Eroii nasc Eroi. Guvernantii se fac ca nu ii vad: nici pe unii, nici pe altii

Cata vreme vor mai exista oameni ca Eugen David, Zeno Cornea, Sorin Jurca si multi alti rosieni – care lupta impotriva unui sistem corupt pana in maduva oaselor – Romania nu va duce lipsa de Eroi. Acesti oameni simpli, care nu au costume scumpe in dulap, nu vor decat sa-si duca viata pasnic in locul in care s-au nascut. Iubesc Apusenii si nu vor exploatarea, desi au lucrat in minerit. Realizeaza ca pentru locul in care traiesc proiectul minier –  pe care RMGC face toate eforturile sa-l demareze – va fi o bomba cu efect intarziat care le va distruge habitatul.

Este o lupta de rezistenta surda impotriva unei clase politice obediente speculantilor de afaceri ieftine si profitabile. Tara nu conteaza, dar buzunarele sunt pline de argintii tradarii. Cum vor explica politicienii si mai ales promotorii principali ai proiectului – Victor Ponta si aghiotantul sau, Dan Sova, un premier si un ministru – spulberarea mormantului lui Simion Balint, mana dreapta a lui Avram Iancu, descendent al unei familii nobiliare de preoti. El insusi preot capelan dupa Revolutia din 1848 – si despre care inamicii sai spuneau dupa luptele din partile  Abrudului si Campenilor „dracul sa se mai bata cu popii”– a ramas rosian pana la sfarsitul vietii. Este inmormantat acolo. Cum vor explica distrugerea muntilor care au adapostit singura localitate care ne atesteaza documentar ca stapani peste aceste locuri?

Rezistenta oamenilor din Rosia Montana impotriva sistemului ticalosit imi aminteste de rezistenta din munti dupa ocupatia sovietica. Zilele trecute a murit Marina Chirca, una dintre eroinele din Fagaras care au ajutat grupul de rezistenta anticomunista „Haiducii Muscelului”,  cunoscut ca grupul Arsenescu – Arnautoiu.

Toma Arnautoiu – liderul rezistentei din Fagaras –  spunea despre ea ca a fost „cea mai devotata noua”. In ciuda faptului ca isi punea viata, familia si averea in pericol, eroina de la Nucsoara a ajutat grupul de rezistenta vreme de 9 ani, timp in care a dus mesaje, a livrat arme si nu a abandonat lupta chiar daca era urmarita in permanenta de Securitate. Marina Chirca era printre putinii care stiau unde se afla grupul condus de Toma Arnautoiu. Dupa ce a reusit sa se ascunda cinci ani de autoritati, a fost prinsa si condamnata la 15 ani de munca silnica si la confiscarea averii. Toata familia ei a fost in puscarie, inclusiv copiii.

Nu-mi amintesc ca autoritatile statului, in frunte cu Premierul, sa fi deplans moartea acestei eroine. Macar printr-un comunicat de presa. Pentru accidentul din Muntenegru Victor Ponta a cerut iertare familiilor victimelor.  Un exercitiu de imagine si capital electoral.

Mai grav este ca mostenitorii eroilor de la Nucsoara si supravietuitorii prigoanei comuniste – ajunsi aproape la 100 de ani,  nu si-au primit nici azi proprietatile confiscate – fie ca vorbim despre terenuri, fie ca vorbim despre imobile. Marina Chirca, ca si Elisabeta Rizea, merita sa i se acorde onoruri militare – mai ales ca a luptat pentru o tara libera si nesupusa, care de la Revolutie incoace nu i-a oferit absolut nimic.

Si rosienii lupta pentru drepturile lor. Vor sa traiasca liberi si sanatosi in casele lor. Vor sa prezerve mostenirea din mosi stramosi, darurile naturii care ii inconjoara si nu vor sa cedeze in fata unei companii care este mai „sfanta” decat dreptul la proprietate si la un mediu sanatos – drepturi consfintite de Constitutia Romaniei. Au spus si au repetat ca nu vor pleca de acolo decat morti. Oare genocidul se afla si el in programul de guvernare?

Eroii sunt printre noi. Nu trebuie decat sa deschidem ochii ca sa-i vedem. Deschideti ochii si poate ca vom avea sansa ca tara asta – frumoasa, bogata si aruncata in saracie si mizerie de politrucii fara capatai care ne conduc – sa redevina o Romanie demna, care lupta pentru bine si nu in folosul raului.

Romania, trezeste-te! Trateaza-ti Eroii cu cinste.