Câți Gheorghe, Ioni și băieți cu ochi albaștri sunt în acționariatul Gabriel Resources ?

Beny Steinmetz, Beny Steinmetz în sus, Beny Steinmetz în jos, el e personajul de fiecare dată invocat în afacerea Roșia Montană. Conform celor mai recente date privind acționariatul Gabriel Resources, din iulie 2013, acționarii principali dețineau 74% din acțiunile acesteia. Restul de 26% era deținut de  alți acționari cu portofolii mai reduse, ale căror nume nu sunt făcute publice.

Pe lângă Beny, a cărui avere estimată este de 4,1 mld. $ (BSG Capital), în acționariatul Gabriel Resources intrau Seth Klarman (Baupost Group) – avere estimată 1,05 mld $, John Paulson (Paulson&Co) -11,4 mld $, Thomas Kaplan – 1,3 mld. $ (Electrum Global Holdings) și Gary J. Goldberg (președintele Newmont, companie a cărei capitalizare pe bursă este de 12 mld. $). Toți cei enumerați sunt rechini ai industriei aurifere, mai mult sau mai puțin controversați, dar în general mai mult. Față de ultimile date ale acționariatului date publicității în 2011, ponderea acționarilor importanți a crescut de la 61% la 74%. Probabil lui Beny Steinmetz de la BSG Capital i-a șoptit o păsărică faptul că treaba o ia din loc și se finalizează c-o lege demnă de Africa ecuatorială. Toate aceste personaje ce dețin participații în cadrul proiectului Roșia Montană, prin intermediul Gabriel Resources, poartă vina pentru manifestățiile de duminica. Averea cumulată a primilor patru acționari enumerați este de aproape 18 mld. $.

Prețul celor 26% acțiuni aflate în afara pachetelor importante sunt de un an de zile în continuă scădere. O acțiune cotată pe bursa din Toronto ieri valorează de trei ori mai puțin decât acum un an (0,88 CAD față de 2,58 CAD). Acționarilor majoritari nu prea le pasă de această scădere dramatică, atâta timp cât nu vând acținile ce le dețin.

Intrarea în acționariat a BSG Capital s-a făcut prin achiziționarea unui pachet semnificativ de circa 16% din acțiuni, probabil înainte și după momentul de maxim al cotației din 2010. În 2009 Gabriel Resources anunțase vânzarea unui pachet de 9% către BSG. Analizând volumele tranzacționate în ultimul an, tendința generală de depreciere a acțiunilor, tendința de depreciere accentuată în perioadele de volatilitate maximă urmată de o apreciere scurtă pe fondul unor volume ridicate, pot să afirm că achiziția s-a făcut în mare parte de pe bursă, speculând știrile interpretate de traderi ca fiind nefavorabile. Așa se explică de ce volumele tranzacționate în zilele de apreciere a cotației sunt superioare celor tranzacționate în zilele de depreciere și, totuși, la final de an avem o depreciere de 66% din prețul inițial. Adică s-a cumpărat ieftin și în cantitate mare și s-a vândut scump și în cantitate mică. În perioadele de volatilitate maximă, cotația a fost orientată net spre scădere (în proporție de aproximativ 75%), fapt ce a convenit cumpărătorilor, în cazul nostru BSG și Baupost, aprecierile în zilele următoare unei scăderi semnificative, precum și volumul ridicat de tranzacționare demonstrează că, în felul acesta, s-au cumpărat o mare parte din acțiunile deținute în plus față de 2011. Tot în 2009 Gabriel Resources anunța că BSG are opțiunea de a achiziționa încă un pachet de 9%, la un preț preferențial, prin diminuarea cotei deținute de Paulson & Co și Electrum Global Holdings.

Un alt aspect petrecut în anul ce-a trecut a fost faptul că volumul tranzacționat pe parcursul întregului an reprezintă jumătate din totalul acțiunilor aflate în posesia acționarilor nesemnificativi. Dacă mergem pe ipoteza că achiziția pachetului de 7% a BSG s-a făcut integral de pe bursă în ultimii ani, atunci se pune întrebarea cine este acționarul sau acționarii ce dețin 20% din Gabriel Resources. Cum am ajuns la acest procent? Explicație:

– dacă BSG Capital a lui Beny Steinmetz a achiziționat după luna mai 2011 (data penultimei raportări a acționariatului), încă 7% din acțiuni, crescând cota deținută la 16%, dintre care 3,2 procente s-au achiziționat de la acționarii mai vechi, în piață rămâneau la acționarii minoritari 29,2% din acțiunile companiei;

– creșterea cotei Baupost în rândul acționarilor importanți diminuează participația acționarilor minoritari până la valoarea de 26%, dacă acceptăm ideea că Baupost a achiziționat de pe bursă;

– dacă Baupost  a achiziționat de pe bursă 2,6 procente și BSG-ul  lui Steinmetz a diminuat cota celor doi acționari sus-amintiți cu 3,2 procente și a mai cumpărat 4,8 procente de pe bursă, atunci rezultă o achiziție de pe bursă de 7,4 procente a celor două companii;

– având în vedere ambele scenarii ale evoluției portofoliului Baupost și BSG și că în ultimul an volumele tranzacționate pe bursă sunt de ordinul a 13-14% din totalul acțiunilor companiei, procent ce reprezintă cantitatea reală speculată, rezultă că un procent de aproximativ 20% din acțiunile companiei se află la niște acționari ce nu vor să-și decline identitatea.

Întrebarea care se pune este: câți dintre acționarii nedeclarați la Gabriel Resources poată numele Gheorghe sau Ion sau au ochi albaștri? Răspunsul nu-l vom primi decât indirect și peste câtva timp, dacă se realizează proiectul. Oricum, procentul de 20% ascunde, după părerea mea, origini neaoșe. Mai exact, îl vom afla sub forma unor moșteniri de la mătușa Tamara, a unor vânzări anterioare, a unor bolizi mânuiți de beizadele de politicieni, și-atât, că de la servicii vom afla doar despre teroriștii ecologiști. Nu prea vreau să aflu răspunsul la întrebare, dar având în vedere evenimentele din jurul Chevron, mi-e teamă c-o să-l aflăm cu toții.

Articol publicat de analizeeconomice.ro