13 iunie – o veste bună: Iliescu nu scapă de judecată

În urmă cu şapte ani, când am venit la ziarul Curentul am făcut un pariu cu cineva din redacţie, legat de Ion Iliescu. Am scris pe o hârtie pariul şi a rămas în seif. Scriam acolo ca Ilici va fi judecat şi condamnat şi nu va crăpa neinculpat.

Am mai făcut şi alte pariuri în anii aceştia, câştigate toate, de cele mai multe ori cu foşti colegi de la alte publicaţii. Am pariat ca Vîntu intră la pârnaie, că Locic intră la pârnaie, că Patriciu va dispărea din viaţa publică, după ce se va fi ruşinat maxim, că Voiculescu va intra la pârnaie, că Adrian Năstase va intra la pârnaie. Dosarul ICA – legat de Voiculescu a fost publicat de Curentul în septembrie 2007. Rechizitoriul procurorilor de la aceste dezvăluiri a plecat. Voiculescu va intra la pârnaie, după 48 de amânări şi tergiversări ale dosarului. Năstase e bine mersi blogger de puşcărie. Vîntu e şi el bine mersi la puşcărie. Locic de asemenea. Patriciu e ca şi mort nici nu mai e nevoie să mai ajungă după gratii viaţa sa e un coşmar a ajuns un nimic târât în noroi. La vremea când antamam pariurile pomenite personajele de mai sus erau semizei, erau super scule de bascule, erau mogulii lu’ Mama Leone, erau şmecherii lu’ peşte prăjit acum sunt cu toţii tari ca râma în stâncă, chiţăie după gratii.

Ilici, deocamdată, cu concursul unui întreg Aparat, a tot scăpat. Justiţia română a avut un obiectiv primordial, să-l facă scăpat pe Iliescu. Aparatul, reţeaua Sistemului şi-a făcut treaba, l-a protejat pe Iliescu din răsputeri. Au schimbat până şi Codul Penal anume pentru Ilici. Din analiză comparativă a vechiului şi noului Cod penal rezulta că subminarea puterii de stat (art. 162) a devenit în art. 402 o veritabilă dezincriminare.

Însă în conformitate cu obligaţiile internaţionale pe care România şi le-a asumat – de exemplu – Convenţia ONU referitoare la Genocid – art. 3, 4 există cale de atac în continuare. Legile României sunt subsecvente celor internaţionale, europene.

Asta va fi nouă cale de atac pe linia legală împotriva lui Ilici şi a Statului sau – un Aparat de stat care a instigat la război civil, care a adus zecii de mii de giboni pentru a ne mătrăşi şi nimici pe noi, cei din Piaţa Universităţii, care spuneam doar atât: „nu mai vrem comunişti în fruntea ţării, nu mai vrem agentura KGB la comanda României!”. Pentru asta ne-au spart dintii şi scăfârliile, pentru asta alţi oameni au murit, au fost împuşcaţi şi zdrobiţi sub răngile minerilor.

După Mineriadă, a doua zi după ce am ieşit spart tot de la lagărul securităţii de la Măgurele, cu frate-miu, am început, împreună cu cei care mai rămăseseră în picioare de la Liga Studenţilor – Mihai Gheorghiu şi Alexandru Baboş de la Asociaţia studenţilor din Arhitectura proceduri juridice împotriva lui Ion Iliescu şi a haitei sale de nenorociţi.

Iliescu – protejat şi de Emil Constantinescu şi de Traian Băsescu

Primele dosare cu privire la Mineriada ordonată de Ion Iliescu scrise în iulie 1990, imediat după ce am ieşit din Lagărul de la Măgurele, alături de colegi de la Liga Studenţilor, le-am trimis prin poşta militară a Ambasadei Olandei cancelariilor lumii şi către mass-media străină. Primele probe le-am adunat şi constituit în plângeri penale tot în 1990. Am participat la primele cercetări ale Parchetului – mă refer la procurorul Mihai Popov.

Am scris primele materiale documentare cu probe de primă mână în Cotidianul şi apoi în toate ziarele la care am avut acces. Scriu de 20 de ani texte fluviu pe această temă. Am adunat tomuri de date, am făcut bloguri, am organizat demonstraţii, am depus plângeri penale etc alături ce cei câţiva, puţini, care s-au chinuit să păstreze atenţia publică asupra istoriei sângeroase a represiunii Pieţei Universităţii. Am făcut la dosare, am adunat mărturii, am strâns probe, am pornit acţiuni juridice ani de-a rândul de mi s-a acrit.

