argÎn această seară, Nașul TV și Privesc.EU vă invită la o nouă ediție a emisiunii „Înapoi la argument”, realizată și prezentată de scriitorul Horia Roman Patapievici. Invitatul acestei ediții este scriitorul Vladimir Tismăneanu, care vorbește despre cartea sa “Diavolul în istorie. Comunism, fascism şi câteva lecţii ale secolului XX” (Humanitas, 2013).

“Diavolul în istorie nu este însă doar o carte excepţională, scrisă de una dintre minţile cele mai strălucite ale culturii noastre. Ea reprezintă, în concertul mărturiilor despre tragedia totalitară pe care naţiunile le depun la tribunalul posterităţii, mărturia românească cea mai articulată, cea mai tăioasă, cea mai puternică. Rusia, prin Soljeniţîn, şi-a depus mărturia ei; la fel, Polonia, prin Kolakowski; ori Cehoslovacia, prin Havel. Acum, prin Tismăneanu, o face şi România. Iar mărturia noastră spune că omenirea a trăit timp de un secol în compania Diavolului; ceea ce face ca toate regimurile politice care l-au acompaniat să fie în mod necesar şi ilegitime, şi criminale. Mulţumită lui Vladimir Tismăneanu, cu această carte, mărturia românească poate fi în fine auzită în toată lumea civilizată“, spune Horia Roman Patapievici.

Nu ratați o emisiune cu totul specială, de la ora 19:00, la Nașul TV, realizată în parteneriat cu Privesc.EU

