Macelarul memoriei Brancovenilor

„In memoria Domnitorului Constantin Brancoveanu si a celor patru feciori ai sai, care au fost intemnitati in inchisoarea Yedikule la inceputul secolului al 18-lea departe de scumpa lor patrie si intru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor roman si turc”, asa suna inscriptia inaugurata la Istanbul – la fosta inchisoare Yedikule, astazi devenita muzeu – de Victor Ponta si viceguvernatorul Kazim Tekin.

Textul inscriptionat a fost agreat intre cele doua Ministere ale Afacerilor Externe, roman si turc, si este redat in limbile romana, turca si engleza. Cine citeste, orice turist, nu va pricepe mare lucru, iar martiriul Brancovenilor nici nu este pomenit, asa cum nu este amintit nici faptul ca populatia Istanbulului s-a revoltat pentru cruzimea pedepsei aplicata Domnitorului si familiei sale sau ca intreaga Europa crestina a fost socata de executia „Printului de Aur” – asa cum era supranumit.

Ponta nu a fost iritat de textul inscriptiei, dimpotriva a multumit slugarnic: „Pentru istoria noastra comuna este un moment cu adevarat extraordinar si vreau sa multumesc, de asemenea, pentru sprijinul personal pe care primul-ministru Erdogan l-a oferit acestui proiect care se refera la istoria noastra comuna. (…) Astazi facem un gest istoric de reconciliere cu istoria si de asumare a istoriei noastre comune”. Si ca sa-si intregeasca discursul a depus un buchet de trandafiri albi legati cu o panglica tricolora la piedestalul plachetei comemorative.

Intors in tara, Ponta le da o lectie de istorie ministrilor din Cabinet si se mai si lauda cu asta: „Am reusit ce nu credea nimeni ca o sa reusim: sa dezvelim o placa memoriala pentru Constantin Brancoveanu si fiii sai care au pierit in inchisoare la Istanbul”.

Mai pe scurt, Ponta si-a permis ca in numele statului roman sa stearga o pagina de istorie plina de patimire si martiriu in numele credintei romanesti din ignoranta. Pai in numele cui, domnule Ponta? Cine te-a mandatat sa faci „gestul istoric de reconciliere cu istoria”, pe cine ai intrebat, ce stii tu despre Brancoveni? Cum ti-ai permis sa calci in picioare destinele unor martiri si sfinti mucenici recunoscuti de Biserica Ortodoxa Romana?

Pentru stiinta ta, o lectie de istorie gratuita in cateva randuri: Costantin Brancoveanu, unul dintre domnitorii cei mai luminati – care a ctitorit sub domnia sa biserici, manastiri, scoli, spitale, biblioteci nu numai in Tara Romaneasca ci si in Transilvania si Moldova – a fost decapitat impreuna cu ginerele si cei patru fii ai sai la Istanbul, dupa ce au suportat torturi inimaginabile in inchisoarea Yedikule, pentru a spune unde are averea depozitata. Dupa ce aflase totul despre averea „Printului de Aur”, Sultanul a fost marinimos si le-a cerut sa treaca la islamism pentru a scapa de osanda la moarte. Brancoveanu a refuzat si impreuna cu toti cei ai lui au fost decapitati – mai intai ginerele Ianache Vacarescu, apoi copiii si in cele din urma domnitorul, iar capetele lor au fost infipte in suliti si purtate pe strazile Stanbulului, iar trupurile aruncate in mare.

Trupurile le-au fost pescuite din mare si adapostite intr-o manastire ortodoxa din insula Halk si la scurt timp dupa uciderea Brancovenilor, mitropolitul grec Calinic al Heracleei a alcatuit un „Canon al domnului Valahiei”.

„Bucura-te, domnitorule si mucenice al lui Hristos, cel ce ai domnit preste patimi, Constantine Brancovene.
Bucura-te viteazule intre mucenici, Ianache, vrednicule de lauda.
Bucura-te, cel ce cu inima barbateasca ai rusinat pe muftiul cel urat, Constantine Brancovene, fericite.
Bucura-te cel ce ai indraznit a ocari cu cuvinte marete pe sultanul cel pagan, Stefane, alesule intre mucenici.
Bucura-te, ravnitorule cel adevarat al lui Hrisots, Radule, prea intelepte.
Bucura-te, mai micule intre frati, dar mai mare intre mucenici, Matei cel minunat”, asa suna un fragment rostit in rugaciune la inceputul secolului al 18-lea.

Abia in anul 1720 Doamna Marica Brancoveanu, sotia domnitorului, reuseste sa aduca in secret oasele acestuia la Bucuresti si sa le ingroape la Biserica Sfantul Gheorghe Nou sub o placa de marmura alba ale carei singure insemne sunt elementele stilului brancovenesc si pajura domneasca. Singura inscriptie, pe baza careia Nicolae Iorga a confirmat ca a reusit sa identifice mormantul, se afla pe o candela de argint: „Aici odihnesc oasele fericitului Domn Io, Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod“.

Biserica Ortodoxa Romana i-a canonizat pe cei 6 martiri in 1992, iar sarbatoarea Sfintilor Mucenici Brancoveni are loc in 16 august, dupa Sfanta Maria.

Tinand cont de gestul lui Ponta de la Istanbul, ma astept ca in curand in cartile de istorie ale poporului roman despre Brancoveni sa nu mai fie relatate decat putinele randuri de la Yedikule, asa cum s-a intamplat si cu dacii care au disparut subit din manuale.

In scurt timp, Ponta si Guvernul lui antinational si antiromanesc va scrie o noua istorie care nu ne va mai atesta ca stapani pe aceste meleaguri, ci numai pasageri cu domiciliu temporar. Ponta nu face decat sa deschida usa fostelor mari puteri sa vina sa-si ia prada, asa cum faceau nu prea demult in istorie tradatorii de tara.

P.S. Anul 2014 este anul „Brancoveanu”. Astept sa-l vad pe Ponta participand la celebrarea Domnitorului dupa ce i-a macelarit martiriul la Istanbul.