Unde-a dispărut Raed Arafat şi de ce râdea Victor Ponta? Avionul din Ardeal şi autocarul din Muntenegru

Doi oameni au murit într-un accident de avion inspirat parcă dintr-un tragic scenariu de film hollywoodian.

Printre ei, nu că ar conta faima, s-a aflat şi Adrian Iovan, pilot şi fost soţ al mondenei Romaniţa, cea care l-a transformat în VIP.

Vreme de cinci ore, instituţiile de salvare, de la SMURD, ISU, PISU şi ce Dumnezeului de alte abrevieri mai lipsea din peisajul ăsta trist, n-au reuşit să descopere locul unde s-a prăbuşit avionul!!

Bun, să spunem că era fără precedent, că nu era semnal, că era noapte şi frig. Că “nu erau condiţii”, vorba oficialului.

Dar, totuşi, nu vorbim de Amazon. Şi nici de Noua Caledonie. Chiar aşa de greu a fost să-i repereze cineva pe oamenii ăia prinşi în munţi, între fiare contorsionate şi între viaţă şi moarte?

Unde-a fost de pildă eroul naţional Raed Arafat, cu SMURD-ul său plin de bani şi de faimă? Unde e elicopterul-vedetă, botezat la toate televiziunile prietene, plătit din banii noştri să salveze suflete?

Şi unde a fost, de fapt, faţa lui Arafat, nu doar cea a elicopterului dispărut în hangarele de lux ale României socialiste?

Mai ţineţi minte accidentul din Muntenegru? Atunci, s-au dat toţi de ceasul morţii  să apară la TV, să facă, să dreagă. Nu mai încăpeau în cadru. Acum unde au dispărut?

Ce, era mai puţin important, fiind mai puţine victime? Cantitatea contează şi în materie de vieţi?

Atunci, în Muntenegru, Victor Ponta a anunţat doliu naţional, a dat liber la Armată, la elicoptere, la cine-a vrut şi cine nu, să facă pod aerian pentru salvarea victimelor.

Acum, a ieşit liniştit şi distrat la televizor ca şi când nimic grav nu s-a întâmplat. Ba chiar şi-a permis luxul să râdă şi să facă poante, în timp ce nefericiţii pasageri trăgeau să moară în aşteptarea echipajelor salvatoare.

Cum se explică această mare diferenţă de tratament între Muntenegru şi România? De ce-am văzut zâmbete şi absenţe strălucite în loc de maximă preocupare şi atitudini rezervate?

Nu vom primi, desigur, explicaţii. Mâine, o să-i vedem însă pe toţi la spitale, la coadă la zidul plângerii, la priveghi şi la înmormântare. După care, odată pusă cruce tragediei, se vor întoarce la treburile lor, care n-au nicio legătură cu treburile noastre. Dumnezeu să-i ierte?

S-aveţi zi bună! Şi-o cafea pe cinste.

Opinie publicata de Reporter Virtual