Cea mai tare bășcălie a începutului de an: Transparency International și noul proiect de lege pentru Roșia Montană. Mai crede cineva în integritatea lui Alistar și a TI Romania!?

Victor Alistar, director executiv al Transparency International (TI) România, se face că nu știe în ce joc a intrat (atât el, cât și instituția pe care o conduce) atunci când și-a dat girul pe proiectele de modificare a Legii Minelor. Conform unui comunicat al TI România, semnat de Victor Alistar (venit ca răspuns la o scrisoare deschisă adresată de Mining Watch România), instituția se arată ”surprinsă” de solicitarea primită. ”Surprinderea provine și din faptul că Transparency International România a fost în mod constant un promotor de politici publice pro transparență și integritate, ale cărui eforturi s-au materializat în numeroase acte normative astăzi în vigoare, și a căror valoare pentru societate nu a fost contestată niciodată”, se arată în răspuns. Ei bine, poate a venit momentul contestării TI România. Și nu în privința implicării în promovarea anumitor politici publice, ci a neimplicării în situații în care transparența decizională (de la consultarea opiniei publice și până la nivelul adoptării legilor în Parlament) a fost încălcată flagrant.

Pe 12 decembrie 2013, TI România se alătura corului vocilor care atacau cele întâmplate în ”marțea neagră a democrației”, de pe 10 decembrie. Ca și în privința solicitării primite de la Mining Watch, TI România a părut ”surprinsă” de ceea ce s-a petrecut. Dar acest mod de a vota legile, de a introduce amendamente peste noapte, de a evita dezbaterea publică reală nu reprezintă o noutate. Spre deosebire de alte organisme sau persoane publice, TI România nu avea voie să fie luată prin surprindere, pentru că transparența decizională este propriul obiect de actvitate – motivul pentru care și primește finanțări. Faptul că a fost luată pe nepregătite denotă cel puțin incompetență. Și faptul că acei bani sunt încasați pe degeaba. Sau nu sunt pe degeaba?

Să revenim la Roșia Montană și proiectul de modificare a Legii Minelor. După cum se știe, în special după anul 2006, proiectul minier de la Roșia Montană a fost supus dezbaterii publice. Un test căzut cu brio de companie, atât în cadrul adunărilor publice, cât și pe adresa Ministerului Mediului fiind depuse zeci și sute de pagini și întrebări critice privitoare la primitivismul proiectului minier. La o parte infimă din acestea, RMGC a oferit răspunsuri la fel de primitive, fără alte posibilități de interpelare și/sau critică . Apoi s-a raportat că dezbaterea publică a avut loc. Și stima. Ultimul lucru care a contat au fost argumentele critice ale specialiștilor și ale societății civile privitoare la proiect. Unde a fost TI România când dezbaterea publică a fost mimată, doar pentru a se putea raporta că s-a ținut? Tăcerea TI s-a auzit până la Bruxelles, Washington, Berlin sau Toronto. În ultimii ani un șir nesfârșit de acte normative (ordonanțe de urgență, legi, hotărâri de consilii locale, județene ori de Guvern) au încercat să netezească calea proiectului de la Roșia Montană și a altor proiecte de exploatare a resurselor României. Multe dintre acestea luate peste noapte, pe genunchi, cu încălcarea unor principii (și legi) elementare și esențiale ale transparenței decizionale. Cinismul și modul mizerabil în care au fost adoptate astfel de acte normative le-am prezentat și aici, pe VoxPublica, și mai pe larg, în cartea Afacerea Roșia Montană. Ce făcea în acest timp TI România, organismul care pretinde că are ca scop și obiect de activitate transparența? Habar nu am și aș fi curios să aflu. Pretinsa consultare publică (Referendumul cianurii din Apuseni, de pe 9 decembrie 2012) e o altă mostră celebră încălcare a transparenței și de mimare a dezbaterii. Sunt teancuri de contestații și rapoarte ale unor observatori independenți care au relevat minciuna și perversitatea maximă a referendumului în discuție. Tăcerea TI a continuat însă să bubuie deasupra României.

Să ajungem și mai ”în zilele noastre”. Și la proiectul de modificare a Legii Minelor. Iată un fapt. United Global Resources (UGR) este una dintre companiile interesate să investească în reluarea actvității minere la Remin Baia Mare. Vă spune ceva UGR? Celor mai mulți, probabil că nu. Mai sunt însă și unii care știu că e compania la care director executiv (președinte și co-fondator) este Wesley Clark. Același celebru fost general american Wesley Clark, care printr-un ”noroc excepțional” a ajuns consilier onorific al lui Victor Ponta în vara lui 2012. Așadar, să recapitulăm: avem un consilier care îi dă sfaturi premierului unui guvern care propune un proiect de modificare a legii minelor de ale cărui prevederi poate beneficia firma consilierului! Păi dacă ăsta nu e conflict de interese, atunci chiar nu îmi dau seama ce poate însemna conflictul de interese. V-ați fi așteptat ca TI România să aibă vreo reacție, că doar e instituția cea mai credibilă să se sesizeze pe asemenea probleme? Ba încă mai și primește fonduri să se ocupe de asta… Chiar ar fi o dovadă de maximă naivitate să vă închipuiți că președintele TI România, Victor Alistar, ar fi persoana care să fie deranjată de conflictul de interese. Pentru cei care poate au uitat sau, pur și simplu, nu au știut, Victor Alistar are activ deja 2 (două) scandaluri în care a interpretat în moduri cât se poate de original conflictul de interese și ideea de integritate. Primul, în 1998, când era șef al protocolului (funcționar public) în Primăria Bucureștiului (în mandatul lui Viorel Lis) și și-a tras o garsonieră din fondul locativ al municipalității, deși mama lui tocmai primise, din același fond, un apartament cu trei camere. Iar unul din motivele pentru care primise trei camere era legat de faptul că în el ar fi urmat să locuiască și feciorul ei. După procesele care au urmat, Victor Alistar a pierdut garsoniera (o sancțiune, totuși, minoră, ținând cont de acuzațiile legate de fals și uz de fas care i-au fost aduse). Un deceniu mai târziu, Victor Alistar s-a aflat din nou în stare de incompatibilitate, în acest sens existând și hotâri ale ANI și decizii judecătorești. Un motiv pentru care a și pierdut scaunul de ministru în primul Guvern Ponta, din mai 2012.

Articolul integral il puteti citi aici.