„Există mereu și o coloratură politică, dar este evident că Rusia cere pe gaz cât crede că poate primi de o țară anumită”, indiferent de simpatiile sau antipatiile politice.
Datele oficiale arată că anul trecut, țările vest europene au plătit în general mai puțin pentru gazul rusesc decât țările mai sărace din Europa centrală și de est. În timp ce Polonia sau Cehia pllătesc peste 500 dolari pe mia de metri cubi,. Gazprom cere Germaniei mai puțin de 400 dolari.
„Gazprom, fiind în pozitie de aproape monopolist”, – explică James Henderson, specialist din cadrul Institutului Oxford pentru Studii în Energie – „își face prețurile în funcție de alternativele pe care le are fiecare țară-client. Se uită la cât are din piața țării respectective și la ce arlternative de energie are clientul. După care stabilește un preț”.
Din cele cinci țări cele mai sărace din Europa, Moldova este singura care plătește un preț sub mediu, pentru gazul rusesc. Macedonia, a cincea cea mai săracă țară potrivit Fondului Monetar Internațional, plătește cel mai mult, 564 dolari pe mia de metri cubi. Bosnia, unde venitul pe cap de locuitor este de cinci ori mai mic decit in Germania, plătește 515 dolari pe mia de metri cubi.
În acest context, nu este de mirare, că țări bogate din UE, care plătesc și mult mai puțin pentru gaz – este vorba în primul rând de Germania – au fost acuzate că au adoptat o poziție mult mai reconciliantă față de Rusia.
După ce Rusia a anexat în martie peninsula Crimeea și a continuat să sprijine grupările separatiste din estul Ucrainei, Statele Unite și Uniunea Europeană au impus sancțiuni împotriva Moscovei. Germania, Austria și Franța, care toate platesc sub 400 dolari pe mia de metri cubi, au fost acuzate că s-au opus unor sancțiuni mai drastice.
Pe de alta parte, dependenta energetică a acestor țări față de gazul rusesc este bine sub 50% (Germania in jur de 40%, Franța sub 20%, Austria sub 50%). În schimb, țările sărace din Europa sunt nu numai cele care platesc cel mai mare preț pentru gazul rusesc, dar și cele care sunt cele mai dependente de acesta: Cehia importă 80% din gazul consumat din Rusia, Ucraina si Bosnia depind în măsurâ de peste 70% de gazul rusesc. Țările baltice, Armeni și Bulgaria nu au alta sursă de energie decât gazul rusesc și plătesc mult pentru acest gaz. Cu toate acestea, în criza din Ucraina, de exemplu, țările baltice au fost unele din cele mai critice voci la adresa Rusiei. Iar toate, alături de Ucraina, plătesc peste 400 de dolari pe mia de metri cubi.
S-a spus mereu că Rusia folosește gazul ca armă politică și exemplul cel mai bun a fost anul trecut, în decembrie, când a oferit Ucrainei condusă de Victor Ianukovici o reducere drastică a prețului la gaz, după ce Kievul anunțase că nu mai semnează Acordul de Asociere cu UE.
Serbia, unul din principalii aliați ai Rusiei din Europa, plătește totuși peste 457 dolari pentru mia de metri cubi. Italia, care și ea s-a apropiat mult de Rusia în timpul premierului Silvio Berlusconi, plateste tot peste 440 dolari.
„Argumentul central ramâne cel economic” – așa explică James Henderson de la Institutul Henderson pentru Studii în Energie aparentele contradicții între prețul pentru gaz și pozițiile politice. „Există mereu și o coloratură politică, dar este evident că Rusia cere pe gaz cât crede că poate primi de o țară anumită”, indiferent de simpatiile sau antipatiile politice.