17 COMENTARII

  1. Si inca doua fragmente din Goma : „…Dar Antohi, dar Mungiu, dar prinţul-consort al său, “istoricul” Pippidi, descoperitor al “fascistului-Antonescu”-la-români? ;
    Dar Marius Oprea? rămas văduv (nu orfan? ) de “Institutul R. Ioanid”, tăricean, după apariţia băseştei “Comisii Volo”? ;
    Dar Manolescu-UNESCO, legitimatorul lui Iliescu imediat după Mineriada Sângeroasă? ;
    Dar Patapievici, heideggerul nostru drag, iubit şi raional? ;
    Dar Botezătorul său (şi al lui Georgel Zacuscă), liicheanul, frèrul sebastianez, altfel monarfistul-foc: Liiceanu? ;
    Să nu fi intervenit cu “un mic sfat” Cosaşu, Ianoşi, Oişteanu, tovarăşa Lilly Marcou? , nici veteranul turnător Zalis? Nici MaxKatz, automonitorizatornicul, citeşte: fabricantul din nimic al “antisemitismului tradiţional românesc”? ; nici maeştrii săi întru holocaustizare, politrucii Elie Wiesel, R. Ioanid ? Nici măcar Doamna Monica Lovinescu, nu pentru întâia oară condiţionînd prezenţa sa de absenţa lui Goma?”
    –––––––––-
    a. Din 23 august 1944 Ocupanţii ruşi ne-au falsificat istoria prin trimişii : Pauker, Chişinevschi, Răutu, Roller – de unde termenul: rollerizare;
    b. După decembrie 1989 Pelin ne-a pelinizat-o;
    c. Din 1991 Istoria României a fost wieselizată;
    d. În 1998 Istoria României a fost traficată prin traducerea Cărţii negre a comunismului de St. Courtois (în originalul apărut în 1997, deficitar la capitolul ţării noastre prin “grija” lui Karel Bartosek şi prin refuzul lui Courtois de a completa-corija prezentarea României), apoi prin strădania intelectualilor români de frunte: Blandiana, Onişoru, Rusan, Liiceanu.
    Cum am spus (şi am scris, în Săptămâna Roşie, capitolul “Când ai crescut în cultul victimei inocente îţi vine greu să accepţi ca ai fost un bun călău”), originalul francez ignorase (cu o exepţie: Piteşti de V. Ierunca), toate celelalte texte scrise de români, traduse în franceză, aflate la îndemâna “responsabilului capitolului “Europa Centrală şi de Sud-Est”, pe nume Karel Bartosek. Acesta, împreună cu M. Berindei, A. Paruit, A. Lavastine, profitînd de indisponibilitatea lui F. Maspero, fondatorul revistei L’Alternative, a pus mâna pe ea şi a prefăcut-o, din publicaţie anticomunistă în una… “eurocomunistă”, rebotezată La Nouvelle Alternative. Tovarăşul Bartosek (tovarăş al tovarăşului Courtois) a aplicat metoda idioată, a tovarăşului de la Cluj, St. Borbély (cum se întâlnesc marile spirite!), după care… “ar fi greşit să punem prea mult accent pe destinul dramaturgului ceh Vaclav Havel, al filosofului maghiar Istvan Bibo, al scriitorului român Paul Goma sau pe alţii, provenind din intelighenţia şi să-i lăsăm în umbră pe «oamenii de rând»” – motiv pentru care nu pomeneşte de mişcarea pentru drepturile omului din 1977, solidarizată cu Charta 77, iar dintre “oamenii de rând” nu îl pomeneşte pe legendarul Vasile Paraschiv (desco-perit alaltăieri de însuşi V. Tismăneanu). Doamne fereşte să fi citat din eseul lui C. Dumitrescu La Cité Totale, nici din Crăciunaş: Le dernier regard ; nu au fost pomenite nici cărţile mele “penitenciare” (orişicâtuşi publicate la Gallimard, la Seuil, la Hachette); nici măcar volume ca La vie en rouge, de Duplan şi Giret, Le KGB en France de Thierry Wolton nu au îndeplinit condiţiile de intrare…
    În schimb (!) Bartosek îi indică la Bibliografie (extrem de săracă, total nereprezentativă), pe…VladimirTismăneanu, ei da! – cu volumul în limba română “Fantoma lui Gheorghiu-Dej”!- şi pe autoarea unui text despre… oamenii care l-au adus pe Ceauşescu la putere – semnat de arhinecunoscuta cercetătoare Cristina Boico – cu totul întâmplător mătuşa lui V. Tismăneanu – oh, oui.
    Să recunoaştem: varianta românească repară o nedreptate flagrantă a originalului francez: în ea apare… Blandiana (adevărat, într-o notă de subsol – dar nu este pomenită Doina Cornea, nici de Dorin Tudoran, nu vine vorba, nici de Dan Petrescu, nici de Luca Piţu…- ce-om fi vrând: nu aceştia au ‘grijit ediţia, ci ea, Romi, Liiceanu şi Onişoru! – se observă);
    e. În 2005 Istoria României şi a Românilor a fost falsificată prin înfiinţarea Institutului pentru studierea Holocaustului, imeni Wiesel, al cărui scop este, nu studierea tragediei evreilor, ci impunerea în şcolile noastre a materiei obligatorii concepută de evrei – şi doar de ei (să nu mi se spună că goi-ul Pippidi contează – da de unde, niciodată, în nimic nu a contat);
    f. Tot în 2005, ca un fel de compensaţie acordată şi majoritarilor români din România, guvernul a decis înfiinţarea unui institut pentru studierea comunismului. Director : istoricul Marius Oprea, adjunct: istoricul Stejărel Olaru. Cât de onestă, cât de profesionistă a fost iniţiativa de a se, în sfârşit!, apleca şi asupra pătimirilor noastre, ale românilor victime ale bolşevis-mului rusesc, s-a observat numaidecât prin:
    – anunţarea perioadei de studiu, decapitînd-despiciorînd-o: excluzînd tragedia începută la 28 iunie 1940, şi suprimînd “postrevoluţia”, permanentul război civil durînd şi azi;
    – cooptarea (sic) în Comisia de studiere a crimelor comuniste a lui “Radu Ioanid”, cunoscut sionist, antiromân notoriu (crescut, instruit în herghelia lui Serge Moscovici, din care au ieşit şi exemplare ca: M. D. Gheorghiu, Isac Chiva, A. Lavastine, Maria Mailat…);
    g. În 2006 a fost anunţată o altă mâncare de peşte: “Comisia Tismăneanu-Băsescu”. Dacă aceasta, destinată a cerceta crimele comuniste nu are ca membru al Colegiului de onoare un pui de bolşevic (I. Ioanid) are ca… secretar-general al chiar Comisiei care a şi început să-i poarte numele, un alt pui de bolşevic : prietenul vostru “Volo”, altfel : Vladimir Tismăneanu.
    Şi, de parcă aceste nenorociri nu ar fi destul de… nenoro-cite, iată că şi…
    g. …ambasadorul USA în România, N. Taubman, după ce ne-a demonstrat cu strălucire că un ambasador nu are rolul de a se ocupa de relaţiile ţării sale cu cetăţenii ţării în care a fost numit, ci de Holocaust, de predarea lui obligatorie în şcoli, acţune propagandistică împănată cu ameninţări din repertoriul lui Wiesel (cel de la 3 iulie 1991, din New York Times):
    “Trebuie să ştiţi că dacă antisemiţii nu sunt criticaţi [înfieraţi] în public, veţi suferi. Veţi fi izolaţi, Occidentul vă urmăreşte cu mirare, cu spaimă, cu groază”.
    De curând, prin cine ştie ce ameninţări-promisiuni (să fie întrebat inevitabilul Ungureanu), ambasadorul Taubman i-a adus pe români până la acceptarea unei monstruozităţi, a unei Minciuni a Veacului: re-inaugurarea, în Cişmigiu, a unui monument al ostaşilor americani căzuţi pentru liberarea României… Or toată toată lumea ştie că americanii în chesti, aviatori de bombardiere, înainte de a fi doborîţi, ne făcuseră praf şi pulbere, ne amestecaseră cu molozul – la Ploieşti, la Bucureşti, în 4 aprilie 1944, în zona Gara de Nord, unde au murit mii de civili, dintre care trei sferturi refugiaţi grupaţi acolo în vederea “dispersării” în vestul ţării – prefigurînd crima de la Dresda, din anul următor, 1945: tot refugiaţi civili din Est erau…
    La Bucureşti, în 4 aprilie 1944 a pierit şi unchiul meu Ignat Goma.
    Aşadar: după exemplul evreilor care au treabă, n-au, fabrică “dovezi de antisemitism”, americanii au, n-au treabă, fabrică “prinosuri de recunoştinţă” (se recunoaşte expresia? , tata, deşi fost deportat în Siberia, zicea: «Americanii sunt un fel de ruşi – doar că au mai multe stele pe drapel»).
    Cum de îi rabdă pământul pe guvernanţii români care nu apără interesele românilor, ci pe ale ruşilor şi pe ale ucrainenilor (pe lângă interesele, muuult mai importante ale surorilor, cumnatelor, verişoarelor – chiar şi ale nepoţelelor? ). Cum de mai fac umbră pământului guvernanţii români care nu cunosc istoria elementară a ţării lor, România, iar dacă o cunosc, puţin le pasă de adevărul ei, ci sunt cu gândul numai la “consideraţia” pe care o vor primi (şi dolarii! să nu fie uitaţi dolarii!) de la aceşti ruşi cu mai multe stele pe drapel…?”

