Oreste Teodorescu: “Voiculescu e un general de securitate depășit, dar pe Badea virusul securistic l-a prejudiciat enorm”

Intr-un interviu acordat revistei Kamikaze, Oreste Teodorescu considera ca Dan Voiculescu este „un general de Securitate depășit și îmbătrânit. Cândva, a fost cel mai abil și inteligent ofițer deghizat în om de afaceri, care și-a însușit bine tehnicile de manipulare și dezinformare, care a cunoscut bine slăbiciunile omenești și care a avut capacitatea să transforme niște jurnaliști buni în vuvuzele de ultimă speță.”

Redam mai jos interviu

Oreste. N-ai cum să-l confunzi cu altcineva, deși e doar un prenume. Un prenume devenit renume. Oreste era și a rămas șarmant, deși unora li se părea că a început, într-o vreme, să se creadă cam șaman. Și, pe bune, la câte a văzut omul la Antene, e și explicabil de ce preferă să stea de vorbă cu spiritele, nu cu strivitele conștiințe de la locul de muncă.

Reporter: Cum te simți, acum, că te-ai eliberat de un coșmar trăit pe viu?
Oreste Teodorescu: Ehei… stai puțin să nuanțăm. Că doar n-o fi fost vreo fatalitate care mă ținea captiv printre umbre, nu? Eu mi-am desfășurat gândurile și trăirile într-o emisiune pe Antena 2, post neutru, generalist și neinteresat de politică. Cred că acel coșmar la care te referi s-ar brodi mai firesc peste unitatea militară Antena 3, unde ocazional am participat ca invitat, în virtutea unei vechi prietenii.
Rep.: Măcar acum ești suficient de hotărât să nu mai repeți figura de a lucra într-un trust cu oameni-marionetă? Mă rog, poate tu îi vezi altfel, poate ai altă expresie.
O.T.: Peste tot sunt și oameni-marionetă, asta ține de caracterul fiecăruia, însă sper ca, odată cu intrarea în amurg a ultimului mogul cripto-securist, acești eviscerați, buni doar ca paravan uman în spatele căruia să acționeze Boss-ul, să devină istorie. Poate că sunt un optimist incurabil, sau un prost, ca să le dau ceva satisfacție și postacilor care vor comenta la acest articol.

„Când vine vorba despre Ponta, se schimbă foaia. Lătrăii sunt înlocuiți cu privighetori cu voce cristalină, bune să cânte împlinirile mărețe ale USL“

Rep.: Te-a felicitat, discret, careva din Antenă pentru că ai avut curajul să vorbești deschis despre ce nu-ți place în acel trust?
O.T.: Evident, în Trustul Intact, la Antene lucrează o mulțime de oameni adevărați. Aici e paradoxul care a ținut în picioare imperiul mediatic al lui Voiculescu: un patronat și o conducere cu activități infracționale (sunt totuși două dosare penale pe numele acționarilor și ale unora dintre manageri), dar cu un personal tehnic și de conținut de primă clasă. Nu pot spune că nu m-au bucurat îmbrățișările lor complice.
Rep.: Cum ți se pare acum, că ai luat distanță câțiva pași de el, Dan Voiculescu?
O.T.: Un general de Securitate depășit și îmbătrânit. Cândva, a fost cel mai abil și inteligent ofițer deghizat în om de afaceri, care și-a însușit bine tehnicile de manipulare și dezinformare, care a cunoscut bine slăbiciunile omenești și care a avut capacitatea să transforme niște jurnaliști buni în vuvuzele de ultimă speță. Spun că este depășit, căci nu a înțeles că generațiile evoluează firesc și el se încăpățânează să latre multidirecțional doar împotriva lui Băsescu. Când vine vorba despre Ponta, se schimbă foaia. Lătrăii sunt înlocuiți cu privighetori cu voce cristalină, bune să cânte împlinirile mărețe ale USL. Acest viciu de persuasiune nu mai este suficient. Generația copilului meu, care împlinește optsprezece ani, se uită amuzată la Antena 3, făcând concurs care depistează mai multe minciuni.

