Una dintre declaraţiile făcute marţi de directorul Institutului Geologic Român (IGP), Ştefan Marincea, în cadrul Comisiei speciale parlamentare pentru Roşia Montana a trecut relativ neobservată. Majoritatea ştirilor s-au axat pe partea legată de existenţa, tehnologia şi (ne)valorificarea metalelor din zăcământ, menţionând doar în treacăt ceea ce reprezintă (cel puţin din punctul medu de vedere) lucrul cel mai important: falsificarea datelor din studiul de impact.
“E un fals grosolan, e o situaţie penală din partea fostului director general (Ştefan Girgorescu – n.a.). Parchetul s-a autosesizat (s.a.)”, a declarat Ştefan Marincea. L-am sunat pentru a afla mai multe detalii despre acest lucru, dar mi-a spus că nu poate oferi amănunte datorită unui acord de confidenţialitate. Cu toate acestea, actualul director al ISP a arătat că e vorba de rapoartele pe care o fostă comisie a IGP le-a realizat în decembrie 2011. „Le-am explicat celor din Comisia specială că nu se poate face cercetarea a 363 de hectare (cele aferente iazului de decantare de la Valea Cornei – n.a.) în patru zile. Adică se poate, dar o astfel de cercetare nu poate fi serioasă. Cel mult echipa care a fost pe teren ar fi putut realiza în acele zile o luare de contact cu zona, pe baza căreia să se poată face apoi cercetarea. Noi (IGP – n.a.) considerăm că ar fi necesare cel puţin patru luni pentru un astfel de studiu. Decanul Facultăţii de Geologie, Victor Mocanu, a avansat un termen de 6 luni. O cercetare în zona montană, cu specificul de la Roşia Montană, nu se poate compara cu o cercetare pe un teren plat, în zona de câmpie”, a afirmat Ştefan Marincea.
Pentru MEDIAFAX, Ştefan Marincea a declarat că fostul director general al Institutului Geologic a modificat afirmaţii ale echipei care s-a dus pe teren timp de patru zile. „A fost un hiatus pe care îl vom analiza, când fostul director general a modificat afirmaţii din echipa care s-a deplasat pe teren timp de patru zile, timp în care nu se pot cartografia geologic, investiga 363 de hectare. Deci nu se putea investiga pe baza unei excursii de patru zile că nu există fracturi şi fisuri sub acel uriaş bazin de decantare”, a explicat Marincea. În cadrul discuţiei pe care am purtat-o, directorul IGP a oferit şi un exemplu: afirmaţii în rapoarte care semnalează alunecări de teren pe două trepte sau izvoare şi pânză freatică – indicii a existenţei unor falii, pentru ca în altă parte să apară menţiunea că „nu s-au găsit falii”. Conform directorului IGP, ar fi trebuit aşteptată primăvara pentru a se face o cercetare reală.
Doar că RMGC nu putea aştepta primăvara. În toamna lui 2011, avizarea proiectului companiei intrase „pe repede înainte”. Conform declaraţiilor ministrului Mediului de la data respectivă, Laszlo Borbely, făcute în noiembrie 2011, procedura de avizare ar fi urmat să se încheie în „2-3 luni”. Acest lucru nu s-a mai întâmplat din cauză că Guvernul Boc a căzut, iar Borbely a rezistat puţin timp în Guvernul Ungureanu, fiind înlocuit de un ministrul mult mai cirtic la adresa proiectului, Attila Korodi. La vremea respectivă am atras atenţia asupra sensului declaraţiilor lui Laszlo Borbely, care, de fiecare dată când vorbea despre proiect şi studiul de impact introducea particula „dacă”. „Dacăse respectă proiectul…”, „Dacă se respectă studiul de impact…”. Am scris atunci, iar ceea ce spune Ştefan Marincea confirmă acest lucru, că prin introducerea acelei particule, Laszlo Borbely încerca să se deresponabilizeze pentru decizia pe care urma să o ia (avizul pozitiv), recunoscând însă, implicit, faptul că datele prezentate în studiul de impact nu sunt conforme cu realitatea.
Ceea ce spune domnul Marincea are o dublă importanţă. În primul rând arată (şi confirmă) falsurile pe care se bazează studiul de impact. În al doilea rând demonstrează necesitatea unei Comisii parlamentare de ANCHETĂ a Afacerii Roşia Montană. În acest sens, redau un fragment din interviul cu Crin Antonescu, publicat pe 5 septembrie:
Mihai Goţiu: Una dintre revendicările străzii e legată de o comisie parlamentară de anchetă, mai mult decât o comisie specială, care ar putea să facă în tot acest caz. Sunteţi dispus să constituiţi, sau la Camera Deputaţilor, sau la Senat, o comisie de anchetă?
