AFACEREA ROȘIA MONTANĂ ARE NIȘTE SCHELETE ÎN DULAP

Intervievat ieri la068 Digi24, directorul general Dragoş Tănase de la Roşia Montana Gold Corporation a dat o explicație hazlie faptului ca între compania sa şi compania mamă Gabriel Resources Yukon Canada există patru verigi intermediare, dintre care una înregistrată în insulele Barbados, zonă de paradis fiscal, acolo unde identitatea şi responsabilitaţile se topesc în ceaţă. Dragoş Tănase spune că acestea sunt regulile de organizare ale oricărei companii multinaţionale corecte şi cu obraz subţire. Omul susţinea că verigile respective sunt de fapt filiale ale companiei în condiţiile în care chiar schema prezentată în rapoartele de informare ale Gabriel Resources pentru cei interesați de listarea la bursă ilustrează structura de matrioşka a afacerii după cum se vede la http://www.gabrielresources.com/documents/AIF_2012_000.pdf, pagina 4.

081Astfel compania Gabriel Resources care deține 80,69% din afacerea Roşia Montană împreună cu Minvest Deva care are 19,31%, este înregistrată in Jersey. Gabriel Resources Jersey este deținută în proporție de 100% de Gabriel Resources Olanda, Gabriel Resouces Olanda este integral proprietatea companiei Gabriel Resources Barbados, iar Gabriel Resources Barbados este deținută în proporție de 100% de Gabriel Resources Yukon Canada, cea care este listată la bursa din Toronto. Dar păpuşa rusească nu se termină aici. Nu este clar cine deține Gabriel Resources Yukon. Dragoș Tănase a confirmat totuşi că circa 10-12% sunt deținute de colosul minier Newmont care are exploatări în multe locuri din lume, mai ales în lumea a treia, de la Peru la Ghana, dar şi în zonele aride ale Australiei. Iar informația este departe a fi încurajatoare. Firele ei ar putea da explicația permeabilităţii lui Traian Băsescu şi a lui Victor Ponta în momente diferite la lobby-ul Gold Corporation şi de asemenea a bunăvoinţei fostului ambasador american Mark Gitenstein faţă de proiectul cu cianuri, redenumit cu eleganţă şi mult PR investiţie străină.

116Ghinionul pentru expertiza sofisticată a maeştrilor financiari de la Gold Corporation este că publicul românesc s-a familiarizat demult cu schemele piramidale în care răspunderea nu există pentru că s-a topit în lanţul de intermediari. Tranziţia românească a însemnat un şir lung de escrocherii prin care active valoroase au fost subevaluate, caietele de sarcini erau trase la xerox, iar angajamentele asumate aruncate la gunoi a doua zi după privatizare, devreme ce firma semnatară era oricum a 10 a verigă într-un şir lung de necunoscuţi. Într-o astfel de atmosferă creată de experienţe recente, Gold Corporation poate trece cu greu drept onorabilă. Mai ales că are propriile schelete în dulap.

Dragoş Tănase spune că nu l-a întîlnit niciodată pe Frank Timiş, cel care a manevrat lucrurile în 1998/1999/2000 ca licenţa de exploatare a companiei Minvest Deva să treacă la propria companie prin transfer şi semnătura lui Mihail Ianăş, şeful de atunci al Agenţiei de Resurse Minerale, şi ulterior angajatul său prin Regal Petroleum. Timiş, care apare inclusiv în documente oficiale drept Vasile Timiş, zis Frank, este un personaj mai mult decît controversat. Implicat în afaceri dubioase, era fără doar şi poate bine conectat la reţelele de influenţă de la Bucureşti, dominate în anii 90 de moştenitorii fostei Securităţi. Unul dintre partenerii săi de afaceri, Ovidiu Tender era în anii 90, unul din obişnuiţii Cotrocenilor, din aceeaşi categorie cu Ioan Talpeş, oameni influenţi, cu un bagaj de informaţii esenţial în privinţa resurselor strategice ale ţării. Atît de bine era conectat românul Frank Timiş, cetăţean australian, la puterea momentului, încît a fost simplu pentru compania sa, numită iniţial Euro Gold Resources (http://www.minind.ro/resurse_minerale/RMGC/Statut_Euro_Gold%20Resources_1997.pdf, interesantă este chiar şi autentificarea din finalul documentului), să obţină cîştige o licitaţie preliminară pentru iazurile de decantare din zona Roşia Montană pe 4 septembrie 2691995 (http://www.minind.ro/resurse_minerale/RMGC/Contract_de_societate_1997.pdf, pg2). Totul s-a petrecut cu complicitatea ministerului şi ANRM, care a publicat anunţul de participare la licitaţie din 4 citeva zile mai tirziu. Ministru era la acea dată Dumitru Popescu, dar sprijinul politic a continuat în mandatul lui Radu Berceanu în fruntea Industriilor, pentru că el a acceptat ulterior transferul licenţei de exploatare, procedură ilegală de la compania de stat la firma lui Frank Timiş. Problemele de legalitate provenind din acest trasnfer de licenţă au blocat de multe ori obţinerea celorlalte avize necesare pentru începerea operaţiunilor propriu-zise. Dar Frank Timiş s-a spălat pe mîini în 2004 261cînd şi-a vîndut partea inclusiv către Newmont.

Există schelete şi mai recente. De pildă, cum se face că statul român a împrumutat de la Gabriel Resources 40 de milioane de dolari ca să-şi poată păstra participaţia de 19,31% în compania Gold Corporation la majorările de capital din 2004 şi 2009, fapt confirmat de Dragoş Tănase de la RMGC. Cu alte cuvinte, Gabriel Resources nu a avut la început nimic, nici măcar licenţă, în baza transferuluide licenţă adună bani de pe piaţa de capital, cu banii cîştigaţi dubios (a existat şi o anchetă penală asupra transferului de licenţă, dar încheiată fără urmări), împrumuţi statul român ca să-şi păstreze ce era al lui. George Maior şeful SRI, audiat astăzi în Parlament, ştie cu siguranţă de existenţa tuturor acestor umbre negre. După cum le ştiu şi premierul, şi preşedintele, şi le ştia şi Emil Boc despre care Traian Băsescu spune că a fost fericit să plece de la guvernare fără să semneze pentru Gold Corporation, din motive de conştiinţă. Dulapurile astea sun pline de schelete. Sau, dacă vreți, sunt ca niște matrioșki, stau pitite una-ntr-alta.