avionŞtirea prăbuşirii avionului pilotat de Adrian Iovan în Munţii Apuseni a ajuns în presa americană. Jurnaliștii de la Washington Post titrează faptul că România, „o ţară cu 19 milioane de locuitori, dar fără duşmani externi, are şapte servicii de informaţii” şi, cu toate acestea, nu a putut localiza epava unui avion de mici dimensiuni „pentru ca salvatorii să ajungă suficient de repede la victime”.

Cotidianul american menţionează şi că „unul din cele şapte servicii, a investit 40 de milioane de euro în sistemul de apelare de urgenţă şi, cu toate acestea, cele şase telefoane ale supravieţuitorului care a apelat 112 nu au părut să fie suficiente pentru a primi ajutor la timp”.

Serviciile de informaţii la care se face referire, fără a fi nominalizate, sunt Serviciul Român de Informaţii (SRI), Serviciul de Informaţii Externe (SIE), Serviciul de Telecomunicaaţii Speciale (STS), Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP), Direcţia Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul MAI (aşa-numitul „Doi şi un sfert”), Direcţia Generală de Informaţii a Armatei (DGIA), în fapt şase la număr. Al şaptelea serviciu post-decembrist, Serviciul Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie (SIPA), înfiinţat de Mircea Ionescu Quintus în 1991 în cadrul Ministerului Justiţiei, a fost desfiinţat în 2006 de Monica Macovei, fiind considerat nenecesar. În acelaşi an, prin Hotărâre de Guvern s-a înfiinţat, în schimb, Direcţia pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar (DPCMC), o structura în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, justificată cu argumentul că ar preveni acţiuni ilegale ticluite în închisori.

ziar

 

„Românii au răspuns cu furie”

Titrată de Washigton Post „Prăbuşirea unui avion mic în România dezlănţuie mânia publică”, povestea aeronavei care a aterizat forţat luni, în Munţii Apuseni, include reacţia autorităţilor după operaţiunea de salvare în lipsa coordonatelor, „furia publică crescândă”, dar şi „încercarea premierului Victor Ponta de a salva aparenţele”.

„Căderea unui avion de mici dimensiuni în munţi nu ar fi, în mod obişnuit, un motiv suficient să înfurie o întreagă ţară sau să ameninţe Guvernul”, constată autorul depeşei, contabilizându-i inclusiv pe „cei patru oficiali, cu tot cu ministrul de Interne, care au demisionat sau au fost daţi afară”.

Situaţia în România a fost însă diferită. „Românii au răspuns cu furie pe reţelele de socializare sau în talk-show-uri după ce s-a aflat că cel maai puţin afectat dintre răniţi sunase de şase ori să ceară ajutorul autorităţilor. Patru ore şi jumătate le-a luat localnicilor şi pădurarilor să localizeze epava avionului căzut în Transilvania la 1400 de metri altitudine”, scrie Washington Post.

Publicaţia surprinde şi starea de spirit a celor care au observat din exterior, însă „lipiţi de buletinele de ştiri”, o reacţie guvernamentală. „Guvernul în general nu face nimic şi nu a făcut nimic nici de această dată pentru a localiza avionul. Operaţiunea de salvare a fost ca un şvaiţer. Erau găuri peste tot”, rezumă profesorul de aviaţie Nicolae Şerban Tomescu, citat de AP.
 

7 servicii de informaţii la 19 milioane de locuitori şi „niciun duşman extern”

Furia publică a mers „în crescendo”, observă autorul, dând şi o explicaţie: „mulţi au considerat că Guvernul nu a fost în stare să strângă echipamente de localizare, dar este dispus să investească în tehnică de supraveghere”. „România, o ţară cu 19 milioane de locuitori fără duşmani externi are şapte servicii de informaţii, incluzându-l pe cel intern (SRI, n.red.) şi spionajul extern (SIE, n.red.). Activiştii pentru democraţie susţin că cei de la putere folosesc serviciile pentru a obţine avantaje necinstite în lupta politică şi pentru a dezgropa informaţii compromiţătoare”, scrie Washington Post.

Serviciul indicat explicit în presa americană, între cele 7, ca fiind una dintre instituţiile care a amplificat nemulţumirea în rândul opiniei publice, este STS. „Unul din motivele furiei este acela că STS, unul din cele şapte servicii, a investit 40 de milioane de euro în sistemul de apelare de urgenţă şi, cu toate acestea, cele şase telefoane ale supravieţuitorului care a apelat 112 nu au părut să fie suficiente pentru a primi ajutor la timp”, scrie publicaţia.
 

Strategia guvernamentală: „salvarea aparenţelor”

Aşa cum se vede de la Washington, „reculul e al Guvernului care se pregăteşte să câştige noile alegeri prezidenţiale în noiembrie”. „Ponta încearcă să salveze aparenţele, întrucât el a fost cel care a spus într-un tlak-show luni seară că toţi cei şapte pasageri au supravieţuit. Pentru românii lipiţi de buletinele de ştiri, filmul evenimentelor a fost prezentat prima oară de un oficial al statului ca având un final fericit”, arată autorul căruia nu-i scapă nici replica post-factum, devenită celebră, a fostului şef al ISU, Ion Burlui: „Iarna nu-i ca vara şi la munte nu-i ca la câmpie”.

