[jwplayer config=”600×394″ mediaid=”39833″]


Bună ziua

Îmi pare bine să mă întorc la Princeton. Îmi este greu să cred că au trecut aproape 11 ani de când am părăsit aceste holuri și am plecat la Washington. De curând am scris universității interesându-mă de situația postului după plecarea mea. Mi s-a răspuns: “Din păcate, Princeton primește cereri de la mult mai mulți aplicanți decât pot acomoda”.

O să transimt un mesaj seniorilor mai târziu. În primul rând vreau să felicit părinții și familiile din sală. Ca părinte, știu că efortul de a-ți susține copilul la facultate în zilele noastre este foarte mare. În urmă cu cațiva ani, am avut un coleg care și-a trimis cei trei copii la Princeton, chiar dacă nici el, nici soția sa nu au urmat cursurile acestei universități. El și soția sa au fost foarte mândri de această realizare, dar din punct de vedere financiar, colegul meu obișnuia să spună că experiența a fost ca și cum ai cumpăra un Cadillac nou în fiecare an și l-ai arunca în prăpastie. Ar trebui să spun, că el tot timpul zicea că ar face asta din nou, oricând.

Deci, felicitări mame și tați!

Cadrul acesta este unul impresionant și potrivit pentru ceremonia de sfârșit de an. Sunt sigur că de la acest pupitru, fiecare lider spiritual a reflectat la Cele 10 porunci. Eu nu am această încredere de sine. Și oricum, a râvni la boul sau măgarul vecinului nu mai este o problemă așa cum era.

M-am gândit să mă folosesc de cele câteva minute de azi să fac 10 sugestii sau poate doar 10 observații despre lume și viața dumneavoastră de după Princeton.

Vă rog să luați aminte că aceste puncte nu au nimic de-a face cu rata dobânzii.

Ce mă recomanda pe mine să fac aceste obervații, pe lângă faptul că am fost invitat de către domnul președinte Tilman să vorbesc aici, este același motiv pentru care fratele sau sora voastră poate să se ducă la culcare mai târziu, sunt mai bătran decât voi.

Tot ceea ce urmează să vă spun a fost testat prin experiențe trecute de viață, însă rezultatele bune din trecut nu garantează succesul în experiențele viitoare.

Numarul 1
Poetul Robert Burns a spus odată că și cele mai bine pregătite planuri pot eșua. Un filozof mai contemporan, Forest Gump, a spus ceva asemănător despre viață, o cutie cu bomboane de ciocolată și despre faptul că nu știi ce vei primi. Amândoi au avut dreptate.

Viața este uimitor de imprevizibilă. Orice tânăr de 22 de ani care crede că știe unde va fi în 10 ani, cu atât mai mult în 30, duce lipsă de imaginație. Uite ce s-a întâmplat cu mine! Acum câteva zeci de ani, îmi vedeam de treaba mea, predând bazele economiei la Alexander Hall și gândindu-mă la scuze plauzibile pentru a evita ședințele de cancelarie. Apoi am primit un telefon. În cazul în care sunteți sceptici privitor la filozofia lui Forest Gump, vă exemplific aici o situație concretă, pentru fiecare student absolvent:

Găsiți-vă un minut liber și vorbiți cu un absolvent care participă la reuniunea de 25, 30 sau 40 de ani de la absolvire. Întrebați-i atunci când au absolvit, în urmă cu 25, 30, 40 de ani, unde se așteptau să fie azi. Dacă reușiți să îi faceți să se deschidă, vă vor spune că azi sunt fericiți și satisfăcuți într-o măsură oarecare sau nu. Și poveștile lor de viață vor fi pline de suișuri și coborâșuri . Dar, sunt dispus să pariez că acele povești de viață, marea majoritate a lor, vor fi complet diferite de ceea ce se așteptau atunci când au început în urmă cu mulți ani. Acesta este un lucru bun, nu un lucru rau. Cine vrea să știe sfârșitul unei povesti atunci când este doar la primele capitole. Nu vă fie frica să lasați drama să se desfășoare.

Numărul 2
Faptul că viața noastră este influențată de șansă și decizii aparent nesemnificative înseamnă că planurile nu își mai au rostul? Nu, deloc! Orice vă pregatește viața, fiecare dintre voi are un proiect mare, pe viașă. Acela este dezvoltarea personală. Familia, prietenii și timpul petrecut la Princeton v-au oferit un start bun. Ce veți face cu el? Veți continua să invatați, să vă gândiți temeinic și critic la cele mai importante întrebări? Veți deveni o persoană mai puternică din punct de vedere emoțional? Mai generoasă, mai iubitoare, mai etică? Vă veți implica activ și constructiv în lume? Multe lucruri se vor întâmpla în viața dumneavoastră, plăcute și neplăcute, dar parafrazând un proverb al lui Woodrow Wilson, de când eram eu aici, „oriunde te-ai duce, acolo ești”. Dacă nu sunteți multumiți de voi, nici cele mai înalte realizări nu vă vor aduce multă satisfacție.

