La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie”. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche…Totodată, unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale. Un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete. Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va avea până la sfârşitul vieţii.
Lucrează la Curierul de Iaşi, după care ajunge la ziarul Timpul din Bucureşti, publicaţie afiliată Partidului Conservator.
“Sunt un om urât şi temut”
În 1880 devine redactor-şef şi ia o atitudine dură vizavi de mişcările politice care aveau loc în România, prin articole acide la adresa corupţiei şi trădării intereselor naţionale de către clasa “grecoteilor” şi “bulgăroilor cu ceafa groasă”. În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi internaţionali. Eminescu s-a arătat foarte vehement în ceea ce priveşte înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care renunţarea la Ardeal), dar şi chestiunea spinoasă a invaziei evreieşti în Moldova. Iată de ce poetul nepereche devenise o problemă internaţională.
În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, inclusiv pe Titu Maiorescu, deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura “slobodului Eminescu”. Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi Cantacuzino, cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul său, printre altele: “Grea epoca Eminescu…”. În 1882, poetul îi mărturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi temut, fără nici un folos, unul din oamenii cei mai urâţi din România…Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”. În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţi secrete, “Societatea Carpaţii”, care va atrage atenţia marilor puteri europene prin natura conspirativă a discuţiilor ce aveau loc la întruniri. Scopul principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui de ţară.
Se pare că această societate secretă românească crease o reţea de depozite cu armament uşor la graniţa cu Transilvania şi nu numai. Societatea Carpaţii luase legătura cu români naţionalişti din Ardeal şi crease depozite secrete cu arme, scopul fiind acela de a se ridica la “lupta de gherilă” împotriva ocupantului maghiar la momentul ales de conducerea organizaţiei. În toate aceste acţiuni era implicat direct poetul Mihai Eminescu, fapt care a deranjat nu numai cancelariile de la Berlin şi Viena, ci şi guvernul de la Bucureşti, care a luat măsuri, la presiunea externă, împotriva Societăţii Carpaţii. Conducerea a fost arestată şi judecată într-un proces public. Pe Eminescu, Guvernul nu îl implică într-un proces public, deoarece ar fi ieşit un scandal naţional, fiind iubit şi recunoscut de români. Atunci se pare că s-a pus la cale, prin operaţiuni speciale ale serviciilor secrete, eliminarea din viaţa socială şi publică a Poetului Naţional.
Cum comenta presa
La comanda Imperiului Austro-Ungar vor fi inserate în cadrul grupului iscoade, iar Eminescu va avea tot timpul pe urmele sale spioni, care trimiteau rapoarte regulate asupra activităţilor şi discuţiilor purtate în cadrul întâlnirilor. Iată ce conţinea o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor săi: “S-a stabilit ca lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari”.
La un an după rapoarte, Eminescu “înnebunea” brusc. Cum comenta presa vremii? “Dl. Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a înnebunit. Dl. Paleologu va lua direcţiunea sus-zisului ziar”. Lucrurile devin controversate: Titu Maiorescu menţionează frecvent şi “cifrat” numelor doctorilor care s-au ocupat de starea de sănătate a poetului, iar atât Maiorescu, cât şi alţi apropiaţi lipsesc din ţară chiar în perioada când se declanşează “boala” poetului. Documente ale vremii prezintă dovezi că Maiorescu nu era străin de complotul împotriva jurnalistului politic incomod. Pe 6 iunie 1883, Eminescu citeşte poemul “Doina” la Junimea. Un poem care constituit condamnarea la nebunie şi la moarte a poetului. “Doina” întruchipa testamentul politic al lui Eminescu, care dorea o Românie mare. 28 iunie 1883 este data la care Eminescu a fost internat prima oară.
Dar…Tot la această dată, Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu România pentru 24 de ore, timp în care Germania trimitea scrisori de ameninţare României, prin intermediul cărora o soma să intre în alianţa militară. În acea zi trebuia să se semneze un tratat secret între Austro-Ungaria, Germania, Italia, pe de o parte, şi România, de cealaltă parte. Tratatul stipula, printre altele, interzicerea oricăror proteste pentru eliberarea Ardealului, iar una dintre condiţii era ca activităţile în acest sens care aveau loc la Bucureşti să fie interzise.
Articol integral pe evz.ro
Roxanica, lasa gargara asta pentru cei care se complac in ignoranta si iau de bun doar ce li se serveste pe tava de catre “istorie” care, asa cum stim, e scrisa de catre invingatori/criminali/cei interesati !
Daca nici pana acum nu ai aflat de ce A TREBUIT sa moara Eminescu, imi permit sa-ti dau un sfat: ia si citeste, dar cu muuuulta rabdare, articolele sale publicate in presa vremii si vezi pe cine anume ataca furibund, dar pe buna dreptate, ca distruge (pe toate planurile) insasi fiinta neamului romanesc, in scopul degenerarii romanilor ca natie si a … depopularii tarii de … romani !
