Rusia a ocupat Crimeea, iar militanţii pro-ruşi încearcă să îşi impună autoritatea în estul Ucrainei.
Ţările vestice au răspuns cu câteva sancţiuni şi retorică dură. Ce altceva ar putea face pentru a opri Rusia?
Diplomaţia
Calea evidentă pentru creşterea presiunii diplomatice, Consiliul de Securitate al ONU, este blocată deoarece Rusia este membru permanent şi are drept de veto în privinţa oricărei propuneri. Alte organe ale ONU, precum Adunarea Generală, ar putea aproba decizii fără caracter obligatoriu, dar Rusia le-ar putea pur şi simplu ignora.
Unde a putut, Vestul a făcut anumite mişcări menite să izoleze Rusia- amânarea unei întâlniri G8 din acest an şi suspendarea calităţii de membru a Moscovei. Dar Rusia nu poate fi dată afară atât de uşor din Consiliul de Securitate, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa- custode al Actului Final de la Helsinki ce nu permite schimbarea forţată a graniţelor- sau Organizaţia Mondială a Comerţului cărora Moscova a aşteptat atât de mult timp să li se alăture. Astfel, vesticii mai au doar posibilitatea acţiunilor bilaterale, precum interdicţii de viză şi alte restricţii.
Deasupra măsurilor punitive este întotdeauna un semn de întrebare. Acestea ajută sau sunt un impediment? În principiu, naţiunile vestice predică public despre beneficiile unei atitudini participative şi asumării de angajamente în defavoarea izolării şi consideră întoarcerea spatelui o măsură extremă.
Dar angajamentele au eşuat în a controla înaintarea Rusiei- sau în a forţa Moscova să se răzgândească. Rusia a acţionat rapid în anexarea Crimeii, iar, în cazul cel mai rău, ar putea înghiţi mai mult din Ucraina, iar să se îndrepte către alte zone în care locuiesc mulţi etnici ruşi, precum Transnistria. Renunţarea tacită a Vestului la Crimeea nu a făcut nimic pentru a întări influenţa diplomatică.
Opţiunea militară
Nave aeriene suplimentare au fost deja duse în spaţiul Baltic pentru a patrula, iar avioanele SUA efectuează exerciţii în Polonia. Unităţi de paraşutişti sunt trimise în Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia.
Aceste acţiuni vor stabili un tipar de exerciţii de mică amploare care probabil vor continua în timpul acestui an. Acestea sunt adecvate pentru scopul intenţionat- liniştirea aliaţilor NATO care sunt temători-, dar nu suficiente pentru a descuraja Kremlinul.
Este aproape de neconceput ca actuala criză de Ucraina să ducă la o confruntare militară amplă între NATO şi Rusia. NATO nu va trimite trupe în Ucraina. Dacă Rusia îşi va mişca făţiş trupele în estul Ucrainei, răspunsul cel mai probabil va consta în sancţiuni economice, nu acţiuni militare.
Cu toate acestea, orice mişcare a Rusiei menită să ameninţe sau să destabilizeze republicile Baltice are potenţialul de a declanşa o confruntare militară.
Pe termen lung, creşteri masive ale cheltuielilor NATO pentru apărare sunt improbabile, iar alianţa va trebui să caute metode noi pentru a-şi apăra membrii temători care se află aproape de graniţele Rusiei.
Extinderea măsurilor economice
Între UE si SUA vor fi probabil diferenţe de opinii în privinţa extinderii sancţiunilor economice. Firmele europene au legături mult mai strânse cu Rusia, iar revenirea economică a zonei euro este fragilă.
Dar SUA fac mult mai puţine afaceri cu Rusia şi ar putea merge mai departe. Au impus deja sancţiuni împotriva Bank Rossiya, îngheţat active şi impus interdicţii de viză pentru politicieni, oameni de afaceri şi militari ruşi. Experţii consideră că primul pas ar trebui să fie extinderea sancţiunilor.
Acestea ar putea avea ca obiectiv o listă mai mare de companii de stat, inclusiv cele ce se află în afara cercului interior al lui Putin. Respingerea anumitor tehnologii folosite în agricultură şi în procesarea metalului ar putea, de asemenea, să crească efectul sancţiunilor.
Dar Vestul pare ezitant în a aborda sectorul energetic rus. Europa depinde de gazul Rusiei, ceea ce o face vulnerabilă în faţa represaliilor Kremlinului. În această privinţă, Washingtonul ar fi singur.
Non-acţiunea
Vestul poate crede că acţiunile moderate, retorica şi exerciţiile militare vor împiedica Rusia- doar priveşte şi aşteaptă, iar Rusia se va conforma.
Însă, unii kremlinologişti sugerează că Vladimir Putin încearcă să creeze o Rusie mai mare bazată pe o filosofie semi-mistică anti-occidentală. Alţii cred că ţelul său este să aducă ordinea într-o parte haotică a lumii.
Dacă pariul non-acţiunii dă greş, efectele se vor simţi în toată lumea. Lideri ale unor state mai puţin strălucite ca Rusia ar putea căpăta curaj să ocupe regiuni după care au tânjit întotdeauna, rebeliuni în stilul Crimeii ar putea apărea ca ciupercile, ameninţând stabilitatea şi dezvoltarea economică. În privinţa edificiului şi legilor internaţionale, acestea deja au primit o lovitură serioasă- încă una le-ar putea nărui.
Pe scurt, non-acţiunea ar putea fi cel mai riscant pariu dintre toate.
Articolul original poate fi accesat aici.
Traducere de UVT.
