Tot mai multe majorete pentru gazele de şist

O serie de evenimente din lunile mai-iunie (pe lângă criza din Ucraina) au creat o fereastră de oportunitate pentru dezvoltarea gazelor de şist în Europa, poziţionând dezbaterea destul de sus pe agenda UE:

1. Camera Lorzilor (Senatul Marii Britanii) a realizat recent un studiu care a analizat oportunitatea exploatării resurselor neconvenţionale şi a concluzionat că Guvernul ar trebui să imbunătăţească reglementările pentru a le face mai eficiente (adică a simplifica procesul de autorizare a forărilor), dar totodată mai riguroase, etichetând explorarea o prioritate urgentă şi blamând Guvernul că a îngrădit dezvoltarea gazelor de şist. Mai mult, într-o scrisoare deschisă semnată de 50 de profesori din cele mai renumite universităţi, se cere politicienilor să susţină gazele de şist având în vedere beneficiile economice incontestabile.

2. Regina Marii Britanii, în discursul său anual (care anunţă de fapt agenda reglementărilor guvernului) a militat pentru promovarea gazelor de şist în Marea Britanie, susţinând chiar modificări pe legea infrastructurii ce ar presupune libera trecere pe sub reşedinţa cetăţenilor (fără permisiunea acestora) pentru fracturările orizontale necesare în cadrul exploatării gazelor de şist.

3. Preşedintele Obama, într-o vizită în Polonia cu scopul de a-şi arăta anagajamentul pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est împotriva agresiunii Rusiei a declarat că intenţionează să sprijine Polonia să îşi dezvolte resursele neconvenţionale de gaze de şist.

4. Vicepreşedintele american, Joe Biden a avut ca principale teme de discuţie în timpul vizitei sale în Romînia, democraţia, criza din Ucraina şi potenţialul gazelor de şist.

5. Într-o scurtă vizită în Romnia, trei senatori americani, membri ai Comisiei de politică externă din Senatul SUA, John McCain, Ron Johnson şi Christopher Murphy au abordat subiectul exploatării gazelor de şist subliniind importanţa în contextul obţinerii independenţei energetice faţă de Rusia.

Marea Britanie face demersuri pentru a face cât mai atractivă explorarea pentru comunităţile locale. Companiile private intenţionează să aloce £ 100,000 pentru fiecare sondă forată comunităţilor locale, în timp ce guvernul s-a angajat să permită colectarea în totalitate la bugetele locale a taxelor şi impozitelor provenite din activitatea de explorare şi exploatare a gazelor de şist (dublu faţă de nivelul curent, în care 50% merge la bugetul central). Mai mult, prin modificările de reglementare pe legea infrastructurii (momentan în dezbatere) se va permite companiilor să foreze orizontal pe sub reşedinţe, la o distanţă de cel puţin 300m adâncime fără a cere acceptul populaţiei vizate, companiile urmând să plătească la bugetele comunităţilor locale £ 20,000 pentru fiecare forare orizontală. Alte industrii au deja acces fără a consulta cetăţenii, de exemplu pentru lucrări de infrastructură, de utilităţi publice (canalizare) sau minerit oferind compensaţii comunităţilor locale. Diverse instituţii de renume (institute de cercetare, universităţi, dar şi agenţii guvernamentale) din Marea Britanie au fost implicate în studii care au evaluat oportunitatea exploatării gazelor de şist concluzionînd ca aceasta ar aduce semnificative beneficii economice, de securitate, dar mai ales de mediu. Aproximativ 36% din energia produsă în Marea Britanie în 2013 a venit din arderea cărbunelui (in proporţie de aproape 50% importat din Rusia) care este mult mai poluant decât gazul.

Statele Unite ale Americii dezbat momentan aprobarea exporturilor de gaze, dezbatere ce a devenit mai intensă odată cu criza din Ucraina. Pâna acum, 7 terminale au fost construite şi au primit aprobarea de a exporta gaz sub formă de GPL (cu o capacitate totală de 96mld m3), însă exporturi insignifiante au fost realizate. A decide exportul de gaze este în mare parte o decizie politică, a decide care vor fi partenerii contractuali este insă o decizie bazată pe raţiuni economice ce aparţine companiilor producătoare. Japonia a devenit o destinație pentru cantităţi semnificative după închiderea centralelor nucleare în urma accidentului de la Fukushima. Gazul se tranzacţionează la aproximativ EUR 40/MWh în Japonia, oferind mai multe stimulente transportatorilor pentru a tranzacţiona în Japonia, mai degrabă decât în Europa (unde preţul este puţin peste EUR 20/MWh). În vizita sa în România, referindu-se la exportul de gaze din SUA, senatorul Murphy a declarat “opinia mea este că dacă eu sprijin asta, vreau să fiu sigur că Europa este gata să-şi creeze propriile rezerve de energie”. Cu toate acestea, oricât de prietenoasă este administraţia Americană, companiile private sunt cele care exportă; şi a alege partenerii este o decizie comercială. Mai mult, chiar dacă toată capacitatea de export ajunge să fie livrată în Europa, aceasta ar acoperi puţin peste jumătate din cantitatea importată momentan din Rusia de către statele membre UE (doar pentru anul 2013, Rusia a livrat Europei o treime din consum, aproximativ 163mld m3).

Statele membre UE (care detin resurse neconvenţionale) trebuie să ia într-adevar o decizie dacă îşi asumă explorarea gazelor de şist, creionând planurile B, C…sau D… pentru a-şi asigura independenţa energetică sau cel puţin siguranţa în aprovizionare. Comisia Europeană a intervenit ultima dată în mod direct în dezbaterea pe gazele de şist la sfârşitul lunii ianuarie printr-o recomandare pentru statele membre – un set de principii, urmând să revizuiască modul în care acestea au fost urmate pâna la 22 iulie, dar nu mai târziu de sfărşitul anului 2014, la timp pentru ca această temă să cadă în sarcina noilor comisari ce vor fi numiţi în această toamnă (comisarii pe mediu şi pe energie urmând să aibă aibă un impact major asupra dezbaterii).

România trebuie să îşi reducă dependenţa de import (chiar dacă este momentan într-o situaţie privilegiată avand în vedere procentul mic al gazelor de import în total consum)! Pentru aceasta, ar trebui să ia în considerare mai multe direcţii strategice: în primul rînd să finalizeze interconectarea cu Bulgaria şi sporească operativitatea interconectării cu Ungaria pentru a fluidiza accesul la hub-urile europene; în al doilea rând, să sporească măsurile de eficienţă energetică pentru diminuarea cererii de gaze naturale, responsabilizând consumatorii mari (nu subvenţionându-i pentru că aceştia consumă mai mult şi sunt ineficienţi); trei, să continue explorarea câmpurilor de gaze offshore, dar şi a câmpurilor mature, utilizând noi tehnologii de extracție pentru îmbunătăţirea valorificării zăcămintelor şi patru, să exploreze resurselor neconvenționale (gazele de șist) urmând măcar setul minim de recomandări făcute de CE pentu a cântări depozitele exploatabile comercial.

Sursa: contributors.ro