MIRCEA CARTARESCU – „La Rosia Montana e un fel de conjuratie, un fel de crima colectiva. Ne vom ucide cu buna stiinta unul dintre putinele paradisuri care ne-au mai ramas”

Intr-un interviu acordat Formula As scriitorul Mircea Cartarescu considera ca “Rosia Montana este un loc de o frumusete extraordinara, un spatiu european unic si privilegiat. Cine a fost macar o data la Abrud si in imprejurimi, isi da imediat seama de arhaitatea si majestatea peisajului. Ca si Maramuresul, Rosia Montana nu e de pe lumea aceasta. E unul dintre foarte putinele locuri necalcate-n picioare de civilizatie si ar trebui sa ramana asa, ca un parc national” este de parere scriitorul Mircea Cartarescu.

Redam mai jos interviul acordat revistei Formula AS

„Videnizarea” guvernului Romaniei a devenit una dintre caracteristicile principale ale politicii camataresti actuale. Primesti cu o mana si dai cu doua – iata varianta paguboasa aleasa de liderii politici care nu-si mai vad capul tot platind din greu „dobanzile” campaniilor electorale. Pentru ca, la Rosia Montana, a sosit momentul ca PDL sa intoarca cu ambele maini ceea ce, eventual, a primit cu una singura. Nu conteaza disproportia uriasa dintre „maruntisul” primit si tezaurul national oferit la schimb. Conteaza doar multumirea „sponsorului”. In acest scop, guvernul domnului Boc „a schimbat pana si cursul raurilor”, cum spunea cineva, comentand prestatia neasteptata a udemeristilor de la Mediu si Cultura, deveniti peste noapte, din protectori, uzurpatori ai patrimoniului si mediului. Aflat cu streangul crizei de gat, tandemul PDL-UDMR n-aude, n-a vede, cand e vorba de proiectul minier din Apuseni. Fara indoiala, asistam la o drama nationala a constiintelor si a profesionalismului stiintific. O mana de politicieni pasageri, care au speriat Europa prin incompetenta lor dezolanta, pretind a lua decizii de importanta istorica, vizand patrimoniul si avutia nationala. In acest context, scriitorul Mircea Cartarescu, o constiinta definitorie pentru atitudinea sociala si politica a generatiei sale, taxeaza fara menajamente acest sumbru episod din istoria postdecembrista a esecurilor romanesti.

„Ca si Maramuresul, Rosia Montana nu e de pe lumea aceasta. Ar trebui sa ramana asa, ca un parc national, ca o „zona” tarkovskiana magica si protejata”

– De ce va intereseaza atat de mult Rosia Montana, domnule Mircea Cartarescu?

– Rosia Montana este un loc de o frumusete extraordinara, un spatiu european unic si privilegiat. Cine a fost macar o data la Abrud si in imprejurimi, isi da imediat seama de arhaitatea si majestatea peisajului. Ca si Maramuresul, Rosia Montana nu e de pe lumea aceasta. E unul dintre foarte putinele locuri necalcate-n picioare de civilizatie si ar trebui sa ramana asa, ca un parc national, ca o „zona” tarkovskiana magica si protejata. Zona e slab populata, oamenii locului sunt saraci dintotdeauna, despre ei spune vechea doina: „Muntii nostri aur poarta,/Noi cersim din poarta-n poarta…”. Exploatarea aurului din vremuri imemoriale nu i-a imbogatit si nici n-o s-o faca vreodata. Caci tot la Rosia sunt vestigii romane ale minelor de altadata. Alte natiuni conserva aceste relicve ca pe cele mai pretioase bunuri ale lor. Noi n-am stiut niciodata sa ne pretuim trecutul.

– In ianuarie, spuneati ca Rosia Montana este un subiect atat de fierbinte, incat s-ar putea sa arda mainile PDL. Va mai mentineti opinia?

