Retardarea civica a intreprinzatorului roman: un exemplu

Dragos Paul Aligica observa un text interesant pe pagina de Facebook a lui Gabriel Gachi, pe care il comenteaza intr-un articol mai amplu publicat de Contributors.ro.

„Un text interesant si cu mare impact circula pe facebook. Gabriel Gachi scrie :

„Azi am vazut un om in toata firea prabusit din cauza presiunii fiscale. E un om de afaceri din Iasi cu aproximativ 200 de angajati, iar biznisul are o vechime de peste 15 ani, el fiind deja la a doua generatie de antreprenoriat. Avea dintii inclestati si cateva lacrimi, pe care le-a strans cat a putut intre pleoape, i-au umezit ochii. Era in stare de soc, si-a aruncat bricheta in perete de disperare. „Cum pizda ma-tii, vii tu, statul roman, si impozitezi munca cu 80%, la angajat si angajator, mai vii si mai bagi un 16% pe profit si inca 16% pe dividende si apoi ii bagi in fundul lui Rusanu, care ia 60.000 de euro pe luna?!”, a racnit el, sufocandu-se.

Omul asta de afaceri e un chisat. Are toate salariile declarate la valoarea reala si toate veniturile inregistrate legal. Azi l-au sunat de la Fisc si i-au spus ca are doua luni intarziere la impozite si ca in 72 de ore ii blocheaza conturile, iar el peste doua zile are de platit salariile. Cand contabila-sefa iti intra in birou si-ti prezinta dezastrul, te faci mic, ti se pune o gheara-n gat si apare un sentiment cumplit: frica. „Stii ce de cacat e sa pun mana pe telefon, in fiecare luna, cam pe 24, si sa incep sa sun: ai sa-mi dai 500 de lei, hai, pune-i in banca; altul – hai, da-mi mia aia de lei, nu ma mai amana?”. La 1.500 de lei net, firma mai plateste 1.271 de lei, costul muncii aproape se dubleaza. „Sunt imun la politica, nu ma intereseaza, dar prima oara cand mi s-a urcat sangele in cap a fost acum doua saptamani, cand am vazut la televizor salariile de la ASF. Supravegherea asigurarilor faceti voi acolo?!”, urla el cu ochii scosi din orbite. „Eu nu duc acasa intr-un an 60.000 de euro, iar Rusanu ia saizeci de mii intr-o luna, pai de asta-mi pui mie cutitul la gat?”, bombane el si ma preling pe langa usa ca o umbra, aruncandu-i un singur sfat: „Iesi din economia reala, vinde tot, nu mai declara salarii, afacerile sunt mici in Romania ca sa-ti permiti impozitele alea, limiteaza-te la 1-2 licitatii pe an cu statul, subcontractezi si ai fugit”.

De ce plang oamenii astia, aparent bogati?, v-ati spune, e patetic. Sambata bausem o cafea cu o prietena care are 10 angajati. Afacerea ei este sezoniera si vara mai angajeaza inca 10 oameni. O alta tipa statea la masa si femeia de afaceri povestea cum a avut vanzari record in decembrie, dar ca firma i s-a dezechilibrat dupa ce Fiscul i-a cerut 50.000 de lei. „Am facut contestatie, am zis c-au gresit, au negat, am platit tot, sunt in urma cu chiria, cu salariile, nu stiu daca mai rezist”. Ii tremura tigara din mana de furie. Nu-si ia toale, conduce un Sandero, atat si-a permis in trei ani de munca, si plateste facturi, salarii si impozite la infinit, fara un tel, fara o concluzie. „Vii tu, Ponta, si spui ca mai maresti o data salariul minim de la 1 iunie? Pai o faci pe spatele meu? Pe mine m-ai intrebat? Eu platesc ca tu sa aduni voturi?”, rabufnise femeia, a carei singura realizare in 3 ani de munca neintrerupta este ca are permanent in portofel o suta-doua de lei. „Cu atat m-am ales.”

Cultul muncii trebuie incurajat si protejat printr-un raspuns sobru si responsabil din partea actului guvernamental. Un barbat de stat n-ar trebui sa tolereze mistocareala si coruptia din respect fata de cei care isi rup spatele platind impozite. Si o fac pentru ca respecta statul si ideea de normalitate. Cum e sa furi pana si aia 200.000 de euro destinati IMM-urilor prin programul Minimis, cum s-a intamplat asta vara, si la care, apropo, se calificase fratele lui Cristi Adomnitei?