„Eu îl iubesc pe Mircea Badea și știu bine că în străfundul sufletului său este un om bun“

Rep.: Nu prea se face să îi urăști (detești) pe unii care ți-au fost prieteni și au luat-o razna. Eu, unul, merg pe compătimire în astfel de cazuri. Tu cum te raportezi la ei? La Mircea Badea cel de azi, spre exemplu?
O.T.: Are Ombladon o piesă care i s-ar potrivi de minune. I-am și dedicat-o pe Facebook: „Dacă pozele ar vorbi“… Am iubit la Mircea Badea curajul, umorul, bărbăția, nebunia de a spune lucrurilor pe nume. Acum detest la el conformismul, lașitatea, răutatea, lăcomia, superficialitatea, manipularea. Nu înțeleg cum a putut Mr. Hyde să-l ucidă definitiv pe dr. Jekyll.
Rep.: Speri să-și revină? Am văzut niște înregistrări cu voi din vremurile normale și erați foarte haioși. Lui Mircea îi sticleau ochii într-un fel foarte interesant, se simțea bontonul în ei. Ar fi șanse să-l mai vedem așa?
O.T.: Sper din tot sufletul să-și revină, deși cred că virusul securistic l-a prejudiciat enorm. Când mă uit la privirea lui piezișă, la spumele pe care le face la gură când vorbește despre băsiști și la exaltarea cu care-l privește pe Ponta, îmi dau seama că anumite circuite i s-au ars. Însă îți mărturisesc un lucru care-i scoate din minți pe toți prietenii mei. Eu îl iubesc pe Mircea Badea și știu bine că în străfundul sufletului său este un om bun, sensibil și foarte inteligent. Este doar laș și incapabil să taie niște noduri nefericite din trecutul său care-l țin captiv unei filosofii revanșarde și păguboase. El știe bine la ce mă refer…
Rep.: Te știu apropiat de Biserică. Unde mai e Biserica în disputele astea presă-politicieni-presă-politicieni? (Am pus de două ori pentru că e un ping-pong aiuristic de acest gen.) Văd că se invocă moartea în iureșul ăsta, „să moară ăla“, „te omor“, „plânge mă-sa la capul lui“, și mă gândesc că, dacă tot se vorbește de moarte, poate ar trebui să-și amintească un pic și de Biserică.
O.T.: Biserica cea Adevărată nu trebuie să intre în treburile Cezarului, ci să-l aducă pe om cât mai aproape de Dumnezeu. Eu sunt convins că adevăratul patriarh al neamului nostru, ava Arsenie Boca, a lăsat fraților din mănăstiri ceea ce trebuie urmat pentru a ne mântui. Nu sutaniștii îl reprezintă pe Hristos, ci duhovnicii din mănăstiri.
Rep.: Ești karatist și tu, ca și Mircea Badea. Ți-a plăcut cafteala în tinerețe, dar nu te-am văzut în șpagat între scaune în direct la Antenă și nici să ameninți cu bătaia pe cine nu e de acord cu ideile tale. Nu-ți place să-ți arăți mușchii ca Mircea, sau nu ai suficienți dani ca el? Oi fi mai începător, mă gândesc.
O.T.: Câinele care latră nu mușcă, este doar isteric.

„Am fost cu Mircea Badea și la fete împreună, dacă este să fim fair până la capăt“