  2. Excelenta emisiune ! Nivel de inalta clasa. Felicitari pentru initiativa de a o transmite.

    Pentru colegii forumisti : personal nu cred ca a face dosare de tip 1950 cu biografia familiei pana la al saptelea neam e un pas inainte. Mi se pare important sa judecam omul dupa faptele si vorbele sale. Ori atat domnul Patapievici, cat si domnul Tismaneanu au facut lucruri remarcabile, recunoscute international de elitele intelectuale. Si au facut mult si pentru cultura romana.

    Dar … fiecare judeca dupa propria-i structura mentala si dupa propriul sistem de valori.

    • Stimabile Val,

      Va rog sa aveti amabilitatea de a defini termenii : „domnul Patapievici, cat si domnul Tismaneanu au facut lucruri remarcabile, recunoscute international de elitele intelectuale. Si au facut mult si pentru cultura romana.” Mai ales dl. Patapieci in calitatea dansului de verificator CTC la IPRS Baneasa. Despre dl. Tismaneanu nu mai este nevoie sa ne spuneti pentru ca il cunoastem din Primaverii. Cultiva spritz-uri cu Zoe decedata.

    • Dragă/ drag coleg/ă forumist/ă, iată, câteva mostre de înaltă ținută culturală patronate, în numele României și pe banii mei și ai matale, de către „multstimatul și iubitul domn” despre care faci vorbire: http://www.gid-romania.com/IndexSections.asp?SID=374 Remarcați, vă rog, penisul în erecție și harta României sub forma unui anus despicat cu două dibace mâini în vederea… a ce? Dacă te consideri un român adevărat, probabil că ești în asentimentul „domnului” multstimat atunci când afirmă despre noi: „Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, ochi mohoriti, maxilare incrincenate, fete urite, guri vulgare, trasaturi rudimentare.” (sursa o găsești mai sus, și mai eestee, fără număr…)
      Bineînțeles că e recunoscut internațional, deoarece a pus delicatu-i umăr la denigrarea și mrdărirea imaginii acestui încercat popor. Io cred că la asta te-ai referit, când ai adus vorba de opera sa. Ia întreabă-l despre titlul de doctor de care s-a prevalat în Germania acest fizician renumit, fost CTC-ist la IPRS Băneasa, vorba altui coleg forumist de aici!

    • Dar despre Eminescu, „cadavrul din dulap”, dupa cum il vede patapievici, ce zici? Curat remarcabil!

  3. https://www.youtube.com/watch?v=5bV5QiskfLo&feature=related
    si un fragment scris de „fascistul” Goma:

    „Despre Vladimir Tismăneanu – şi nu numai –
    în 11 puncte

    1. Despre Pelin II

    Încep printr-un citat din mine însumi, un fragment din Jurnalul pe luna mai 2006, instalat pe internet (voi reveni la chestiunea “internetului”):

    “Sâmbătă 13 mai 2006
    “(…) Surpriză: da; plăcere, ba. Chiar ne-plăcere să citesc pe prima pagină titlul-bombă: “Agentul Volodea”. Ne-plăcerea vine, desigur şi de la aflarea autorului: Vladimir Alexe, acest Pelin II, dar chiar dacă altcineva l-ar fi scris, nu mi-ar fi făcut plăcere. Pentru că unul este adevărul şi alta lovitura cu dosarul de securitate. (…)
    Ca să nu existe dubii: nu pretind că V. Tismăneanu nu ar avea păcate (şi încă grele – nu cele moştenite: cele dobândite), dar în nici un caz cele “demascate” de Alexe.”