Ai sa ai niste mari socuri, dar ai sa fii pe drumul cel bun …
Da, depinde in a cui slujba se aflau aceste servicii secrete!
Pentru cine mai are indoieli si in privinta Romaniei Mari si mai ales a Ardealului si a rolului sau in istoria Romaniei intregite, sa citeasca, macar, “Ardealul pamant romanesc” a lui Milton Lehrer sau “Conversatii despre Transilvania” a lui Jesus Pablo, autori straini ce nu pot fi banuiti de subiectvism.
N-am comentat la “articolul” caracaleanului tanar, dar bolnav de glorie efemera, un anomim evident lipsit de talent dar feroce in “compuneri cu priza”, ce se inscriu perfect in linia defaimatorilor de Tara si daramatorilor de Credinta si bun simt, dar inteleg, cred, ca, ce se intampla pe aceste “meleaguri ieri/alaltaieri” sa intampla si azi. Subtilitatea metodelor, chiar, nu difera, poate sunt mai variate.
Pentru cine nu cunoaste Ardealul si starea de spirit din Ardeal, chiar si azi, ca aproape dintotdeauna, e greu de inteles! Greu de digerat, de explicat. Erau vremuri in care ardelenii refuzau sa-si trimeata copii la scoala pentru ca nu era romanesca si nu vroiau sa le tulbure sufletele cu invataturi straine. Erau vremuri in care moldovenii se plageau ca se umple Tara Moldovei de ardelenii fugiti de sub jugul austro-ungar. Erau vremuri in care ciobanii si ajutoarele lor din Oltenia si Regat erau ardeleni ce cautau scapare de sub acelasi jug, peste munti. Cand grosul armatei, in cele doua razboaie se facea cu aportul acelorasi ardelenilor speriati de arcanul aceluiasi jug, nedoritori a servi sub steag strain. Ardealul nu se vrea vandut, cedat, maltratat, alipit si amagit cu desertaciuni. Pentru ca nu poate uita niciodata trasul pe roata, Ip-ul, Trasnea. Ardealul nu poate uita sacrificiul, cu precadere, al moldovenilor veniti sa-i elibereze de jugul istoriei si care si-ai lasat oasele pe dealurile din jurul Oarbei de Mures. Nu poate uita acel fatidic si manipulator 15 Martie’90.
Stiu, subiectul era Eminescu, Dacia Mare. Indisolubil legate de Ardeal. Macar de ne-am aminti de Eminescu la Blaj, Brasov si nu numai. De ne-am aminti imnul national “Desteapta-te romane” al unui brasovean, al carui mormant zace uitat si necomemerat intr-unul din micile cimitire din inima Scheilor Brasovului.
De ne-am aminti de rolul Scolii Ardelene de la Blaj, a lui Saguna si a altor mari corifei ai culturii romanesti, ardeleni. Zbaterea ardelenilor intru (frumos cuvant…intru…!) faurirea si intruparea idealului national nu-si putea avea implinirea decat impreuna…cu tot neamul romanesc. Romania exista si trebuie aparata tot impreuna.
Oricum ar fi si orice s-ar intampla, doar impreuna vom reusi sa tinem piept celor ce, inca odata (pentru a cata oara?) ne vor rupti. Divide et empera?! Da. Si, da, ce s-a intamplat, continua a se incarca a se mai intampla. Depinde, tot de noi, toti, sa nu le reuseasca.
Nationalismul in formele de atunci nu e de actualitate . Vremurile prezentului sunt ale globalizarii . In cateva decenii devenim cetateni planetari si vom colonizaa alte planete daca nu cumva pana atunci un cataclism nuclear va transforma Pamantul in desert…
Vall…usor califici, dar la fel de usor te des-califici! Globalizeaza-te tu, pe-acolo pe unde esti si ramai sanatos! Crezi ca-s teme de azi, noi si arzatoare? Si-om fi noi, astia catalogati azi nationalisti, depasiti de noul curent al globalizarii? Nimeni nu devine cetetean planetar, este. Triaeste pe aceasta planeta, nu trebuie sa devina. Cat despre colonizarea altor planete, feel free, join the new club-ul colonizatorilor de alte planete. Nu toata lumea se simte colonizatoare si datoare sa colonizeze nici pe altii, nici alte planete, iar de va fi sa fie vreun cataclism, nu neaparat nuclear, asta e. N-ai cum sa prevezi si nici cum sa te pui de-a curmezisu’. Insa in plan personal poti face totul, cel putin, sa conservi mostenirea si sa-ti implinesti menirea cu care ai fost inzestrat.
Nationalisttii determinati de mitologia lor nationalista au comis crime si acest potential inca exista….asociat cu rasismul …atat in Romania cat si in alte parti. Nationalismul nu se confunda cu traditionalismul sau conservatorismul …E o miscare politica care speculeaza afectele si le da o orientare agresiva prin demagogie si manipulare . Astfel isi realizeaza accesul la putere . Sunt miscari de dreapta dar si stanga foloseste in scopuri electorale propaganda nationalista.
Comentariile sunt închise.