Romania, avionul si circul national. 11 teme de reflectie

Un accident aviatic poate fi hartia de turnesol care ne ajuta sa intelegem mai bine Romania – intre isterie si disfunctionalitate birocratica, intre inertie si impertinenta, pana la urma intre viata si moarte.

1. Cine, ce, unde, cum, cand ?

O elementara informatie trebuie sa cuprinda raspunsurile la intrebarile de mai sus – daca nu le contine, suntem in taramul speculatiilor, batem campii cu gratie, suntem pe campii…putem ajunge si la tarlaua lui Basescu de la Calarasi, dar tot nu ne lamurim care e problema si ce se poate face. Daca ar fi sa aplicam acest banal test tuturor comunicarilor care se refereau la tragedie, de la comentarii ale reporterilor de la fata locului pana la comunicarea premierului Ponta, in raspar fata de o comunicare de la seful ISU Alba, toti comunicatorii l-au picat cu brio. Am avut momente in care seful Inspectoratului de Urgenta se contrazicea cu premierul, momente in care fostul sef de la ROMATSA comunica ceva, iar expertii altceva, momente in care televiziunile se contraziceau din ora in ora, momente in care comunicatorii s-au schimbat, momente de silentio stampa (de la Guvern) urmate de momente de comunicare agresiva (gen demiterile in lant), urmata de comunicare in timp ce se urca in masina guvernamentala (Ministrul Stroe).

Am avut orice numai ce trebuie nu : putina decenta, prevenirea telespectatorilor ca anumite informatii nu pot fi confirmate si pot fi , indemnul la o prudenta in a trage concluzii, indemnul in a pune accent pe ajutarea specialistilor (gen cei de la ISU ) si nu dinamitarea lor prin demiteri la varf, amintirea unor cazuri cu procedura aferenta – analiza prelungita urmata de un verdict al specialistilor, decenta in prezentarea cazurilor, cumpatarea in isteria si frenezia colectiva. Circul TV continua, lumea este inflacarata, informatia de baza lipseste, balbele se tin lant. Demisiile vor dudui fix doua zile, subiectul se inchide, mortii se ingroapa (dupa ce scade ratingul, daca creste sunt dezgropati iar), sistemul deficitar ramane.

2. Moartea TV

Romania este tara in care a existat un breaking news in care un destept foc de la Institutul de Medicina Legala ne explica cum a extras o parte din lichidul pericardic, urmare a mortii Madalinei Manole. Disectia, se facea, practic, in direct – de unde anuntarea familiei, de unde anunt decent, de unde coordonarea cu rudele indurate in legatura cu modalitatea de prezentare publica a unei persoane decedate? In Romania mortul este bun comun – chiar daca abia s-a racit, el este disecat in direct, se fac scenarii, dezbateri (“dar de ce a fost ars regizorul Nicolaescu, nu e crestineste asa, de vina e nevasta-sa!), se incaiera in direct urmasii decedatilor (gen parintii Madalinei Manole cu fostul ginere sau rudele lui Nicolaescu intre ele). Se calca in picioare demintatea umana – de pilda o singura televiziune a respectat dorinta familiei lui Nicolaescu referitoare la intreruperea transmisiei in direct a cosciuglui, iar acea televiziune a avut serioase pierderi de rating. O fituica bulevardiera numita tabloid a prezentat osemintele Ceausestilor atunci cand au fost dezgropate, la pachet inclusiv cu celebrul guler de blana in putrefactive. Mari oameni, mari caractere!

Acum suntem in recidiva – un ziar da “breaking news” cu pilotul Iovan, sau mai precis cu lesul pilotului Iovan intre fiarele contorsionate ale avionului. Spun chestia asta unuia care se pricepe mai bine decat mine la regulamentele mass-media, ma revolt, spun ca e ceva sub demnitatea umana, ca nedemn de secolul XXI sa prezinti cadavre in mass-media. “In ziar poti sa pui orice, ca nu are CNA-ul ce sa faca, dar pe televizor nu poti sa o dai” e verdictul lui sec. Ca atare, probabil vom avea si mai multe, foarte multe, imagini cu lesuri, cadavre, unele in putrefactie. Vom dezgropa mortii in talk-show-uri. Ce soi de coropisnita, ce sarpe veninos, ce naparca trebuie sa fi pentru a da o asemenea stire? Unde ajungem? Vom da transmisiune in direct cu traseul cosciugului catre groapa, apoi ne vom interesa de orice posibila solutie pentru a incaiera familiile celor trecuti in nefiinta (vezi precedentul cu familiile Manole si Nicolaescu). Ah – si cand eram gata sa inchid acest capitol vad un reportaj despre Albert, fiul de 7 ani ai pilotului Adrian Iovan “care probabil este distrus de durere”, “are o suferinta crunta” – bivolii astia nu isi dau seama ca micutul ar putea, absolut din intamplare sa deschida televizorul? Asta insa nu e in presa scrisa, dar CNA-ul va dormi in continuare. “Fie-ti ingerii aproape, somnul dulce…”

3. Lipsa de reactie a institutiilor fata de victime

Imi aduc aminte de asistenta din Marea Britanie care si-a pus capat zilelor urmare a divulgarii unor informatii despre familia regala. In comunicatul oficial al spitatului, era amintita originea sa, detalii delicate si decente referitoare la modalitatea in care a venit in Regat, erau mentionati superiorii si calificativele excelente primite, activitatea sa fara repros pana la momentul tragicului accident, era mentionata familia indurerata, serviciul religios si cateva vorbe din partea colectivului. Ai senzatia ca era vorba de un OM, care a avut o viata, care a avut un serviciu, care lasa in urma niste apropiati in durere. Om care a disparut dintr-o institutie publica, in serviciul public. In Romania, despre “studenta care a murit alaturi de pilotul Adrian Iovan” s-a aflat in principal ca a facut “stop cardio-respirator”, ca avea “temperatura corpului de 18 grade si fracturi la coloana si fracturi cervicale” (oare nu exista totusi un regim special al documentelor de la medicina legala? Nu trebuie consultata si familia? Exhibam in public astfel de detalii cand ei inca incearca sa se adune si le invartim in breaking news-uri toata ziua?) .

Romania este tara in care Institutul de Medicina Militara Bucuresti, unde studenta era in anul V, nu a reactionat pana la data la care scriu articolul. Cred ca postura cartitei este postura preferata a birocratilor cand se naste un vortex de presa de o astfel de dimensiune. Ca atare, Romania TV vorbea de Aura Ion, Evenimentul Zilei de Aurelia Ion, Antena 3 despre Aurora Ion. Singurul noroc este cu prietenii celei trecute in nefiinta si cu mesajele pe Facebook, repreluate de mass-media, institutiile oficiale dorm in pantofi sau daca glasuiesc ceva, se contrazic reciproc.

Articol complet pe Contributors.ro