Crin Antonescu: Anchetă pentru ce?
Mihai Goţiu: Pentru a înţelege tot acest caz. De la pornirea lui până în acest moment. Nu o anchetă judiciară.
Crin Antonescu: În general, ancheta parlamentară se face atunci când se reclamă un abuz, proasta funcţionare a unei instituţii. Evident, dacă cineva are elemente care să pună în această lumină lucrurile, se face comisie de anchetă.
Domnule Crin Antonescu, informaţiile prezentate de Ştefan Marincea reclamă exact ceea ce spuneaţi: „un abuz, proasta funcţionare a unei instituţii”. Iar ceea ce spune directorul IGP nu sunt singurele acuzaţii legate de falsificarea documentaţiilor prezentate de companie la Ministerul Mediului.
Arhitecţii Ștefan Bâlici și Virgil Apostol au făcut public, în 2006 și 2007, prin scrisori deschise adresate Ministerului Culturii, faptul că studiile și concluziile lor au fost cenzurate, trunchiate și modificate grosolan în Studiul de Impact asupra Mediului (capitolul referitor la patrimoniu) depus de RMGC la Ministerul Mediului.
”Din întreaga documentaţie au fost înlăturate sistematic referirile la peisajul cultural al Roşiei Montane; rezultatul evaluării – afirmarea valorii excepţionale a sitului – a fost de asemenea cenzurat; nu mai puţin grăitoare în privinţa motivaţiilor care au stat la baza modificărilor operate de RMGC este suprimarea oricărei referiri la pericolul potenţial reprezentat de Proiectul minier asupra patrimoniului cultural al Roşiei Montane!”
Toate aceste categorii de modificări aduse PM (Planului de Management al Patrimoniului Cultural – n.a.), alături de multe altele, au ca efect denaturarea sensului documentaţiei – menită să asigure protejarea şi gestionarea patrimoniului cultural al sitului, în toate formele sale de manifestare. Încadrarea tipologică şi valorică a sitului, care rezultă din studiu, îl plasează în rândul peisajelor culturale de valoare excepţională, potenţial sit de Patrimoniu Mondial! Or, în urma modificărilor operate de RMGC orice referire la o astfel de încadrare este înlăturată”.
Fragment din scrisoarea deschisă, din 2007. Textul integral al scrisorii, aici, în format .pdf. Aici puteți citi comunicatul de presă, iar aici Planul de Management al Patrimoniului Cultural (pentru Centrul Istoric), cu roșu fiind marcate pasajele alterate sau înlăturate în Studiu de Impact al RMGC.
Toate aceste dezvăluiri, dincolo de aspectul lor penal, schimbă perspectiva asupra proiectului minier de la Roşia Montană (cel puţin pentru cei care mai aveau dubii). Orice discuţii despre proiectul minier (tehnologie, avantaje, siguranţă, beneficii etc.) sunt inutile atâta timp cât informaţiile şi datele pe care se bazează sunt falsificate! Despre ce proiect minier şi despre ce lege specială pentru acest proiect minier vorbim?
ULTIMĂ ORĂ: Mihai Ianaş, fost director Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale la sfârşitul anilor 90, a recunoscut astăzi, în cadrul audierilor la Comisia Specială traficul de influenţă făcut prin intermediul Ambasadei Canadei.
Comisia: Aşadar e un lobby al Ambasadei Canadei? (o vizită în Canada – n.a.)
Mihail Ianaş: Da, e un fel de lobby…
Comisia: Dar lobby-ul nu există în România (lobby-ul nu are reglementare legală în România – n.a.)
Mihai Ianaş: Este în Canada…
Comisia: Dar asta se întâmpla în România… aşadar se poate vorbi de trafic de influenţă?
Mihai Ianaş: … se poate… bine, dar cu ce efect? A fost un trafic cu efect pozitiv… (sic!)
Fostul director al ANRM a semnalat şi dispariţia unor documente legate de Afacerea Roşia Montană, mai exact a unei scrisori a lui Radu Berceanu (ministru al Industriilor la acea vreme) prin care acesta solicita transferul licenţei de la Minvest către RMGC. Conform lui Ianaş, ar mai exista, totuşi, copii după acea scrisoare.
Sursa: Voxpublica.realitatea.net