Numărul 3
Conceptul de succes mă duce cu gândul la așa numiții meritocrați și ceea ce implică ei. Noi am învățat că instituțiile și societățile meritocrate sunt corecte. Lăsând de-o parte faptul că niciun sistem, nici al nostru, nu este cu totul meritocratic, meritocrația poate fi mai eficientă decât alte alternative. Dar corecta în sens absolut? Gândiți-vă! Într-un sistem meritocratic, oamenii care sunt cei mai norocoși din punct de vedere al sănătății și al dotării genetice; cei mai norocoși în ceea ce privește sprijinul familiei, încurajarea și, probabil, situația materială; cei mai norocoși în educație și oportunități de carieră; și cei mai norocoși în multe alte feluri greu de enumerat aici – ei sunt oamenii care primesc cele mai multe recompense. Singura modalitate prin care presupusa meritocrație ar putea trece de etalonul moral, ar putea fi considerată corectă, este dacă cei ce sunt norocoși în toate punctele enumerate mai sus sunt și cei care au cea mai mare responsabilitate de a munci din greu, de a contribui la binele lumii și de a-și împărți norocul cu alții.

Așa cum este scris în Evanghelia lui Luca (sunt sigur că rabinul meu mă va ierta că am citat pentru o cauză buna din Noul Testament): „De la toți care au primit mult, mult va fi așteptat. Și de la cel care a primit multă responsabilitate, și mai mult va fi cerut”

Numărul 4
Cine este demn de admirație? Opinia lui Luca – care, apropo, este împărtășită de majoritatea tradițiilor etice și filozofice – ajută cu această întrebare. Cei care merită cel mai mult admirația sunt aceia care și-au folosit cât mai bine avantajele sau aceia care au trecut cât mai bine peste adversitățile lor. Cred că marea majoritate este de părere că oamenii care au, să spunem, un nivel de educație mediu, dar care muncesc onest și perseverent pentru a hrăni, îmbrăca și educa familiile lor sunt demni de mai mult respect din partea noastră decât oamenii care sunt, într-un mod superficial, de succes. În plus, îți face mai mare plăcere să bei o bere cu ei. Asta este tot ce știu eu despre sociologie.

Numărul 5
Din moment ce am spus tot ce am știut despre sociologie, aș putea, de asemenea, spune ceva și despre științe politice. In ceea ce privește politica, întotdeauna mi-a plăcut opinia lui Lily Tomlin, parafrazând: „Încerc să fiu cinic, însă nu pot ține pasul”. Cu toții ne simțim așa câteodată. De fapt, fiind la Washington de aproape 11 ani, așa cum am menționat, m-am simțit și eu așa, de cîteva ori. Totuși, în cele din urmă, cinismul este un subtitut greșit pentru gândirea critică și acțiunea constructivă. Desigur că interesele, banii și ideologia, toate contează, după cum ați învățat la științe politice. Însă, după experiența mea, mare parte a politicienilor și a decidenților politici se străduiesc să facă ceea ce trebuie, în acord cu propriile lor viziuni și conștiință, în cea mai mare partea a timpului. Dacă sunteți de părere că rezultatele negative sau indiferente ce vin prea des de la Washington sunt rezultatul motivelor și relelor intenții, atunci le acordați prea mult credit politicienilor și decidenților politici, care astfel s-ar dovedi eficienți. Erorile nevinovate în chestiuni de complexitate mare sunt cele mai importante surse ale rezultatelor negative. Din aceste motive, cele mai puternice forțe de la Washington sunt ideile și oamenii pregătiți să acționeze pentru acele idei. Datoria publică nu este ușoară. Dar, la final, dacă ești înclinat spre direcția aceasta, este o cursă dificilă care însă merită.

Numărul 6
Încercându-mi norocul cu sociologia și științele politice, o să fac o încercare și cu economia. Economia este un domeniu foarte sofisticat care este menit să le arate decidenților politici exact unde au greșit în trecut. În ceea ce privește viitorul, analiza economică temeinică are un rol important, acela că poate ucide idei ce sunt inconsistente din punct de vedere logic sau total nepotrivite cu datele. Acesta este cazul a aproximativ 90% dintre propunerile de politici economice.

Numărul 7
Nu o să vă spun că banii nu contează, pentru că oricum nu m-ați crede. De fapt, pentru foarte mulți oameni din lume, banii reprezintă literalmente o chestiune de viață și de moarte. Însă, dacă faceți parte din minoritatea norocoasă care are posibilitatea de a alege, țineți minte că banii sunt un mijloc și nu un scop. O decizie legată de carieră care se bazează doar pe bani și nu pe dragostea de muncă sau dorința de a schimba ceva este o rețetă sigură spre nefericire.

Numărul 8
Nimănui nu îi place să eșueze, însă insuccesul este o parte importantă din viață și din procesul de învățare. Dacă unifroma ta nu este murdară, atunci nu ai fost în joc.