Rep.: Ai făcut multe lucruri împreună cu Mircea Badea. Nu zic de mers la fete amândoi, dar de mers la pierdut bani împreună știu sigur că ați mers, la fabrica aia de chibrituri. Mai aveți oare vreo șansă să pierdeți bani împreună vreodată, ca-n tinerețe? E și asta o chestie care te leagă afectiv de cineva și nu se uită, d-aia zic.
O.T.: Ba am fost cu Mircea Badea și la fete împreună, dacă este să fim fair până la capăt. Eu apăs pe cuvinte, mă burzuluiesc la el, îl apăs unde îl doare, dar din dragoste, jur! Mi-am propus să-l scutur până se trezește, chiar dacă asta îl va face să mă urască visceral. Sunt convins că odată și odată vom mai pierde niște bani împreună, dar pe cărți. Am câteva să-i recomand.
Rep.: Ce e mai rău în Antene, că e Voiculescu declarat fost securist, care a făcut poliție politică chiar cu familia lui, că e anchetat de DNA într-un dosar de șantaj sau că unii jurnaliști din Antene sunt slabi și se fac că nu pricep cui fac jocul?
O.T.: Voiculescu a fost un jucător cinstit (a recunoscut-o și dușmanul Băse), pentru că și-a declinat intențiile. Cred că vuvuzelele, din exces de zel sau pur și simplu din lichelism, au devenit dintr-odată foarte libidinoase cu cei pe care îi considerau apropiații lui Voiculescu, încât au creat multă confuzie. De exemplu, nu poți să strigi cât te țin plămânii, aproape un an, să iasă lumea în stradă împotriva unui sistem ticăloșit și când poporul chiar o face, ca în cazul protestelor anti-RMGC, să-l ridiculizezi, să-l înjuri și să-l cobori în derizoriu, doar pentru că trustul a încasat bani din publicitatea de la Gold Corporation sau că anumiți „jurnaliști“ ai trustului sunt mânjiți cu șpăgi colosale.

„România e ca mârțoaga din basme, care a găsit jăraticul. În curând, se va scutura și toate bubele (politicienii), răpciugile (afaceriștii) și râia (manipulatorii) vor dispărea“

Rep.: Ai din ce să trăiești în continuare? Știi să sapi la cartofi, să crești găini, ai din ce să-ți câștigi banii de-un bilet de tramvai, sau ai pus deoparte?
O.T.: Eu am un sistem de protecție simplu, pentru a rămâne liber și necondiționabil. Nu îmi pun toate fructele (am evitat să spun ouă, căci orice asemănare cu Năstase mi se pare defăimătoare) într-un singur coș. Am din ce trăi, sunt lector la Universitatea „Hyperion“, unde predau un curs despre manipulare și dezinformare în mass-media, am cursuri și inițieri în cadrul Centrului de Dezvoltare Personală ORDO România, am câteva site-uri care încep să producă niște publicitate, deci… mă descurc.
Rep.: Cum se vede România, Oreste, prin ochii tăi?
O.T.: Ca mârțoaga din basme, care a găsit jăraticul. În curând, se va scutura și toate bubele (politicienii), răpciugile (afaceriștii) și râia (manipulatorii) vor dispărea pentru o bună perioadă de timp.
Rep.: Te vezi intrat în politică în acel moment?
O.T.: Nu, îmi place prea mult să fiu observator.
Rep.: Cum se va termina, după tine, chestia asta cu gazele de șist și cu Roșia Montană?
O.T.: Cu o revoluție de catifea. Ca în Islanda.

Mesajul prietenesc al lui Oreste Teodorescu către Mircea Badea

Rep.: Nu vreau să rezulte din interviul ăsta că l-am făcut ca să îi critici pe foștii colegi. Mie uneori îmi e simpatic Mircea Badea. De aceea, te rog să spui câteva cuvinte de bine, un „la revedere“ care implică și speranță, foștilor colegi, mai ales lui Mircea Badea, de care ai fost cel mai apropiat.
O.T.: Frățioare, când vei înțelege că banii nu sunt suficienți pentru a fi fericit și împlinit, când vei realiza că există viață și după Băsescu și când nu te vei mai lăsa spălat pe creier de unii care se folosesc de charisma ta pentru a vitriola spațiul public și mai ales dacă ți se va face dor de mine, te aștept cu brațele deschise să bem un mojito ca doi bătrânei și să privim înțelept la generațiile care vin să construiască o Românie fără moguli, fără oligarhi, fără mafioți. Mircea, amintește-ți ce ne juram când eram tineri: „Să murim atât de erecți, încât capacul de la sicriu să nu poată fi închis“.

Interviu realizat de Alexandru Cautis pentru revista Kamikaze