– Partidul de la guvernare are deja mainile atat de arse, incat banuiesc ca nu-i mai pasa. De fapt, banuiesc ca nu-i mai pasa nimanui din clasa politica de salvarea Rosiei Montane si ca soarta regiunii e pecetluita. Banuiesc ca se va da liber la exploatare, caci in acest moment, coruperea oficialilor si a presei, propaganda si reclama isi dau mana cu situatia ingrozitoare a Romaniei afundate in criza. Foamea de bani e atat de mare azi in Romania aflata la ananghie, incat guvernul nu mai tine seama de nimic. Perspectiva catorva miliarde, fluturata persuasiv de firma exploatatoare a aurului si argintului de la Rosia, nu mai poate fi contracarata de nici un efort al slabei societati civile de la noi.

„Ministrul Kelemen Hunor are o mare raspundere personala”

– Ministrul Culturii a promis ca va demara procedurile de inscriere a Rosiei Montane pe lista tentativa a UNESCO. Dar ministrul ne-a inselat asteptarile…

– Sentimentul meu este ca ministrul Culturii nu va putea avea alta parere, in aceasta chestiune, decat cea a cabinetului din care face parte. Bineinteles ca domnul Kelemen Hunor are o mare raspundere personala, dar va raspunde in primul rand solidar cu cabinetul Boc, cu Presedintele, cu societatea romaneasca, atat de usor de manipulat. E un fel de conjuratie, pana la urma, un fel de crima colectiva: ne vom ucide cu buna stiinta unul dintre putinele paradisuri care ne-au mai ramas. „Nu exista un neam cu o mai mare vocatie a esecului”, scria Cioran despre romani. Ce facem la Rosia e o confirmare a acestei sentinte.

„Firma canadiana isi va lua banii si va pleca, lasandu-ne la fel de saraci si de pacaliti cum suntem de douazeci de ani incoace”

– Profesorul Robert Conrad din SUA a spus: „Probabilitatea ca guvernul sa obtina ceva mic la Rosia Montana e mare; probabilitatea sa obtina ceva mare e mica”. Credeti ca are dreptate?

– Nu stiu cat va castiga corporatia respectiva din exploatarea avuta-n vedere, dar, gandindu-ne la atatea alte concesiuni, precum afacerea Sterling, de pilda, cred ca statul roman va fi un partener perdant. Din tot ce am citit despre Rosia Montana rezulta ca nu vom castiga financiar nici pe departe cat vom pierde prin degradarea ecologica a zonei, chiar lasand la o parte orice consideratii morale. Rosia nu va fi niciodata o afacere pentru Romania, nu va aduce nimic bun, nici localnicilor, nici cetateanului de rand.

– In urma cu ceva timp, spuneati: „In totului tot, e vorba despre un caz tipic de exploatare economica a resurselor unei tari din „lumea a treia”, afacere de pe urma careia vor beneficia cei cativa care au, in prezent, painea si cutitul, pe cand toti ceilalti vor pierde”. Va mentineti parerea?

– N-am spus lucrurile de mai sus dintr-o perspectiva socialista, ci dintr-una matur capitalista. Exista mai multe feluri de capitalism. La noi se practica unul salbatic, asemanator celui din unele state sud-americane: afacerile, de obicei venale si la limita legii, imbogatesc pe cativa si saracesc pe foarte multi. Acelasi gen de afaceri il fac si mogulii nostri. Nu asta inseamna capitalism. Afacerile din capitalismul modern, practicat in tarile vestice, contribuie la bunastarea generala. Sentimentul meu e ca firma canadiana isi va lua banii si va pleca, lasandu-ne la fel de saraci si de pacaliti cum suntem de douazeci de ani incoace. In schimb, cu locurile definitorii pentru peisajul romanesc arse de cianura.

„As lega de atitudinea presedintelui Basescu fata de Rosia Montana o ultima speranta, dar tot mai firava…”

– Ati mai facut o afirmatie interesanta in ianuarie trecut: „Lamuritoare pentru felul in care guvernul PDL intelege sa guverneze este afacerea Rosia Montana”. Dupa aproape un an de guvernare Boc, se confirma viziunea de atunci?

– Am spus-o de multa vreme: sunt dezamagit de evolutia partidului de guvernamant. PDL nu s-a aratat mai bun decat mult detestatul PSD: acelasi oportunism, aceeasi coruptie, aceeasi neputinta de reformare. PDL e azi „un partid de proasta calitate”, cum am spus intr-un articol. Un guvern care-a redus, pana la urma, la jumatate veniturile cetateanului nu va avea mustrari de constiinta, nici in atat de complexul caz al aurului de la Rosia. Nici guvernul, nici PDL nu mai au ce pierde: alegatorii oricum ii vor taxa crunt, la viitoarele alegeri.

