Aud azi: 10 milioane, in lei vechi suna apocaliptic. Acum o zi: 630 de lei, sunt falit. Sora-mea imi spunea: 17 milioane gaz plus curent, stau la casa, e factura pe doua luni. Mie imi venise acum o saptamana 700 de lei, dupa ce platisem 400 cu o luna in urma.
Facturile astea sunt ca stropii de ploaie intr-o colonie de furnici: niste bombe. Azi mi s-a spus: e in pragul sinuciderii, are o mie de lei, ajuta-l. Oameni cu 20 de ani de scoala, cu puloverele roase-n coate, isi clatina creierele imbibate cu neputinta dintr-un perete in altul si nu stiu cum sa o scoata la capat. Au 300 de euro salariu intr-unul din marile orase ale tarii, au cate doi copii, rafturi intregi de carti, bucatarii de PAL si-o viata in care si-au facut treaba, mergand catinel inainte, pe-o linie punctata. Ce inseamna intr-un oras ca Iasul regularizarea la sfarsitul iernii? E ca ciuma din Evul mediu, toti inchid usile, si le bat in cuie si stau pititi doar in camasi, poate nu-i prinde moartea. Am ajuns sa scriu ca Ramona Ursu, care o data la doua zile isi da ochii peste cap si face o incantatie de intra toti in transa si plang ca niste copii. Dar ce faci cu regularizarea?
Asta vara, dupa opt ani, ma viziteaza varu-meu, de la Oxford. Ne-am adunat toti sub nucul sadit de taica-meu, am incaput. Ne pupam, ne imbratisam si primul lucru care-mi zice: „Sunt consternat, voi aici sunteti eroi, am ramas crucit de cum puteti trai cu 400 de euro. I-am platit lui maica-mea gazul si lumina, i-am umplut caruciorul la Kaufland si m-a costat exact cat in Anglia. Am acasa 4 camere, 4 laptopuri, 4 televizoare, nu facem economie si platesc 130 de lire. Aici tot cam atat e. Va intreb: cum rezistati?”.
De vina e convergenta. Mai platim un pic, 29 de zile pe luna nu iesim din casa pentru ca n-avem ce cheltui, ne chircim in noi insine, spunandu-ne cat de prosti, cat de ratati, cat de lasi suntem, inchidem ochii si asteptam zorile. Se face dimineata, ne trece, ne amintim ca bulgarii au iesit in strada impotriva facturilor la curent si n-au rezolvat nimic si apoi ne imbatam intr-o dupa-amiaza si ne spunem: „In tara mea eu ma simt cel mai bine”.
TARA CAINILOR!
(CITAT)
Mai platim un pic, 29 de zile pe luna nu iesim din casa pentru ca n-avem ce cheltui, ne chircim in noi insine, spunandu-ne cat de prosti, cat de ratati, cat de lasi suntem, inchidem ochii si asteptam zorile. Se face dimineata, ne trece, ne amintim ca bulgarii au iesit in strada impotriva facturilor la curent si n-au rezolvat nimic si apoi ne imbatam intr-o dupa-amiaza si ne spunem: “In tara mea eu ma simt cel mai bine”.
(INCHEIAT CITATUL)
Bucuria politicienilor care ne jefuiesc la lumina zilei, cu ranjetul latit nerusinat pe fata, ar fi nesemnificativa DACA NU AR FI BUCURIA TAMPA A VECINULUI CA MIE IMI MERGE MAI RAU CA LUI … bucuria aia cretina a romanului indobitocit de 50 de ani de comunism, si cu prelungire de inca 25 de ani ne neo-comunism („cu fata umana”, de sorginte Iliescian-Gorbaciovista) … AIA CARE PENTRU ASTFEL DE BUCURIE MESCHINA, INSISTA LA INFINIT SA ALEAGA LA CONDUCEREA TARII HAITELE DE SECURISTI DE IERI, DEVENITI MAFIOTII DE AZI … „omul de tip nou” prasit de comunisti atata amar de vreme, a dat colt, a inflorit si a proliferat in Romania de azi!!!
De aceea IN ROMANIA SUNT MAJORITARI ASTFEL DE OAMENI:
– oameni care au totdeauna alternativa spagii impotriva afirmarii prin munca/merite/cunoastere/experienta/exertiza/etc;
– oameni care au carnete de sofer si conduc Porsche si Ferrari, desi nu stiu nici macar sa scrie;
– oameni care se bucura ca exista legi care protejeaza pe raufacator, in dauna celor corecti si cinstiti;
– oameni ai strazii, oameni care traiesc prin canale, gari, parcuri, maidane, doar din cersit si din „ajutoare”;
– oameni indobitociti de bautura, cu ochii incetosati de alcool contrafacut si de alte „terebentine”;
– oameni degenerati de flagelul consanguinitatii din ce in ce mai frecvente in mediul sub-uman in care traiesc;
– oameni care contribuie si profita de dez-alfabetizarea generatiei tinere;
– oameni din mass-media care sunt platiti doar sa spele bruma de creier a celor care le cad in capcana;
– parinti care isi lasa copiii de izbeliste si se duc sa se prostitueze moral si material pe coclauri mai mult sau mai putin europene;
– copiii care isi condamna parintii la moarte in singuratate si mizerie, nestiuti de nimeni;
– oameni care lupta doar pentru dreptul „sacrosant” al cainilor de a sfasia copii si oameni nevinovati;
Nichita Stanescu spunea odinioara: „Nu mor caii cand vor cainii!”
Ei bine, triam intr-o tara unde guvernantii DECID CA E NORMAL SI LEGAL SA MOARA OAMENII CAND VOR CAINII!!!
Si eu vorbesc singura prin casa , imi vine sa urlu.
Comentariile sunt închise.