    Unul – şi cel mai descalificant – dintre “păcatele grele” ale lui V. Tismăneanu – deocamdată în relaţiile cu mine:
    Minte fără clipire, fără tresărire, sigur fiind că boii de cititori-auditori români, fie ignari, fie (mai ales) traumatizaţi de Teroarea Adevărului Unic Bolşevic instalat în România din 28 iunie 1940 – Basarabia şi Bucovina de Nord şi Herţa fiind în România, dragi tovarăşi confecţionatori ai-istoriei-şi-geografiei-de-clasă – nu vor îndrăzni să contrazică un trimis-numit-uns ca să ne re-re-scrie el istoria, tot după reţeta Roller.
    Citatele care urmează sunt din Vladimir Tismăneanu, în interviul din 22, cu A. Goşu:
    2. Despre invitaţie
    “Eu l-am invitat pe Paul Goma. (…) Au fost multi dintre prietenii mei (…) uimiti de aceasta decizie, tinand seama de o serie de pozitii controversate din ultima vreme ale d-lui Paul Goma in chesti-uni legate de perioada 1940-1941 in Basarabia, si nu numai. (…) Spun un lucru si in favoarea d-lui Goma, si in favoarea celorlalti membri ai Comisiei: d-l Goma nu m-a intrebat cine va face parte din Comisie (…) A dat un accept conditionat, dar era in sine un accept. Nici un membru al Comisiei nu a obiectat la prezenta lui Paul Goma in Comisie” (subl. mea).

    Neadevarat: tăcerea-i bruscă (din 11 aprile – până atunci îmi scrisese 2-3-4 mesaje pe zi) nu se explică prin… descoperirea a ceea ce pusesem eu pe internet, ci prin presiunile exercitate asupra sa prin “membrii Comisiei” (nu le cunoşteam numele, atunci, dar nu se putea să lipsească: Mihăieş, Manolescu, Liiceanu, Blandiana-Rusan, Patapievici, Oişteanu, R. Ioanid…); şi prin C. Săftoiu, consilierul prezidenţial, cel care… urma să-mi telefoneze «în orele următoare», pentru a stabili mijloacele colaborării: Propusesem preşedintelui, prin V. Tismăneanu, să-mi trimită prin poştă o invitaţie scrisă, eu anunţînd, tot prin V. T. condiţiile: restituirea cetăţeniei române furate de Ceauşescu şi de Securitatea-i personală în 1977, restituirea dreptului de a publica în România, în limba mea, în ţara mea, furat de caralìii de la Poarta Holocaustului ca N. Manolescu (antisemitizatorul meu personal care astfel, cu sudoarea limbii sale, obţinuse postul de ambasador la UNESCO) şi, de ce nu: scuze din partea statului român pentru nedreptăţile suferite de familia mea şi de mine din 28 iunie 1944 până în clipa de faţă.

    3. Despre “puiul de bolşevic”

    [V. T. ] “Afirm cu deplina res¬ponsabilitate si am inca o buna memorie. Lucrurile s-au complicat in momentul in care am constatat ca d-l Goma cu doua, trei zile inainte ca eu sa-i fi trimis invitatia, pe baza faptului ca i se pusese la dispozitie un citat atribuit lui Vladimir Tismaneanu, in care Vladimir Tismaneanu pasamite il decreta intr-un fel pe Paul Goma ca fiind autorul unor texte cu caracter antisemit, Paul Goma punea sub semnul intrebarii credibilitatea stiintifica a lui Vladimir Tismaneanu si isi incheia acea notatie: ‘este si el un pui de bolsevic‘”.

