Dezvăluiri | Cine este bunicul lui Victor Ponta?

Sursele noastre din interiorul PSD susţin că bunicul matern al lui Victor Ponta era evreul rus Naumovici (ulterior, mama Premierului şi-a scurtat numele în „Naum”, din motive lesne de înţeles). Până aici, toate bune şi frumoase, nimeni nu e vinovat dacă se naşte nigerian, congolez sau brazilian. La propunerea consilierilor sovietici care conduceau pe atunci România, bunicul lui Ponta este trimis la studii în URSS.

Acolo, după absolvirea Academiei Militare „Frunze”, revine în Bucureşti, este avansat „colonel cu stea” – unul din gradele introduse de sovietici după ocupaţia militară a României şi desfiinţat în 1963. Proaspătul colonel Naumovici este încadrat la DIA – Direcţia de Informaţii a Armatei, care, în acea perioadă, era condusă de general-locotenent Serghei Nicolau (pe adevăratul său nume Seghei NIKONOV – născut la 22 septembrie 1905 în Basarabia, pe atunci „gubernie ţaristă”). NIKONOV era un vechi agent al NKVD-ului, cu studii la Iaşi, dar este exmatriculat de Universitate pentru „activitate comunistă” şi pleacă să-şi continue studiile la Bruxelles. Aici este reperat de Siguranţa belgiană iar Serghei Nikonov fuge la Marsilia unde se înscrie în Partidul Comunist Francez. Este adus de sovietici la Bucureşti şi devine Director General al SSI-ului, în perioada ianuarie 1947 – 1951 (SSI-ul era în perioada interbelică şi până în 1951, SSIAR – Serviciul Special de Informaţii al Armatei Române, restructurat în 1940 când a luat denumirea de SSI – Serviciul Special de Informaţii). Serghei Nikonov semnează practic desfiinţarea, în 1951 a SSI-ului, cel mai redutabil serviciu de informaţii şi contrainformaţii militare şi nu numai al României interbelice şi care a şi reuşit, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, să producă pierderi grele Armatei Roşii, prin infiltrarea a sute de agenţi cu staţii portabile de emisie – recepţie, în spatele trupelor sovietice, SSI-ul a procurat informaţiile militare atât de necesare Marelui Stat Major al Armatei Române şi a executat sute de operaţii de sabotaj şi diversiune pe teritoriul URSS până departe în Caucaz. SSI-ul a reuşit cu un uriaş efort uman în doar două luni după ocuparea României, la 23 august 1944, să pună la adăpost de urgia sovietică zeci şi zeci de tone de arhive militare şi civile. Aşa au mai rămas până azi câteva arhive care, altfel, ar fi fost indiscutabil transportate în Rusia. Serghei Nikonov alias Serghei Nikolau devine, între 1951 şi martie 1954, Şeful Direcţiei I de Informaţii Externe a M.A.I. Dar şi aici procedează identic, ca şi în cazul SSI, şi anume desfiinţează şi această direcţie şi o încorporează în Departamentul Securităţii Statului, conform indicaţiilor consilierilor sovietici de la Bucureşti (practic a luat Serviciul de spionaj extern şi l-a înglobat în Securitate). Adevărul e că şi SSI-ul şi Direcţia I de Informaţii Externe erau fostele servicii române care se opuseseră, cu succes, NKVD – ului şi GRU, în perioada interbelică şi în timpul războiului, şi ruşii abia aşteptau să le desfiinţeze. Plus că SSI-ul era cel care a înarmat partizanii din Bucovina, Moldova şi Transilvania şi le-a asigurat arme, muniţii şi bani graţie cărora unii partizani au rezistat în munţi până în 1955. Nu toţi partizanii lucrau pentru SSI ci numai şefii acestor partizani erau ofiţeri sau rezidenţi SSI. Dar să revenim la Serghei Nikonov. Din martie 1954 şi până în 26 noiembrie 1960, Nikonov ocupa funcţia de şef al Direcţiei Militare a Marelui Stat Major al Armatei. Exact în perioada asta, colonelul Naumovici devine mâna dreaptă a generalului S. Nikonov. Apoi, din noiembrie 1960 şi până în decembrie 1963, Nikonov îndeplineşte funcţia de şef al Direcţiei de Control din Ministerul Forţelor Armate, unde îl ia şi pe protejatul său, colonelul Naumovici. În decembrie 1963, cei doi sunt scoşi la pensie. În acea perioada Niconov şi Naumovici colaborau excelent cu generalul-maior Alexandru Sergheevici NICOLSCHI, din Direcţia Generală a Securităţii Poporului (pe adevăratul nume Boris GRUNBERG, vechi agent NKVD, condamnat, în 1941, la munca silnică pe viaţă pentru crimă de spionaj în favoarea URSS şi decedat în 1992), dar cei doi colaborau excelent şi cu celebrul „PANTIUŞA”, general-locotenent Ghe. PINTILIE (pe adevăratul nume Pantelei Bodnarenko, născut la Tiaspol, la 09.11.1902 şi decedat în Bucureşti, la 11 august 1985, fost ofiţer NKVD la Tiraspol, încă din 1920 ) care devenise şeful Securităţii Statului, la data de 15 august 1948 (Director General al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului). „PANTIUŞA” vorbea prost româneşte dar, în schimb, era cunoscut drept omul de mare încredere al tovarăşei Ana PAUKER (născută Hanna RABINSOHN). • Dacian Dumitrescu – News Press

P.S. – Articolul este foarte interesant mai ales că la lumină nu este scos oficial decât celălalt bunic al lui Victor Ponta, din partea tatălui, faţă de care avem tot respectul, mai puţin pentru bunicul din articol, din partea mamei, am înţeles. Interesant ar fi dacă am ştii în ce familie a crescut mai mult Victor Ponta, pentru că atunci am putea realiza afinităţile, viziunile şi felul de raportare la lume al prim-ministrului care este. Într-un fel se creşte un copil într-un cadru unde se vorbeşte mai mult de România, 1918, patriotism, istoria adevărată etc., şi în altfel când valorile sunt cele cominterniste, comuniste, socialiste, marele frate URSS. Deci de care educaţie a avut parte mai mult Victor Ponta ar fi întrebarea care se pune? Căci oricum în prezent se ştie clar ce orientare are sub umbra marelui guru politic al PSD Ion Ilici Iliescu, orientare care este foarte apreciată şi de duşmanii identităţii româneşti, din Republica Moldova – PCRM în frunte cu Vladimir Voronin. O orientare de obedienţă (voalată şi ascunsă evident) faţă de influenţa rusească şi interesele Rusiei în România. Să vă amintesc că la licitaţia pentru Oltchim la care erau înscrise mai multe firme printre care şi Dan Diaconescu, dar niciuna rusească – ATENŢIE! – la finalul licitaţiei, Victor Ponta a scos porumbelul din gură: ” Personal aş fi preferat o companie rusească să vină şi să câştige licitaţia”. Pardon! Dar pe ce criterii, dintr-odată, o companie rusească ar fi fost mai frumos să câştige? De ce nu oricare alta din toată lumea asta? De ce nu una germană, de ce nu una din USA? Nu, Victor Ponta vroia numai una din Rusia să câştige. Asta spune multe!

Sursa: voceavalcii.ro