„Acasă pentru unii, oraș de job sau business pentru alții și răscruce de drumuri sau loc de popas pentru turiști, este îndrăgit de cei care îl cunosc foarte bine și hulit de mulți alții.” Ar putea să pară o temă pentru acasă a unui elev de gimnaziu, care descoperă farmecul vocabularului ofertant al limbii române. Despre București este vorba, numai că elevul a depășit de ceva vreme joaca de-a cuvintele care primește, de sine-stătătoare, o notă în catalog. Cu acest preambul își începe primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, raportul de activitate corespunzător anului 2013.
2013: anul in care un copil a murit sfasiat de caini fara stapan. Niciun cuvant in raport despre strategia de a securiza strazile de haitele de caini. Aflam, insa, ca in fiecare an, ca bucurestenii sunt norocosi in ale poluarii si sigurantei, ca au cladiri inalte si identitate culturala. Sa luam o singura reusita dintre cele multe (pe care le puteti lectura in Raport). Dintre cele 2561 de cladiri expertizate, 189 de imobile reprezinta un pericol public imediat in cazul unui seism puternic. Patru dintre acestea au fost consolidate in decursul anului 2013: imobilul de pe I.C. Bratianu numarul 5, cel de pe Bulevardul Dacia 85 si cladirile de pe N. Iorga 31, respectiv Ion Campineanu 9. Restul: va urma.
Intentiile sunt, fara doar si poate, bune. Cu atat mai bune, cu cat sunt definite in termeni generali, aceiasi ca in raportul de activitate al anului anterior, 2012. Patru obiective strategice ne sunt puse in fata ochilor orbiti de praful care nu polueaza, dar ridica pasaje subterane chiar si acolo unde eficienta lor nu a fost dovedita. E cazul pasajului de la Piata Presei Libere, lucrare care, iata, apare in referatul procurorilor in cazul lui Madalin Dumitru, director de Dezvoltare in cadrul PMB, la capitolul “contracte atribuite pe criteriul spagii”. Asociatia pentru Protectia si Documentarea Monumentelor Istorice (Pro.Do.Mo) a avertizat asupra lipsei de functionalitate a acestui pasaj, care, fara a-si demonstra virtutile, inghite bani pe care Bucurestii nu ii are. “Un proiect inutil functional si fundamental nociv”, spune si Ordinul Arhitectilor din Romania, Filiala Bucuresti. Ce-i drept, dialogul dintre Primarie si societatea civila se misca pe o premisa care nu lasa loc unei dezbateri tehnice, pe modelul clasic al avantajelor si dezavantajelor: mai intai se face asa cum a decis PMB, apoi societatea civila isi poate striga naduful. Consultarile, asadar, vin, intr-o logica pur politica, dupa ce s-a decis.
Ce spun bucurestenii? Daca ii intalnesti intamplator pe strada, cautand pistele de biciclisti, interesandu-se de bratarile care le apara copiii de caini, incercand sa prinda in fotografie doar cladirea interbelica, nu si colosul de sticla de langa, ai crede ca exista o masa critica care isi poate, cat de curand, revendica orasul. Pentru ca orasul, dincolo de statistici si intentia primarului general de a-i” sustine vitalitatea si atractivitatea” este despre bucuresteni si felul in care ei isi locuiesc urbea. Cu toatea acestea, intr-un sondaj facut in 2012 de Liga Habitat, in randul membrilor si reprezentantilor asociatiilor de proprietari, pistele pentru biciclisti, locurile de joaca, pietele ocupa ultimele locuri la capitolul prioritati pentru Bucuresti. Patrimoniul imobil nu este mentionat.
S-ar putea ca numarul celor pentru care Bucuresti e “rascruce de drumuri”, pentru a relua preambulul lui Sorin Oprescu, sa fie mai mare decat cel al locuitorilor care isi indragesc orasul pana-ntr-acolo incat sa aiba nevoie de el si in afara locuintelor imunizate la strada.
Articol integral si raportul anual de activitate al PMB pe 2013 pe romaniacurata.ro
Comentariile sunt închise.