    Dacă este adevărat că am comis eroarea de a-i atribui lui V. T. un citat care nu-i aparţinea (şi pentru care mi-am cerut imediat scuze), nu este adevărat că determinasem ruptura dintre noi prin notarea în jurnal: “este şi el un pui de bolşevic”.
    Nu, nu. Admit: i-am spus aşa (în Jurnalul meu, personal, vorba lui Dinescu, “difuzat” pe internet!) din pricina unui citat greşit atribuit lui – însă:
    Este sau nu este adevărată afirmaţia?
    – Este el, Vladimir, fiul lui Leon Tismăneanu – cetăţean sovietic, “lucrător” în timpul războiului la Radio Moscova, sub direcţia lui Răutu, trimis în România ocupată de ruşi? ; a fost L. Tismăneanu unul dintre importanţii şi ferocii agenţi ai comunizării, sovietizării, martirizării ţării noastre? ; a fost el director adjunct al Editurii Politice şi plin al catedrei de marxism- stalinism, la Universitatea Bucureşti – nu “leninism”, cum edul-corează fiul meseria tatălui ? ;
    – Este el fiul Herminei căsătorită Tismăneanu şi dânsa redactor la Radio Moscova, cetăţean sovietic, în România ocupînd funcţii-posturi de importanţă politică? A fost dânsa – cât a fost – director de cadre în Ministerul Sănătăţii? ;
    – Este el, Vladimir nepotul Cristinei Luca-Boico, expulzată din Franţa pentru spionaj în favoarea sovieticilor? ; nu a ocupat şi ea “posturi importante” în RPR, atât pentru merite personale (!), cât şi pentru ale soţului său Mihail R. Boico, “spaniol” şi el, rus, în România general de “grăniceri”, citeşte: de Securitate, fiindcă îi obliga pe soldaţi să-i interpeleze, să-i împuşte, nu pe cei care intrau clandestin în RPR – sic – ci pe/în nefericiţii români care, disperaţi că “Americanii nu mai vin”, încercau să fugă din raiul edificat şi de ei, “spaniolii” sosiţi de unde, dacă nu din… URSS? ;
    – Nu ca “pui de bolşevic” şi-a petrecut V. T. copilăria, adoles-cenţa în ghetoul bolşevicilor: Cartierul Primăverii? ; a mâncat el şi ai săi – puiul-de-bolşevic – pe săturate, s-a îmbrăcat decent, chiar luxos în comparaţie cu milioanele de români flămânziţi chiar de ei, în zdrenţe, supravieţuind în “libertate”, fiindcă ţara-ntreagă era un complex de lagăre şi de închisori unde pierea elita României, tineretul ei, ţărănimea pentru că… nu gândeau marxist-stalinist, cum impuneau şi părinţii săi? ; nu frecventa el – în virtutea “egalităţii de tip sovietic” – o şcoală specială, pentru puii bolşevicilor, unde i-a avut colegi pe Nicu Ceauşescu, pe Radu Ioanid, neruşinatul holocaustolog de azi (şi membru de onoare în “Comisia Oprea”)? ;
    – S-a plâns V. T. că tatăl său a fost dat afară din partid prin 1958 (ca urmare a întreturnătoriilor dintre ei, tovarăşii-de- veacuri: l-a săpat subalternul său, Radu Florian, ca să-i ia locul ; s-a mai plâns că, după plecarea lui în Occident mama rămasă în România era vizitată “practic aproape săptămânal” (ce limbă-i asta: marylandeză? ) de Securitate, ca să-l convingă pe fiu să nu mai ponegrească, la Europa liberă, Patria Română… Vrea neapărat să-i aduc aminte cum au fost pedepsite pentru exact aceeaşi “vină” multe alte mame, de pildă a Monicăi Lovinescu – adevărat, aceea nu era evreică, nici comunistă, nu era “eroină” din Spania, nu era cetăţeancă sovietică şi nu fusese nici măcar un minut şef de cadre la Ministerul Sănătăţii, motiv pentru care a ajuns la groapa comună? ;
    Dezolat, însă întrebarea următoare nu poate fi ocolită: Ce a suferit familia Tismăneanu de pe urma “persecuţiilor” regimului comunist?
    – a fost lăsată muritoare de foame?
    – a fost alungată din casă? (care casă: cea confiscată de ei, revoluţionarii burjuilor odioşi – şi antisemiţi? )
    – au fost membrii ei măcar anchetaţi de Securitate (nu vizitaţi, la domiciliu) – “ca la Securitate”?
    – câte minute/zile/luni/ ani au fost aceia reţinuţi/deţinuţi?
    – cine/câţi dintre ei au murit în închisoare?
    “Răspunsul” l-a dat Cristina Boico (mătuşa pe care Vladimir o iubea foarte), după ce s-a re-strecurat în Franţa, ca “eroină a Rezistenţei Franceze”:
    «În România am fost persecutaţi ca evrei şi comunişti».

    4) Despre “credibilitatea morală şi ştiinţifică”

    [V. T. ](…) “i-am raspuns d-lui Goma (…) [Că] nu poti face parte dintr-o comisie in momentul in care contesti presedintelui acestei comisii, omului care te invita, credibilitatea morala si stiintifica.”

    De acord: nu poţi – dar care este “contestaţia”? Aceasta:
    “Este şi el un pui de bolşevic”.
    Re-repet : este neadevărată (“contestaţia”)? Neadevărat adevărul?

    5) Despre ticul verbal-scriptic: “Circulă pe internet…”

    [V. T. ] “publicarea pe Internet in acelasi text a unei scrisori personale despre tatal meu, in care eu foloseam la adresa raposatului meu parinte termeni foarte duri legati de perioada stalinista, in care el a avut un rol destul de important in aparatul ideologic, si pe care nu i-as folosi in limbaj public. Era o scrisoare adresata prietenului meu, sau, sa-i spunem, omului in care aveam incredere, Paul Goma. Acest text era pus pe Internet. Pur si simplu. I-am raspuns ca exista lucruri care sunt proprietatea autorului lor, o scrisoare este pentru mine proprietatea autorului ei. Eu asa vad lucrurile, poate ma insel, si niciodata nu-mi voi permite sa public scrsioarea cuiva catre mine fara sa-i cer acestei persoane permisiunea. Deci asa s-a ajuns la situatia in care Paul Goma nu face parte din Comisie”.

