Să trecem însă la alt personaj, cel care a stârnit micul show dintre cei doi: Adamescu. Pentru că am lucrat la ziarul patronat de el și am scris destule despre mizeriile sale, pot garanta că banii pomeniți n-au ajuns la România liberă, unde jurnaliștii își încasează leafa la cîteva luni. Două sau trei. Că au ajuns în conturile unei firme care editează și ziarul e altă mâncare de pește. Spre exemplu, la două zile după o restructurare masivă, Adamescu, cel care a ordonat ca hârtia igienică să fie distribuită după calcule matematice savante în funcție de sexul angajaților, a apărut la birou cu o limuzină nouă. Deci, nu picase nici atunci din topul bogaților. Acum citesc amuzat că merge la birou cu doctorii după el că-i este rău din cauza scandalului. La fel mi-a spus și mie când l-am întrebat când îmi plătește căruța de bani pe care mi-o datorează: nu știu nimic, domnule Lovin. Am fost cam bolnav în ultima perioadă, mi s-a plîns el în timp ce stătea la masă cu Hurezeanu în crâșma lui Tucă. Pe scurt, el nu investește în ziariști, ci în lucrurile care-i fac viața ușoară: limuzine și trabucuri fine. În rest, nu știe mai nimic despre presă, iar fiul lui e chiar mai prost ca el la acest capitol. Pe cei doi nu-i unește doar același sânge, ci și o zgârcenie de basm. Exemplu scurt: feciorul patronului RL avea o relație cu o artistă. Cadoul de ziua ei a fost pe măsura generozității sale: un CD de-al ei pe care el l-a cumpărat de la benzinărie.
Articol publicat de Reporter Virtual