Concluziile sunt trase de observatorii români la întreg filmul evenimentelor: „Pilotul a făcut tot ce a putut să îi salveze, dar autorităţile au fost neglijente. De ce le-a luat atât de mult timp? Şi dacă se pierdeau, tot ar fi trebuit să ajungă mai devreme. Nimeni nu trebuia să moară”, crede Iuliana Popescu, agent de securitate, citată de Washington Post.

12 COMENTARII

  1. va imaginati cit ne costa pe noi aceste servicii???eu sincer nu-mi pot imagina ,stiu doar ca salariile lor sunt imense.noi ii platim si ei mai mult nu fac decit fac. va imaginati si acele pume cu tot cu personal cit ne costa ca sa ce???? INCREDIBILLLLLL…..

  2. Poate vedeti cat de complicat este sistemul actual de vot din Romania, sistem unde ies castigatori cei de pe locurile 2 si 3, sistem unic in lume !!!
    „Inventator” un ONG-st de „frunte” … Cristiaaaaaaan Pirvuleeescuuuuuuu ! Vedeti „sponsorii” daca tot … „follow the money”.

  3. Cancelling

    The first and simplest of these feature is called cancelling: Voters may cancel any candidates they don’t like on the list of there preferred party. While this does not change the weight of the vote for the party as such, it will be used to determine which candidate(s) of this party will actually get the seat. This feature helps to eliminate extreme candidates that may be good at influencing decision makers in their party, while having problems to convince even a majority of the party’s followers.

    Conclusion

    Though the refined proportional election system used in Switzerland may look a little bit complicated at first sight, long-term experience shows that voters are able to express their political will quite precisely using this system and there is no higher degree of invalid ballots than in other election systems. The Swiss system combines the advantages of both the proportional and the majority election system while avoiding their major shortcomings. In most cases those candidates that really convince the electorate have will get elected, while in other systems, even in the majority election system, internal party considerations have more influence.
    –––––
    http://www.democracy-building.info/particularities-switzerlands-proportional-election-system.html

  4. “Totuşi, este limpede pentru mine că, mai ales în forma de democraţie caracteristică vremurilor noastre, aceasta permite impunerea voinţei unei minorităţi bine situate, deţinătoare a puterii financiare, conduce la anihilarea obiceiurilor şi tradiţiilor unui popor şi nu este preocupată de viitorul unei ţări.

    Mult mai grav este atunci când oamenii trăiesc într-o tiranie pe care nu o pot numi, într-un sistem în care formele democraţiei servesc doar pentru a masca o realitate caracterizată drept tiranie. Este situaţia din vremurile noastre.

    Această formă de democraţie a devenit dominantă cu mult timp în urmă şi a ajuns să reprezinte, în mentalitatea comună, singurul sens al democraţiei. În ultimii 100 de ani s-au purtat numeroase războaie în lume pentru a o face mai „sigură“, astfel încât această formă să fie adoptată în cât mai multe părţi ale lumii. Este ca şi cum am porni de la convingerea că un nivel „optim“ de şoc şi groază ar converti cetăţenii Bagdadului în republicani şi democraţi convinşi sau ar transforma Afganistanul într-o suburbie a oraşului Seattle.

    Precum o religie, democraţia electorală are la bază un sacrament, o liturghie şi o dogmă. Sacramentul este votul secret, liturghia, campania electorală, iar dogma este aceea că alegerile reprezintă voinţa poporului.

