Victoria lui Ponta în careul de blocuri

Câți pot face față manipulării zilnice? Cui îi mai arde să gândească cu propriul cap? Cu vreo 20% din electorat manipularea nu a reușit niciodată, spre necazul puterii, care i-ar vrea pe toți înrolați. Or mai fi și alții în afară de ăștia 20%, care își caută drumul. Dar unde să-l găsească?

O vecină, fesenistă cu state vechi pe la cor­turile de campanie ale PSD, mereu agitată și în certuri răsunătoare cu bărbatul, mai­danezii și comitetul de bloc, genul de răz­boinică în papuci și halat îm­potriva dictaturii bă­sis­te, a dat sâmbătă alarma. „Dacă nu repari in­ter­fo­nul și ușa de la intrare, te distrug cu mâna mea, fir-ai al dracu’ de nenorocit. Vrei să ne omoare eli­be^­ra­ții în pat!“,urla apucată de năbădăi și frici, ame­nințându-l cu o lopată pe ad­ministrator. Ciopor de lu­me la ferestre, strigăte aprobatoare. „N-au­­ziși că iese și al lu’ Piticu, că deja um­blă cremenalii pe străzi?!“ Al lu’ Piticu, de meserie spărgător de apartamente, era spai­ma careului de blocuri și al familiilor cu fete trecute de 12 ani. Luase doar 5 ani, spre nemulțumirea generală, lumea l-ar fi vrut putrezit în pușcărie.

Ăstora din careu poți să le vorbești ani în șir, 24 de ore din 24, despre coduri pe­nale, justiție, anticorupție, stat de drept și alte „bazaconii“ din astea, până când al lu’ Piticu nu apare cu șperaclul la ușa lor nu se sinchisesc. Auzind că deja 1.000 de de­ți­nuți au cerut eliberarea, a intrat groaza în ei, dar puțin le pasă că printre ăștia sunt parlamentari, foști miniștri, baroni de tot soiul, afaceriști cu statul. Plutind năuci în­tre Antena 3, supermarketul din colț, sluj­bă (atunci când o au), neamurile de la ța­ră și bârfa de sub bătătorul de covoare (pe vreme rea se mută în holul blocului), ve­ci­nii sunt, dacă stai să-i asculți, nefericiți. Scumpiri, șomaj, pensia care întârzie, gân­dacii care nu mor nici la minus 20 de gra­de, bărbații bețivani înrăiți, nevestele me­reu obosite, zăpada cât mașina, educația vraiște, copiii cu apucături urâte, în ge­ne­ral, o viață de rahat. Mulți încă așteaptă să se termine „regimul securist al lui Bă­ses­cu“ și să plece „dic­ta­to­rul“, sperând că apoi o să se întâmple ceva și cu ei. Ce? Habar n-au. E o spe­ranță difuză, greu de pus în cuvinte. „Ce să facem, vai de capul nostru, dar cum să ne trăim viața fără măcar un firicel de nă­dejde în ceva“, e explicația pe care mi-o dă țăranca din Domnești venită să vân­dă pe trotuar câteva ouă și niște brânză. Asta când n-o aleargă printre blocuri jan­darmii că face evaziune fiscală.

Mirarea Victoriei Nuland (și a altora ca ea) că oamenii nu reacționează și nu sar în apă­rarea statului de drept e justă, dar des­prinsă de realitatea careului dintre blo­cu­rile ceaușiste sau de ograda din bătătura ca­sei. Pe cine naiba să intereseze că se vor în­chide, pe noul Cod Penal, mari dosare de corupție cu prejudicii de milioane de euro, când exemplele la ordinea zilei sunt Fe­nechiu cu niște „amărâte“ de trans­for­matoare vopsite și „bietul Năstase“ cu ter­mopanele și chinezăriile lui? Cine poate să priceapă chestia cu in rem și in per­so­nam, vânturată în neștire de „banda bă­sistă“(Antena 3 străbate vitejește pereții dinBCA), sau că interceptarea „făptașilor“ de lux va deveni amintire, când însuși pre­mierul și o liotă de politicieni explică zi lu­mină cum doar așa nu vom mai fi cu toții interceptați și nevinovații băgați la puș­cărie? Cui să-i pese și cine să se revolte că STS trece în subordinea MAI, sub forma unui insignifiant departament, de fapt în a lui Ponta însuși – el fiind cel care îl va nu­mi pe secretarul de stat care îi va lua locul lui Marcel Opriș -, când premierul dă garanții că e asta singura cale să se facă dreptate și morții din accidentul aviatic să fie răzbunați? Cât despre faptul că Ponta își asigură un al doilea serviciu secret în propria ogradă în vederea alegerilor și pen­tru a-l scăpa de presiunea SMS-urilor și a numărătorii paralele pe Dragnea (vii­to­rul șef STS marca USL va transmite datele de la vot direct în Kiseleff și la Palatul Vic­toria), spune tot Ponta că e foarte bine așa, pentru că nu va mai fura voturi Bă­sescu, dictatorul aflat la putere și care are ca­pacitatea paranormală de a organiza ale­gerile în locul guvernului. Și câți pot în­țe­lege chichițele constituționale băgate în proiectul de revizuire, în condițiile în care gu­rile de aur ale USL (RTV – Ghiță – An­te­na – Felix) socotesc că demnitarii trebuie să „intre în rândul cetățenilor“ măcar în­tr-un singur punct: să nu mai fie judecați de Înalta Curte, care bine ar fi să se reor­ga­nizeze și ea sub forma unui departament sub coordonarea Ministerului Justiției? Cât privește europenii și americanii, aici răz­boiul e pierdut definitiv în zona ca­reu­lui de blocuri, pentru că artileria a atins două puncte sensibile: buzunarul și mân­dria de a fi român. Noi am dat mai mulți bani decât am primit, capitaliștii ne fură aurul și șistul. Punct, subiect încheiat. Iar Comisia Europeană să-și țină gura și să nu ne mai denigreze, așa cum face în ul­ti­mul raport în care România e pusă în to­pul corupției prin sprijinul consistent al clasei politice.

În fond, e de înțeles, câți pot face față ma­nipulării zilnice? Cui îi mai arde să gân­dească cu propriul cap? Vecinilor din ca­reul meu, nu, ei îl așteaptă pe al lu’ Piticu și alte nenorociri ce vor veni cu siguranță de nu se știe unde. Sigur, nu-s toți așa, as­ta e clar, cu vreo 20% din electorat ma­nipularea nu a reușit niciodată, spre ne­ca­zul puterii, care i-ar vrea pe toți înrolați. Or mai fi și alții în afară de ăștia 20%, ca­re își caută drumul. Dar unde să-l gă­sea­s­că? Privesc și ei în jur, și ce văd? PDL și PMP, un soi de PDL 2! Un nenea din ca­te­goria „ceilalți“, adică scârbiții și adepții ide­ii că toți sunt aceeași mizerie, mi-a ex­plicat pe scurt: „Doamnă, astea două nici pentru un vot negativ nu-s bune“.

Editorial publicat de Revista 22