La o primă întâlnire a lui Emil Constantinescu, devenit din profesor preşedinte, cu liderii Ligii Studenţilor, la care am fost prezent, acesta s-a jurat pe viaţa părinţilor săi că va acţiona ca un şef de stat şi va aduce lumina în dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. După cum se ştie deja, acesta s-a retras umil din viaţa publică afirmând că l-a învins Securitatea, după ce a înaintat în grad la securişti de i-a căzut mâna din umăr, tot semnând decrete prezidenţiale. A venit apoi vremea ca Traian Băsescu să-şi probeze calitatea de bărbat de Stat. Şi domnia sa a promis, nu s-a jurat că țiganu’ că va face totul pentru că cei vinovaţi să fie pedepsiţi. Mai este puţin şi al doilea mandat al său de preşedinte se va încheia.

În 1998 a fost preluată partea juridică de Asociaţia Victimelor Mineriadei – s-au strâns alte tomuri de dosare. Un nemernic ticălos, aşa zisul procuror militar Dan Voinea, bunul tovarăş al lui Ion Iliescu şi Vladimir Tismăneanu, a mătrăşit vreme de 15 ani Dosarul ce-l privea pe Ilici. L-am dat în vileag şi l-am forţat să plece din magistratură, cu sprijinul Laurei Codruţ Kovesi şi al lui Traian Băsescu. Din punctul meu de vedere, fie şi pentru atât Taian Băsescu merita o apreciere. O apreciere nu mai mult.

Deşi a promis şi s-a jurat pe cravata sa de pioner – ca şi Emil Constantinescu – că va reuşi în timpul mandatului său de preşedinte să obţină din partea Justiţiei finalizare dosarului aşa zisei revoluţii şi a dosarului Mineriadei, nu s-a întâmplat nimic dimpotrivă. Zilele trecute Parchetul a trimis pe adresa organizaţiei victimelor Mineriadei o mizerie de rezoluţie, pe care o prezentăm în premieră în întrega sa splendoare sofistică.

Pe scurt, zice tov. procuror general Tiberiu Mihail Niţu că Ilici e parfum şi toată gaşca sa şi că nu există fapte sau împrejurări noi care să impună redeschiderea urmăririi penale. Am scris câteva mii de pagini în ultimii 24 de ani pe tema Mineriadei şi a lui Ilici. Am predat personal Parchetului date nenumărate, probe, documente, imagini, declaraţii, toate noi nouţe, băgate toate la fişet. Şi eu şi mulţi alţi ziarişti am constituit practic grosul Dosarului Ilici. Pentru procurorii plătiţi cu salarii grase totul, totul era nou, habar n-aveau de nimic. Am muncit noi, ziariştii pentru Justiţie. Canci justiţie.

Mumia bolşevică Ion Iliescu, tămâiat de „crema” sordidei inteleftualităţi

În schimb încă îl vedem pe Tataia Iliescu, umplånd ecranul televiziunilor cu faţa sa de vampir senil plină de pete cafenii, ca de piele de broască râioasă explicând că el şi formaţiunea sa politică ar fi: „o pavăză a libertăţilor cåştigate la Revoluţia din 1989“ . În traducere – „pavăza infractorilor comunişti, a impostorilor kaghebişti şi a tartorilor fărădelegilor aduşi la putere de lovitura de stat moscovită“.
Îl avem pe Ion Iliescu Preşedinte de ONOARE şi lider de frunte al unui partid care a primit milioane de voturi. Acele milioane de votanţi reprezintă suma reală de români care şi-ar merita un loc alături de Ion Iliescu, la dreak, acolo unde va ajunge şi el nu prea curând, sper, ci numai după o îndelungată suferinţă.

Ilici, ca toate putorile bolşevice speră şi mizează pe puterea uitării, pe manipularea şi „prelucrarea trecutului“ imediat (meseria lui Volodea Tismăneanu și a găștii sale) . Iar clasa politică actuală, ce guvernează România defilează cu cadavericul criminal cu måinile roşii de sânge până la coate propunându-l drept model şi mentor al noilor generaţii. O cârpă kaghebistă reşapată, apretată, călcată şi parfumată!