    La alegerile din 2008, costul campaniei s-a ridicat la suma impresionantă de 5,3 miliarde de dolari, iar aceste cheltuieli au fost doar pentru cursa electorală la nivel naţional. Sunt foarte puţine surse de finanţare a unei campanii, iar procesul politic trebuie să fie, inevitabil, dominat de aceste surse. Corporaţiile şi organizaţiile care finanţează alegerile văd în acest lucru o investiţie, aşteptându-se să le aducă un câştig substanţial. Câştigul vine sub forma subvenţiilor, a legilor şi reglementărilor favorabile, a accesului la înalţii oficiali şi a scutirilor de taxe. Aceasta poate fi cea mai mare investiţie pe care o pot face corporaţiile. Însă toate acestea conduc direct la oligarhie, contrariul democraţiei, la instaurarea unei Republici a comitetelor de acţiune politică [„a Republic of PACs“] în locul unei forme de guvernare în care puterea o deţine poporul.
    Dar de ce este nevoie de atât de mulţi bani? Pentru că arta politică în democraţie nu este cea a deliberării şi convingerii [prin prezentarea unor soluţii viabile], care sunt relativ necostisitoare, ci este arta manipulării şi a propagandei, pentru care sunt irosiţi extrem de mulţi bani. Aproape niciodată nu se face apel la inteligenţă, ci la latura pur emoţională. În democraţie, calea spre putere şi modalitatea de a câştiga loialitatea din partea susţinătorilor este exagerarea micilor diferenţe dintre partide. Candidaţii trebuie să găsească o modalitate prin care să creeze impresia că sunt diferiţi unul de celălalt, chiar (sau mai ales) dacă sunt într-un profund acord. Cu cât sunt mai iraţionale argumentele în favoarea unui candidat, cu atât mai uşor se produce manipularea. Problemele reale pot constitui subiectul unor argumente reale, care pot fi convingătoare pentru alegători, ceea ce ar diminua devotamentul fanatic pe care îl cer politicienii. Astfel, vor găsi, de pildă, că e mai important să dezbată problema dacă Obama este sau nu musulman decât dacă acesta înţelege mecanismele care declanşează o criză financiară. Prima chestiune face subiectul unei dezbateri emoţionale şi care nu are legătură cu faptele, în timp ce a doua presupune cunoaştere şi inteligenţă.
    Metoda cea mai utilizată în manipularea democratică este crearea unui „celălalt“ demonic. Membrii altui partid sunt portretizaţi nu ca oameni care pornesc de la premise diferite şi ajung la concluzii diferite, ci ca personaje care urmăresc, în mod deliberat şi malefic, să distrugă ordinea socială şi politică. Raţiunea este înlocuită de teamă, iar dacă oamenii se tem de celălalt partid, performanţa celor care îl demonizează nu mai are importanţă. Oricât de incompetent se dovedeşte un partid, el va apela mereu la strategia demonizării celuilalt partid.

    John Médaille
    http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2011/07/despre-democratie-si-regi.html

  5. « Lucrand impreuna , UE si Rusia vor aduce o contributie decisiva la guvernanta mondiala si la rezolvare conflictelor regionale, la guvernanta economica globala in cadrul G8 si G20 si la solutionarea unui intreg spectru de probleme ivite la nivel regional si international. As dori sa-l felicit pe presedintele Putin care va prelua presedintia G20 » a spus Van Rompuy in timpul Summit-ului UE-Rusia de la Bruxelles, 20-21 decembrie 2012.(ziuanews)
    Si tot el :
    « 2009 este primul an al guvernarii mondiale, cu instaurarea G20 in plina criza financiara ».

  6. Americanii spun adevarul, in ceea ce-i priveste, chiar fara sa vrea !
    Dusmanul lor nu mai este Rusia (vezi intelegerea din Siria („caderea” proiectului Nabucco este alt exemplu elocvent in ceea ce priveste „viziunea” UE)ci … China.
    Bravos natiune, halal sa-ti fie !

  7. Asa este in ceea ce ii priveste pe TOTI conducatorii Romaniei !!! mai avem insa niste concluzii, ambele proaste !
    1) Romania are DUSMANI NUMAI INTERNI !
    2) Rusia NU este dusmanul Romaniei !

    Interesant !

  8. Sa gaseasca un avion nu au oameni, dar sa infiltreze toate manastirile si scolile din tara cu agenti au oameni! Presupun ca ne pregatesc un regim dictatorial mai salbatic decat cel ceausist si e nevoie ca lumea sa fie redusa la o tacere totala, pe toate planurile, social, economic, cultural si spiritual…

  9. Totul este clar! Singura speranta de salvare ramane mila conationalilor nostri care au ramas oameni de tot respectul. Felicitari motilor! Serviciile de urgenta? Doar isi pornesc sirenele dar…ce folos?

  10. Cu ocazia asta aflam si noi cate “servicii” avem??? Eu cred ca-s mai multe, de sus in jos si de jos in sus, oricum am lua-o! Si nu fac decat sa se ocupe de “gainarii”, ca orice “gainari”! Si cand se toarna unii pe altii , ca doar pentru asta sunt cele 7 servicii, o fac tot pentru gainarii, doar asa stiu sa-si arate muschii unii altora, “nemortal”, d’aia pedepsele sunt de 1-2-3-5 ani, nu mai mult si nu cu foarte mari implicatii. Nu tu confiscare de avere, nu tu recuperare de datorii, nu tu despagubiri civile si penale…eh, acolo o gainarie!

    Si mai cred ca “raspunsul” de la rusi nu trebuia sa vina pentru localizari de la Bucuresti ci pentru Muntele Mare, repet. Mai sapati! Surprizele pot fi multe si mari.
    Si, tot dupa mintea mea, a cam inceput musamalizarea, nimic, de aici incolo nu se va mai intampla, semnificativ, ce s-a “putut” intampla, s-a intamplat pana acum, de-acum incolo capul la viziuna si silenzio stampa, pana trece si se uita. Vorba bancului ala cu tantarii, “la pamant cheptosilor ca ne prapadim”!

  11. Buturuga mica rastoarna carul mare.
    Urmarind desfasurarea evenimentelor ce au urmat aterizarii fortate a micului avion romanii au inteles foarte bine cat de incompetenti si de demagogi sunt cei pusi sa conduca treburile tarii.

Comentariile sunt închise.