    A venit momentul lămuririi chestiunii internetului.
    Vladimir Tismăneanu – altfel băiat simpatic, serviabil (e-he, câte burse a înlesnit el!) – nu dovedeşte că este şi normal de normal… Dacă ar fi fost cât de cât, nu ar fi fabricat în grabă dimpreună cu şoptitorii săi, acest pretext de ruptură: “publicarea pe internet”, a unei scrisori a lui către mine şi a răspunsului meu.
    În primul rând, fiindcă dialogul nu era unul confidenţial, nici conspirativ (ca la ei, la comuniştii ilegalişti) ci, am crezut, cred în continuare, tema lui interesează, istoria acestei ţări la care el pretinde că lucrează, nu?
    În al doilea rând V. T. dovedeşte a face parte dintre acei oameni care, avînd posibilitatea de a-şi publica propostele în oricare periodic românesc, zbiară ca din gură de şarpe, arătînd cu degetul lor de adolescenţi pârâcioşi pe cel care îndrăzneşte să riposteze – prin mijloacele rămase lui accesibile (internetul). Aşa au făcut – în legătură cu mine – Gabriel Andreescu, avântatul holocaustolog care nu văzuse măcar coperta cărţii autorului acuzat de “antisemitism”; aşa a făcut cuviinciosul L. Antonesei, apărător al lui G. A. în revista pe care o conduce (şi în care mie mi-a refuzat dreptul de replică), pretinzînd că industriaşul drepturilor omului “nu a făcut nimic necuviincios” (sic – nu, nimic necuviincios, doar… incorect: condamnase o carte necitită); aşa au făcut Adameşteanu, Lefter, acum V. Tismăneanu, afirmînd el fără pauză de reflecţie : “Circulă de la o vreme, pe internet…”
    “Pe internet”, unde alt’? Nu sunt eu un scriitor internetizat prin grija prietenilor lui V. Tismăneanu: Manolescu, Liiceanu, Mihăieş, Lefter, Oişteanu, A. Cornea, Adameşteanu, Patapievici, R. Ioanid, Shafir ? Eu nu am putut face ca Nicolae Moraru – îl cunoştea bine LeonTismăneanu, erau tovarăşi de şaibă marxist-stalinistă – care, după pensionare, îşi confecţionase, acasă o… stengazeta (gazetă de perete) în care îşi “publica”, producţiile. Am “publicat pe internet” Jurnalul, iar în acela şi scrisoarea lui V. T. prin care îmi cerea amănunte despre tatăl său; apoi scrisoarea mea de răspuns : în aceea îi împărtăşeam partea mea de adevăr (la 17 noiembrie 2005). Şi această scrisoare a fost consemnată în Jurnal – la 31 martie 2006. Trebuie să fii de rea credinţă şi neruşinat ca să te indignariseşti ca un curcan pentru că “celălalt” îţi dă replica acolo unde poate – or el nu poate în presa obştească şi din pricina ta, măcar complice la interdicţie. Este Jurnalul meu, scriitor, persoană publică (în ciuda Neocenzurii Neoscriitorilor Neoromâni); în el consemnez, nu doar cugetări adânci si păreri suprafaţice, dar şi evenimente-de-hârtie, de pildă scrisorile.
    Apoi V. T. ştia foarte bine că ţin un jurnal “difuzat pe internet”, “ţinere” normală şi… legală – cum de l-a descoperit abia în acel moment?
    În încheiere scriam:

    (…) “Eu, prin forta împrejuràrilor, nu am avut nici tatà nici mamà nici unchi nici màtusà care sà fi fàcut ràu altora, doar pentru cà ei, “revolutionari de profesie” asa stiau cà… se face lumea nouà. Insà nici nu voi învinovàti vreodatà pe copiii revoluţionarilor bolsevici pentru pàcatele pàrinţilor – grele, monstruoase. Ci – am si spus-o, în legàturà cu Oisteanu: le cer (urmasilor) sà-si asume înaintaşii, sà accepte – cu durere – cà acestia nu fuseserà îngerasi, cà nu pot fi absolviţi doar pentru cà fiii stiu cà pàrinţii lor erau plini de iubire în familie – fiindcà iubirea în familie nu sterge deloc ne-iubirea lor în nefamilie.
    “Si asa cum atâţia copii, nepoţi de nazisti s-au târît în viatà càrînd povara teribilà a “dosarului” tatàlui SS-ist sau doar (sic)… membru al partidului lui Hitler, asa sà suporte si urmasii bolsevicilor faptul cà pàrintii lor nu fuseserà, vai, eroi de benzi desenate.
    “Cred cu putere cà aceastà “echilibrare” este necesarà, atât pentru noi, eternele victime, cât si pentru urmasii celor care nu se purtaserà cu noi cu mànusi (observi eufemismul? ). Or noi suntem milioane – numai în România. Si nimeni dintre vinovaţii de martirajul nostru nu a fost màcar obligat sà treacà prin fata unui tribunal – fie si postum (…)”.
    După care comentam:

    “Ce fel de istorie ştie Vladimir Tismăneanu, azi, dacă, orbit de durerea celor aflate despre tatăl său – totuşi: un ne-sfânt…- a uitat că, înainte (…) alţi “revoluţionari”(…) fuseseră debarcaţi, anchetaţi de Instrumentul Revoluţiei: Securitatea, creată după modelul NKVD? Dacă nu vorbim de Pătrăşcanu, un ne-evreu – pe care şi LeonTismă-neanu îl înfierase, bolşeviceşte – hai să vorbim de Ana Pauker: s-a “delimitat” Tovarăşul Tismăneanu de Tovarăşa Pauker, în şedinţele de demascare-înfierare? Bineînţeles, da, altfel n-ar mai fi rămas şeful catedrei de marxism-stalinism şi director adjunct al Editurii Politice – sub şefia altui monstru bolşevic, avînd acelaşi “dosar”: Valter Roman? (…) Dar de Chişinevski – dat jos în 1957 (pe când eu mă aflam în anchetă, la Interne)? El, L. Tismăneanu a fost “zburat” (expresia aparţine fiului) în 1958. Nu ştiu dacă tot atunci subalternul său de la Universitate Radu Florian fusese “îndepărtat” – însă deziluzia a fost: chiar dacă după răspunsul meu nu am citit vreun text despre tatăl său, Vladimir Tismăneanu se comportă taman ca fiul lui Radu Florian: detestabil; neintelectual, ne-normal: nu acceptă că tatăl său “a avut şi lipsuri”. Aşa cum nu acceptă că iubita sa mătuşă Cristina Marcusohn (căsătorită Boico) a jucat un rol nefast, mizerabil, de bolşevic fanatic executant orb al ordinelor Moscovei – atât în Franţa, ca spioană sovietică (până la 22 iunie 1941 activînd şi în folosul lui Hitler!), cât şi în “surghiun” în România; rol, nu doar de persecutor al nevinovaţilor, ci şi de trădător-denunţător (a lucrat sub ordinele lui Boris Bruhman, alias “Holban”, cel care a dat pe mâna Gestapoului Grupul Manouchian, “Afişul Roşu”), atât al democraţiei “burgheze” din Franţa ocupată, cât şi al României, ca stat care, de voie, de nevoie, îl:/o acceptase ca cetăţean/că (ba chiar ca supracetăţean – altfel ce-ar fi căutat, după repatrierea-prin-expulzare în moţul Agerpres-ului? ).
    Şi degeaba declară el în dialogul cu NicolaeCoande:
    “Structura mea mentala esta, intr-adevar, una a nelinistii si a refuzului certitudinilor inghetate” – certitudinile sale au rămas cum fuseseră: îngheţate.
    Şi el – ca Oişteanu, ca Anca Răutu-Oroveanu, ca Al. Florian, ca R. Ioanid – şi alţii din aceeaşi…făină – este un autentic pui de bolşevic.
    În ciuda aparenţelor.”

  4. Nasule, nu poti fi cu curu’n doua luntri.
    Ori esti cu Dumnezeu, ori cu acesti satanisti.

  5. Năvăliră ‘telectualii văcsiți pisti noi. Bleah! Câh! Brrr! Ptiu drace! Pașol na turbinca, vidma! Hi! Hi! Hi! Aista-i copilu’ din mine.
    Trist. Bine punctat, Joeb. Altfel, nu e bine, totuși, că, printre altele, Paul Goma l-ar desființa pe alt mare ‘telectual, manolescu criticu’ istoricu’ ierarhizatoru’.

  6. Sunt trist ca astfel de „prostituate intelectuale” murdaresc spatiul public (prin minciuni, manipulare, devierea atentiei, propaganda, etc.) cu ajutorul Nasul.tv.

    • Chiar nu stiu daca se merita sa faci asemenea compromisuri pt. supravietuirea Nasul.tv.

  7. O singura si mare deosebire totusi. Papahagi o vrea pe Udrea , pe cand Motii nici nu stiu cine este acest comunist (acum) American. Iar daca ar sti cred ca l-ar duce sa se spovedeasca dar nu cum o facea la KGB si acum o face la CIA. Aia se numeste … stie Voiculescu cum !

  8. Inapoi cu totul, vrei sa zici dom’ fizician ! Comparatiile pe care le faci sunt grotesti. Asa masurai si condensatoarele electrolitice cand lucrai la CTC-ul din IPRS Baneasa ?

