Rosen. De fapt, sunt mai multe poduri, fiecare catre alt univers, care uneste „gaurile negre”. Conform acestei teorii, universul in care ne aflam noi se afla in interiorul unei gauri negre, care exista in interiorul altui univers si tot asa. Cine este Observatorul care alege sa ne comute la un moment dat, acordand „bateriei” energoinformationale sa experimenteze si alte universuri? Rugaciunea „Tatal nostru” contine esenta acestei teorii: „Tatal nostru care esti in ceruri (…)/ Faca-se voia Ta, precum in Cer, asa si pe Pamant”!
Sursa: enational.ro
Multiversul e undeva si inainte,dar si peste tot in jurul nostru.Cam greu de inteles & de prins ideea dar asta e…!
Noi ne bucurăm mult, dragă zora, că prinsăși ideea. Amu, ține-o bine, și nu-i mai da drumu’. Între timp, luminează-ne, rogu-te, și pre noi, ăștia mai grei de cap!
Cât despre matematici… De ce credeți că Grigori Perelman, cel care a rezolvat Conjectura lui Poincaré, a refuzat banii și onorurile lumii academice occidentale și trăiește, modest, într-un apartament din Moscova, cu mama sa?
Mda. Iñárritu a fost mai inspirat, cu cele 21 de grame ale sale. Nimic nou sub soare, doar Logosul reînnoindu-ne pre noi în Lumina-I ce face aștrii să pălească.
Altfel, multiversul cela’mi amintește de serialul sud-african „Charlie Jade”, pe de o parte, și de pisica lui Schrodinger, pe de alta. Unii chiar nu vor să înțeleagă faptul că inefabilul nu poate fi definit. Dar, efortul va continua, pentru că ăsta e omul, obligat să caute chiar dacă știe că nu va vedea vreodată prin puterile proprii, fără revelație, obiectul căutării sale. Cărtărescu a spus-o destul de bine într-una din cărțile sale: „dacă nu poate scoate lumea din pântec, precum feleia, bărbatul e obligat a o scoate din cap” (citat aproximativ). Dar lumea scoasă din cap nu e viață.
Iubiți!
Comentariile sunt închise.