Iar la apretarea mumiei bolşevice au pus umărul mulţi, nu doar cei din clasa politică pe care tot el a format-o şi ridicat-o, pe potriva sa. Iliescu, acest răufăcător, acest rusofil trădător al Romåniei, a fost proslăvit, în 1990, şi ulterior, de directori de opinie ca Buzura, Eugen Simion, Sorescu, Andrei Pleşu, Hăulică, Breban, N. Manolescu, a fost susţinut public de o întreagă liotă de inteleftuali, fie numele lor nemuritor în cartea de rahat a iliescianismului: Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Anca Oroveanu, Adriana Babeți, Smaranda Vultur, Carmen Muşat, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, Magda Cårneci, Monica Spiridon, Mariana Celac, Sanda Cordos, Octavian Paler, Pavel Cåmpeanu, Oişteanu odrasla de kaghebist, Mihai Șora tovarășu lui Neulander ciungu, Doinaş, Liiceanu beneficiarul editurii PCR și al banilor de la statul lui Ilici, Alex. Ştefănescu, I.B. Lefter, Cassian Spiridon, M.H. Simionescu, Dimisianu, Pavel Susara, Dan Oprescu, Andrei Cornea, Andrei Codrescu, Mircea Martin, Antonesei, Stelian Tănase – violatorul lu’ mă-sa vitregă pseudo dizidentu’ lu pește, Leonard Oprea, lingăul Mihăieş, flexibilul Tismăneanu, Gavriluţă, Paleologu, Iorgulescu, Patapievici odrasla de NKVD-ist, Sorin Alexandrescu, Negrici… lista de mai sus a fost completată de Paul Goma, cu ocazia unei inedite treceri în revistă a „intelectualilor“ lui Ilici, pupincurişti de frunte din mediul „cultural“.

Pupincuriştii lui Iliescu vor rămâne pe veci pe buze cu izul cadaveric al putregăitului bolşevic.

Ilici, la judecată, în veşnicie

În ce ne priveşte, noi cei din Piaţa Universităţii, cei care l-am dat în vileag de la bun început şi care ne-am ocupat de peste două decenii de aducerea sa la judecată, continuăm. Am mai găsit căi juridice de atac, pe mai multe direcţii. Organizația victimelor Mineriadei a chemat deja Ministerul public, conform noilor legi, la mediere. Ieri am primit răspunsul procurorului general Tiberiu Mihail Niţu. Zice că nu e de acord. Să-i fie de bine. Mergem mai departe şi la ONU, invocând legislaţia internaţională, măsuri care, conform Constituţiei, prevalează faţă de legile româneşti ce i-au permis lui Ilici să scape până acum. În fotocopie se găseşte şi documentul trimis reprezentanţei ONU. Se bazează pe Convenţia împotriva torturii, iar conform documentelor pe care le am la dispoziţie pe teme de jurisprudenţă se precizează că dreptul cuprins în art. 3 al Convenţiei este un drept absolut şi niciun stat semnatar al Convenţiei nu se poate deroga de la prevederile acestuia. Mai există şi un capăt de acţiune pe civil şi daune morale. Pe scurt îi punem la cale o vară fierbinte lui Ilici şi mai sunt şi alte acţiuni.

Chiar dacă la Putere sunt tot puii lui Ilici, o bună parte dintre români au înţeles că rădăcină Răului, sădită de Moscova, a fost şi este Ion Iliescu.

Năpârca criminală de Ion Iliescu, cârpa kaghebistă care ne-a otrăvit întreaga viaţă, nouă, tuturor, mai bine de două decenii, este acum un boşorog băşinos, o şandrama jegoasă, însă lighioanele puite de el săi s-au răspândit peste tot şi continua “opera” sa, de nimicire a României.

N-o să fie uşor să-i belim pe toţi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, sper, va veni timpul să-i strivim pe toţi puii ăştia de năpârcă.
Poate tot într-o zi cu soare, de vară…

Până una alta sper, din răsputeri, să nu crape înainte să-l văd inculpat. Pregătesc deja o piatră funerară – nu degeaba sunt sculptor la bază – cu o inscripţie simbolică: „Aici zace…Ion Ilici Iliescu…criminal bolşevic cu mâinile roşii de sânge până la coate, dreak să-i ardă sufletul zi de zi în iad. Trecătorule pişă-te aici, în dreptul steluţei roşii de pe fruntea canaliei de Ion Iliescu.”

Sursa: curentul.ro