Stăpâna leoparzilor, această Xena războinică a finanţelor româneşti, dovedeşte pe lângă nerozenie şi prost gust şi un tupeu extraordinar. Revenindu-şi din şocul provocat de bădărănia preşedintelui, ministresa Harvard-istă explică doctă, unde altundeva decât la Haznaua 3, că n-a vrut dom’le să-i dea lui „Băsescu” cifre, că ştia că vrea să-i distrugă proiectul: „Aruncam cifrele privind CAS într-o dispută politică. Ştiam care este jocul şi îmi era frică că pică CAS la mijloc”.
Curajoasă până la capăt, Ioana Petrescu declară că n-a fost timorată de tiran la Cotroceni, ci a fost mai degrabă amuzată: „Era clar că e o întâlnire politică. Nu m-am dus acolo să vorbesc despre cifre sau să fundamentez o teorie economică. Era clar că acolo era o discuţie politică şi CAS era la mijloc (…) Băsescu vine dintr-un partid de dreapta, unde măsura este susţinută (…) Am impresia că dansul susţine această măsură, deci nu era ideea acolo să mergem şi să susţinem măsura cu cifre (…) Este clar că e vorba de un război politic, am refuzat să mă implic în acest război în care se folosea CAS. Am încercat să ţin departe CAS de acest război (…) Mă gândeam: clar e o dispută politică şi o să-mi distrugă proiectul. Vroiam să-l iau şi să plec”.
Pentru un ministru care ţine finanţele unui stat european în mâini şi decide banii românilor lipsa de educaţie este crasă, iar ţăţismul demn de Harvard. Madama îşi permite exprimări peiorative la adresa celui mai inportant om în stat şi tratează o chestiune de interes naţional cu o logică de grădiniţă cu program prelungit pe maidan. Un comportament mimetic şi golănesc de „je m’en fiche” cu cel al locatarului din Palatul Victoria.
Era un banc pe vremuri: „E adevărat că lui Ivan Ivanovici i s-a dat drept premiu o Volga?“, iar Radio Erevan îi răspunde: „Da, e adevărat! Cu două mici precizări: nu era o Volga, ci o bicicletă, şi nu i s-a dat, ci i s-a luat!“. Este oglinda perfectă a Guvernării Ponta, leopardul la pătrat & Co.
Comentariile sunt închise.