Numărul 9
Mai devreme am vorbit despre definiția succesului personal într-o lume imprevizibilă. Sper ca în timpul în care vă dezvoltați propria definiție a succesului personal veți putea face asta, dacă doriți, alături de un companion. Atunci când luați această decizie, țineți minte că frumusețea fizică este modul prin care evoluția ne garantează că persoana respectivă nu are prea mulți paraziți intestinali. Eu sunt deschis către frumusețe, romantism și atracție sexuală – unde ar fi Hollywood și Madison Avenue fără acestea? Dar cel mai important este că acestea nu sunt singurele calități după care să îți alegi un partener. Voi doi veți parcurge un drum lung împreună, sper, și veți avea nevoie de sprijinul și compasiunea celuilalt de mai multe ori decât credeți. Vorbesc din perspectiva unui om care este fericit în căsnicia sa de aproape 35 de ani. Nu îmi imaginez o decizie mai înțeleaptă pentru o călătorie de viață decât cea a unui companion.

Numărul 10
Sunați-vă părinții din când în când. Va veni timpul când vă veți dori ca și copii voștri, adulți de succes și foarte ocupați, să vă sune. De asemena, să vă aduceți aminte cine v-a plătit taxa de la Princeton.

Acestea sunt sugestiile mele. Probabil că valorează exact atât cât ați plătit pentru ele. Însă, ele vin de la cineva care vă împărtășește afecțiunea pentru această instituție și care vă dorește toate cele bune în viitor.

Felicitări absolvenților!

1 COMENTARIU

  1. Mă bucur că această problemă a ajuns pe masa mai marilor zilei. Vă aşteptam reacţia.
    Ei bine, Ben, ca purtător de cuvînt, ai reflectat perfect modul vostru de gîndire. Ai spus corect – nu prea aveţi habar de sociologie şi v-aţi bazat pe sociologi aleşi la întîmplare. Sociologi care, crezînd că gata, au devenit înţelepţi de la terminarea facultăţii şi care au emanat gîndiri primitive. Da, ai înţeles perfect, nu sînt sociologi meritocraţi.
    Ne-am gîndit şi fără să ne rogi Ben, şi am ajuns de mult la concluzia că da, meritocraţia este corectă şi în sens absolut.
    Meritocraţii nu sînt oameni norocoşi (din ce puţ al gîndirii a ieşit asta?). Aţi crezut ca sînt, dar asta vine dintr-o gîndire primitivă, care are la bază INVIDIA – una din bolile grave ale omenirii. Un alt concept primitiv este acela că cei buni, foarte buni sau genii trebuie idolatrizaţi – întrebaţi-i dacă vor statui! Garantez, veţi primi un răspuns negativ! Şi ei sînt oameni, şi ei vor să trăiască omeneşte, n-au nevoie de panteoane ori de altare.
    Meritocraţii au oricum responsabilitatea lumii pe umerii lor,ei sînt cei care trag omenirea înainte.
    Noi, ăştia din Carpaţi, am fost nişte norocoşi ? Te întreb Ben, pentru că ştiu că aluzia a fost mai mult decît directă. Ce noroc e ăla cînd tu, care ai fost gazdă tuturor popoarelor, le-ai fost ca un părinte mii de ani şi apoi „copiii„ se întorc şi-şi lovesc părinţii, îi jefuiesc, jinduiesc la puţinul lor, iar acum vor să le distrugă şi casa? Ştii mai bine decît mine că nu s-a putut construi bomba genetică pentru că aţi fi murit şi voi. Aşa aţi aflat că sîntem neamuri! Aşa aţi aflat ca roirea popoarelor a plecat din „stupul„ carpatic.
    De mii de ani alimentăm cu informaţii toate neamurile, cu invenţii şi chiar cu ajutoare materiale, de mii de ani aplanăm conflictele dintre „copiii„ zburdalnici. Aproape n-am avut timp şi de noi. Ăsta e noroc?
    V-am cerut noi ceva? V-am cerut să ne faceţi altare? Nu! Am cerut recompense, Ben Shalom?
    Meritocraţii nu apar după criteriile enumerate de tine şi noi sîntem cea mai bună dovadă. Ce norocoşi au fost Vlaicu,Vuia, Eminescu, Brîncuşi,Creangă, ca să enumăr doar cîţiva? Au avut parte oportunităţi, au fost foarte sănătoşi, educaţia cea mai aleasă? Ce şi care linie genetică?
    Că veni vorba de linia genetică…poate nu ştii Ben, dar acum cîţiva ani buni s-a făcut un experiment care a eşuat lamentabil. S-a încercat, folosindu-se de ovule şi spermatozoizi de la indivizi laureaţi Nobel, producerea pe bandă de genii…Totul s-a terminat într-un fiasco total,jenant chiar…toţi copiii erau decrepiţi.N-au avut noroc, o să zici…
    Există o vorbă aici, în Carpaţi…cică norocul şi-l face omul! Atît.

Comentariile sunt închise.