– De ce credeti ca n-a transferat inca presedintele Basescu afacerea Rosia Montana in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii?

– Nu stiu daca locul acestei afaceri este in CSAT, dar in orice caz, cred ca presedintele nu s-a implicat suficient in aceasta problema. As lega de atitudinea lui o ultima speranta, dar tot mai firava, pe masura ce Romania, subalimentata cu fonduri, agonizeaza tot mai chinuitor.

– Politicienii au vorbit de necesitatea ca intai specialistii sa se pronunte si abia apoi guvernul sa ia o decizie. Credeti in corectitudinea acestor specialisti?

– La noi totul se cumpara cu bani: constiinte, expertize, opinii… Spre cinstea lor, anumite foruri (Academia, ASE, unele asociatii profesionale) au rezistat pana acum si si-au facut treaba cu profesionalism. Manipularea este insa incredibila. Guvernul, asa cum arata el azi, nu va tine seama de experti, ci de interese.

– Un expert englez a lansat o noua gogorita: Romania va castiga 19 miliarde de euro de la Rosia Montana, prin asa-zisa „multiplicare” de afaceri. Va vine sa credeti?

– Asemenea estimari sunt, intr-adevar, sub nivelul unei discutii serioase. Toate datele pe care le avem dovedesc ca statul roman nu poate castiga, nici direct, nici indirect, din aceasta, in definitiv, aventura. Dar de pierdut va pierde sigur: isi va construi sigur, pe propriul teritoriu, un echivalent ecologic al Copsei Mici, probabil mult mai sinistru.

„Am fost socat sa vad ca si revista „Romania literara” a acceptat finantare de la Gold Corporation”

– Recent, un grup de jurnalisti sefi (Hurezeanu, Turcescu, Tatulici etc.) au fost plimbati in Noua Zeelanda, pe banii companiei canadiene. Oficial, excursia a costat 200.000 de euro! Cum va simtiti, ca roman, citind aceasta informatie?

– Nu cred ca jurnalistii respectivi au facut bine. Ei sunt oameni inteligenti si stiu ce inseamna un astfel de dar: ca nu te vei mai putea pronunta niciodata credibil in problema Rosiei Montane. Eu, personal, nu as fi acceptat. Dar fiecare cu constiinta lui. Firma Gold Corporation isi face, de fapt, treaba profesional: baga enorm de multi bani in reclama, la toate nivelurile posibile, ca sa influenteze formatorii de opinie. De curand am fost socat sa vad ca si „Romania literara”, revista de mare prestigiu, a acceptat finantare de la respectiva firma.

– Credeti ca vor avea guvernantii actuali nesabuinta de a-si lega numele de o investitie vazuta de Academia Romana ca o crima impotriva mediului si patrimoniului national?

– Asa cum va spuneam, sentimentul meu este ca afacerea Rosia Montana e deja transata si ca nimic bun nu se mai poate intampla. E in logica guvernarii actuale, mai mult, e in spiritul gandirii noastre de dupa revolutie. Cand ne ducem de rapa cu totul, ca o alunecare de teren, cand nu mai sunt bani pentru investitii, pentru salarii cat de cat decente, pentru pensii, cand presa si mediile urla grotesc pe o mie de voci, cand tot ce-si mai doresc tinerii e sa plece pentru totdeauna, cand avem o imagine catastrofala in lume, nu-mi vine sa cred ca vom salva tocmai Rosia Montana. N-ar fi in logica lucrurilor. Vom asista la revarsarea a sute de mii de tone de cianura peste dealurile si muntii Apusenilor, ca intr-o apocalipsa locala. Vom plati, astfel, pentru indiferenta noastra, pentru lipsa noastra de civism, pentru neputinta noastra de a ne pune in valoare istoria si geografia. Pentru imaturitatea gandirii noastre politice, pentru formele fara fond imprumutate din Occident si maimutarite de noi timp de o suta cincizeci de ani.

Interviu realizat de Ion Longin Popescu