Simona a câştigat la Bucureşti. Bravo ei pentru concentrarea şi voinţa de care a dat dovadă ca să învingă acasă.
Bucharest Open a făcut o bună propagandă tenisului, meciurile au fost plăcute, tribunele pline – la finală nu ştiu dacă mai erau 10 locuri libere.
Dar să fim lucizi: Simona Halep e prea tare pentru acest turneu. Niciuna dintre adversare nu i-a pus vreo problemă, singurul set pierdut, în faţa Monicăi Niculescu, fiind, ca să zic aşa, amical. Din finala cu Roberta Vinci, fără istoric, remarc faptul că Simona a început să folosească, şi bine, slaisul de rever defensiv cu o singură mână, lovitură neglijată până acum.
În mod normal n-ar fi trebuit să participe. Cu atât mai mult e de admirat darul făcut de ea românilor, care au avut prilejul s-o vadă pe a 3-a jucătoare a lumii pe viu.
Premierul Victor Ponta a avut şi el finala lui, în care a fost băgat de preşedintele FRT, dl. George Cosac. Subsemnatul am mai asistat de-a lungul anilor la huiduirea unor politicieni pe Arena Centrală. De pildă, dl. Adrian Năstase, pe când era mare şi tare, şi grilajele i se deschideau în faţă, a năvălit în tribună, cu o şleahtă de bodigarzi, în timp ce se juca punctul şi a încasat un huo! memorabil.
Dl. Mircea Geoană, aflat în campanie prezidenţială, s-a lipit să participe la festivitatea de premiere şi pe urmă zâmbea prozac la corul de fluierături care l-a izgonit de pe zgură.
Dar performanţa d-lui Ponta e superioară. El a fost huiduit şi fluierat aproape un minut în vreme ce stătea cuminte în lojă, doar la rostirea omagială a numelui său de către dl. Cosac, care acum probabil că îşi dă cu racheta în fluierul piciorului.
Echivalentul în tenis al meciului politic pierdut de premier ar fi cam o „lăptăreasă” dublă, 0-6, 0-6. Au fost 5000 de spectatori, un eşantion deloc neglijabil pentru un sondaj, în majoritate tineri, care l-au respins aproape la unison pe cel ce se autoanunţă drept „cel mai tânăr preşedinte”.
Faptul că mii de oameni veniţi să-şi strige iubirea pentru Simona au fost capabili să uite de asta pentru câteva clipe ca să-l deteste pe el ar trebui să-i dea candidatului Ponta de gândit şi altceva decât toamna nu-i ca vara şi nici tenisul ca ţara.
Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul
Atac „light”- din cand in cand, d-l CTP adoarme parerile unora ca slujeste acelasi stapan ca pana in 1989- lanseaza atacuri mascate, un fel de fasaite care fac doar zgomot dar nu ataca in fond o problema, doar ca trebuie sa mimeze cumva ca este „impartial”- conditie necesara unui jurnalist cu staif, asa cum se pretinde domnia sa. Dar nu l-a lasat inima sa nu arunce o sageata si in directia lui Geoana, asa ca alaturandu-i in „asa nu” sa para mai „light” huiduielile la adresa lui Ponta. Si o mica trimitere la Basescu cu „iarna nu-i ca vara” nu strica, sa vada si „astilalti” ca el inca este pe pozitia contra dar ca, pentru a nu-si pierde credibilitatea slujind partidul in toate, mai trebuie sa mai spuna si ceva contra lui, asa de ochii „soacrei”.
Comentariile sunt închise.