    Nasule cu astfel de discursuri vei ajunge pe locul 123 in audienta. Mai trebuie sa-l invite pe Gadea si pe Voiculescu. Chiar nu mai exista Razvan Codrescu, Claudiu Tarziu, Mircea Platon, etc.,etc., etc. ? Ce-ar fi sa faci un serial cu sau despre Paul Goma, daca ai curaj.
    A te lupta numai cu @coshmarel al carui limbaj dezaxat completeaza cu brio elucubratiile activistului PCR Tismaneanu , un Iliescu cu fata si mai umana, este egal cu … „minus”. Chiar Romania are numai 4-5 „intelectuali” : Plesu – Liiceanu, Patapievici si Madam Pippidi cu nepotu’ regizoru’ pe care CNN-ul l-a facut de kko cu Tanacu ?
    Biata tara !
    Unii ne propun alternativa Papahagi-Udrea si tu, „Motii – Tismaneanu”. Jenant !

  9. Must scarry… Ăsta să fi fost prețul?
    „What was the Frankfurt School? Well, in the days following the Bolshevik Revolution in Russia, it was believed that workers’ revolution would sweep into Europe and, eventually, into the United States. But it did not do so. Towards the end of 1922 the Communist International (Comintern) began to consider what were the reasons. On Lenin’s initiative a meeting was organised at the Marx-Engels Institute in Moscow.

    „The aim of the meeting was to clarify the concept of, and give concrete effect to, a Marxist cultural revolution. Amongst those present were Georg Lukacs… [who] developed the idea of ‘Revolution and Eros’ – sexual instinct used as an instrument of destruction)…. ‘It was’, said Ralph de Toledano (1916-2007) the conservative author and co-founder of the ‘National Review’, a meeting ‘perhaps more harmful to Western civilization than the Bolshevik Revolution itself.’…

    „Basically, the Frankfurt School believed that as long as an individual had the belief – or even the hope of belief – that his divine gift of reason could solve the problems facing society, then that society would never reach the state of hopelessness and alienation that they considered necessary to provoke socialist revolution. Their task, therefore, was as swiftly as possible to undermine the Judaeo-Christian legacy…..

    „To further the advance of their ‘quiet’ cultural revolution – but giving us no ideas about their plans for the future – the School recommended (among other things):

    2. Continual change to create confusion
    3. The teaching of sex and homosexuality to children
    5. Huge immigration to destroy identity.
    7. Emptying of churches
    8. An unreliable legal system with bias against victims of crime
    9. Dependency on the state or state benefits
    10. Control and dumbing down of media
    11. Encouraging the breakdown of the family

    „One of the main ideas of the Frankfurt School was to exploit Freud’s idea of ‘pansexualism’ – the search for pleasure, the exploitation of the differences between the sexes, the overthrowing of traditional relationships between men and women.” (Mai mult la: http://www.whale.to/c/frankfurt_school1.html)

  10. Il rog frumos pe Nasu sa-l elimine pe patascarbici din grila NASU TV,fiindca este cel mai scarbos antiroman.Aceasta emisiune este o jignire adusa romanilor.

  11. „Românul” implantat, fiu al tatălui său, „Denis”, ajuns după al doilea război mondial membru al Partidului Comunist Austriac, apoi al PMR, director al Direcției Circulație Monetară la Banca Națională și reprezentant al României la CAER. Deci, anticomunist, în logica lor. Nașule, apreciez libertatea de mișcare a echipei tale. Să vedem ce va ieși… Io-te, colea, cine vorbește diseară:
    Patapievici despre romani…
    „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii.” (din „Politice” de H.R. Patapievici, Editura Humanitas, București, diverse eseuri politice, scrisori către Alexandru Paleologu, editoriale publicate inițial în Revista 22, editia 1996, pag.63)

    „23 de milioane de omuleti patibulari (buni de spanzurat)” (din „Politice”, H.R. Patapievici, editia 1996, pag 53)

    „Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, ochi mohoriti, maxilare incrincenate, fete urite, guri vulgare, trasaturi rudimentare.” (din „Politice”, H.R. Patapievici, editia 1996, pag. 34) –

    „Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cit o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu.” (din „Politice”, H.R. Patapievici, editia 1996, pag. 64)

    „Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau… sa o folosim numai pentru injuraturi…” (din „Politice”, H.R. Patapievici, editia 1996, pag.64)

    „Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida stramoseasca, ne-au luat in urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta in a ridica mereu gura zvintata iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urina rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind o basica a udului mai mare (de, betiile…) i-au dovedit.” (din „Politice”, H.R. Patapievici, editia 1996, pag.63)

    „Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc… spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, subreptice, tropaind vesel intr-un trup inconsient, pina ce mintea va fi in sfirsit scobita: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (din „Politice”, H.R. Patapievici, editia 1996, pag 49)

    „Cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic.” (Din „Politice”, H.R. Patapievici, editia 1996, pag.56)

    Despre tisminețchi m-am obosit destul. Judecați singuri, oameni buni!

Comentariile sunt închise.