Miercuri vom dezvalui in 7EST cum neamurile unor inalti functionari publici castiga sute de mii de lei pe an din achizitii directe. In Romania, aceasta practica a devenit legala. E legal sa castigi lucrari de 250.000 de lei pe firma soacrei sau a cumatrului, infiintate cu doua luni inainte. Nu e ciubucareala, e viata de huzur. Cu 50.000 de euro iti schimbi masina la doi ani, mananci in oras si faci 4 vacante pe an in strainatate. Anul viitor mai iei 50.000 de euro si tot asa… Nu descoperim nimic nou, o facem insa din respect pentru cei care platesc impozite si tin Romania in spate.

Romania e o afacere pentru 100.000 de oameni – politicieni, aliati si neamurile lor. Pentru restul nu mai sunt bani.”

Comentariul lui Dragos Paul Aligica:

Textul spune mai multe decat pare la prima vedere. Atentie la acest pasaj. El e cheia: ….”Sunt imun la politica, nu ma intereseaza…”

Pai de ce nu spui, domnule, asa? Deci esti imun la politica, nu te intereseaza, zici ca astia te impoziteaza cu 80%, mai vin si mai baga un 16% pe profit si inca 16% pe dividende si apoi ii baga in fundul lui Rusanu si dumneata ce faci?! Dai cu bricheta de perete. Astepti sa te falimenteze astia iar apoi te miri ce se intampla si injuri. Ia uite ce nenorociti. Oare cum de isi permit?! Chiar asa: cum?! Ai observat acum doua saptamani. Inteligent. Briliant.

Aveti aici esenta geniului intreprinzatorului roman, a resursei umane cu care se construieste capitalism si democratie in Romania. Nu dedica atentie si efort sa se informeze cu privire la viata politica si publica, nu participa la dezbaterea si viata publica, nu sustin financiar, politic sau moral pe cei ce isi asuma rolul de a participa si a le apara interesele publice, si in ziua de vot se duc la plaja sau la shopping. Apoi se mira si dau cu bricheta de pamant. Si culmea, in acelasi timp aceasta forma de retardare mentala si civica, acesta primitivitate tampa, este purtata ca un titlu de mandrie: “Nu face domnule politica, nu-l intereseaza, e om serios”…

Esenta democratiei este cetateanul angajat in viata publica. Democratia -chiar si reprezentativa- este un sistem care se invarteste in jurul cetateanului. Cetateanul este sursa ultima de legitimitate si decizie. De calitatea implicarii politice a cetateanului depinde calitatea generala a sistemului. Un sistem democratic lasat pe mana politicienilor, fara control si monitorizare contiuna de la cetatean, degenereaza rapid intr-o cleptocratie. Omul nostru n-a inteles o chestie absolut elementara despre sistemul in care traieste impreuna cu familia si biznisul sau.

Ca omul nostru sunt mii si mii. Platitori de taxe si impozite. Citesc textul asta si probabil ca tot ce-i duce mintea e : “Ce spui, domnule, in afara de banii pe care ni-i suge statul si politicenii, sa mai dam niste bani si la partid?! Si de ce sa-mi pierd timpul meu pretios cu lucruri pe care trebuie sa le faca altii?!” Atat ii duce mintea. Astia sunt, cu ei defilam. Dau cu bricheta de perete: forma lor maximala de expresie publica si civica.

Nici nu poti spune ca sunt prosti, pentru ca majoritatea sunt oameni ce ar trece decent niste teste de inteligenta, vointa si disciplina muncii. Stupiditatea cronica, autismul in care functioneaza vietile lor publice e oarecum un paradox. E o forma de retardare sociala, fara indoiala. Dar cum am putea-o explica?! Oamenii astia nu inteleg legi cauzale elementare ale vietii economice si politice. Mari patroni, intreprinzatori si platitori de taxe si impozite sunt incapabili sa sesizeze legatura intre cauza si efect cand ambele sunt legate de ei si ii afecteaza nemijlocit.

Ah, daca ar veni cineva calare pe cal alb sa rezolve problema impozitelor si a lui Rusanu, in timp ce ei pun de un weekend cu amicii la Sinaia: Da. Asa da. Dar de unde sa apara salvatorul pe cal alb cand avem clasa asta politica nenorocita? Niste nenorociti. Mister cum ajung numai nemernici la putere.

La care le spunem: Nenorocita, nenorocita dar asa nenorcita cum e, va jumuleste si va face cum vrea ea. Sunteti prostii lor. Arondati. Pe caprarii si zona geografica. Asa va trateaza si la asta va pretati cu abandon. Ce spune asta despre inteligenta voastra si despre voi, va lasam pe voi sa analizati si judecati cu prietenii la o bere, la iarba verde, cand or fi alegerile viitoare si cand concetatenii vostri care sunt neimunizati la politica isi pierd timpul pe la cabinele de vot, fie in varii functii civice si publice fie in calitate de donatori si reicipienti de ulei, faina, malai si alte simboluri ale mecanismelor electorale nationale.