Europa libera | Personalități ale culturii ruse condamnă politica Rusiei în criza ucraineană

Orchestra simfonică din St. Petersburg, condusă de dirijorul Iuri Temirkanov, s-a aflat luni la San Francisco și, aparent confundată cu cea a Teatrului Mariinski, iar dirijorul cu prietenul lui Vladimir Putin, Valeri Gergiev, a trebuit să facă față unui protest ad-hoc la adresa Rusiei.

Cronicarul de la San Francisco Classical Voice, site-ul care a relatat despre incident, povestește că strigătele unei persoane purtînd mască în stil Pussy Riot, nu au fost perfect înțelese – ceva de genul „Respectați drepturile gay-lor” și „Stați afară din Ucraina” – dar că atît dirijorul, cît și orchestra au reacționat fără crispare, afișînd zîmbete largi și aplaudînd. Ceea ce, evident, le-a atras simpatia spectatorilor prezenți în Sala Davies Symphony…

În ciuda intensului război de propagandă angajat de mijloacele de infomare ruse pe plan internațional – începînd cu postul de televiziune Russia Today – membrii echipei de personalități culturale atașate trup și suflet președintelui Rusiei (în frunte cu dirijorul Valeri Gergiev, regizorul de film Nikita Mihalkov și altistul Iuri Bașmet, toți aduși în scenă la Soci, la Jocurile Olimpice încheiate recent), par să fie păstrați deocamdată în rezervă. E drept că, deși practic sub control rusesc, situația din Crimeea și de la Simferopol nu se compară cu aceea de la Tsinvali, la sfîrșitul conflictului ruso-georgian, cînd Valeri Gergiev, în fruntea orchestrei sale, se grăbea să-i echivaleze pe georgieni cu ocupanții naziști.

Intelectualitatea rusă nu numai că nu se grăbește să se alăture propagandei președinției de la Kremlin, dar voci ce se bucură de celebritate s-au detașat zilele acestea ferm de brațul de forță în care s-a angajat Moscova împotriva Ucrainei. Două dintre aceste voci merită cunoscute.

Cel dintîi este romancierul rus, originar din Ucraina, Andrei Kurkov, astăzi binecunoscut datorită traducerilor sale în lumea largă, inclusiv în lumea românească (traduceri ale romanelor sale, între care Moartea Pinguinului, Prieten drag, tovarăș al răposatului, Ultima iubire a președintelui, au fost publicate la Editura Curtea Veche).

Kurkov era citat zilele trecute cu declarația: „Sînt rus și nu am nevoie de nici o protecție. Cer retragerea imediată a trupelor ruse din Ucraina. Strămoșii mei s-au stabilit în Crimeea în 1785. Crescînd în Crimeea, am fost hrănit cu cultura rusă. Gîndesc, vorbesc și scriu în limba rusă… și vreau să spun aceasta cu fiecare fibră a ființei mele. Cer retragerea imediată a trupelor ruse din Ucraina.”

Andrei Kurkov a descris recent, într-un articol pentru cotidianul britanic „The Telegraph”, ce s-a petrecut la Kiev, notînd, între altele: „revoluția noastră are înfățișarea unei fabrici, lucrînd non-stop în trei schimburi. Unii dorm pe podeaua întreprinderii, alții vin pentru o parte a zilei, aducînd cu ei cele necesare pentru a menține fabrica în funcțiune”.

Și, încheia el relatarea publicată la 23 februarie, „este greu de imaginat Kievul „post-Maidan”. Ce se poate întîmpla cu Ucraina nu știe nimeni, dar un lucru îmi dă o speranță. Ucraina este o țară a anotimpurilor. Revoluțiile noastre tind să înceapă toamna, după ce a fost culeasă recolta, și se sfîrșesc primăvara, înaintea vremii plantării cartofilor. Anul acesta vom planta și noi cartofi, în grădina casei noastre de la țară, la 80 de km vest de Kiev. Pînă atunci nu pot decît să sper că Ucraina își va fi găsit pacea cu ea însăși și un guvern legitim.”

Cea de-a doua voce este a unui regizor de film, la fel de binecunoscut în lumea internațională a artei: Andrei Koncealovski (întîmplător, fratele lui Nikita Mihalkov, acesta (de)căzut în brațele naționalismului agresiv din Rusia).

Koncealovski – autor al unor binecunoscute filme și, în 2012, al unui documentar intitulat „Bătălia pentru Ucraina” ) scria pe blogul său, reluat apoi de diverse organizații pentru apărarea drepturilor omului, „vreau să vă amintesc cîteva fapte și cifre uimitoare care arată în mod clar că, în multe privințe, Rusia nu este în Europa, nici măcar în Asia, în termeni de corupție, speranță de viață, nivel de investiții în știință… Dacă africanii au o explicație pentru înapoierea lor: cele patru secole de exploatare nemiloasă și distrugere de către „noii veniți”, rasiști și colonialiști, pe noi, rușii, cine altcineva ne-a colonizat, ne-a adus în descompunere, decît noi înșine?…”

„Sînt rus, îmi este dor de patria mea – scrie regizorul Andrei Koncealovski – dar nu văd țara de care aș vrea să fiu mîndru. Văd doar mulțimi de oameni nemulțumiți individual și străini, care se tem unul de altul! Aș vrea să fie mîndri, nu rușinați, de patria lor! Cînd am fost ultima oară mîndru de ea? Nu îmi mai amintesc! Știu însă că adevărul despre condiția poporului – spus în mod real, cu voce tare, întregii lumi – mi-ar cauza, mie și nu numai mie, mai multă mîndrie decît victoria sportivilor noștri la Olimpiadă.”

Sursa: europalibera.org