Un procuror uitat

Propunerile de numire ale lui Nitu si Kovesi la Ministerul Public si DNA au infierbantat spiritele intre politicienii puterii, iar mass media s-a grabit sa denunte intelegerea – de neacceptat, dintre Presedinte si Premier, care l-a exclus pe Daniel Morar de la sefia Parchetului General.

Kovesi si Morar – adulati pe de-o parte in tara si laudati la nivel european pentru rezultatele institutiilor pe care le-au condus, sunt urati in aceeasi masura de o clica politica incapabila sa inteleaga ca Justitia nu trebuie si nu poate fi subordonata nimanui. Ceea ce nu se spune insa este ca nici Kovesi si nici Morar nu ar fi avut aceste rezultate de unii singuri. In acele institutii lucreaza oameni care instrumenteaza dosare, care strang probe – uneori ani intregi si care intocmesc referatele care ajung la instante. Dar PR-ul in cazul acestor procurori nu functioneaza.

Intrebarea fireasca este daca exista viata pentru aceste institutii si dupa Kovesi sau Morar, iar raspunsul ar trebui sa fie afirmativ in cazul in care Ministerul Public si DNA si-au castigat cu adevarat independenta. Acesta este adevaratul test pentru cele doua institutii: sa-si dovedeasca libertatea si capacitatea de a functiona si in absenta unor nume sonore la conducere.

Pentru a intelege mai bine cat si cum s-au transformat cele doua institutii in ultimii ani poate ar fi util sa ne amintim de procurorul Panait, un tanar justitiar de la a carui moarte s-au implinit 11 ani pe 10 aprilie. Chiar si dupa atata vreme cazul lui Cristian Panait, un procuror privit ca unul dintre liderii generatiei sale, a ramas neelucidat. Crima sau sinucidere?

Daca tragedia din 2002 nu se intampla, poate ca astazi am fi vorbit despre numirea lui Panait la Ministerul Public sau la DNA. Libertatea procurorilor si puterea lor actuala rezulta si din faptul ca “procurorul Panait” a fost un caz care nu s-a mai repetat, dar care poate fi pastrat ca reper in constiinta colectiva. Cei care mai au dubii in privinta reformei din Justitie sa arunce o privire in urma – spre anul 2002 si apoi sa studieze atent anul 2012 – anul cu cele mai multe dosare rezolvate si cu cele mai numeroase condamnari definitive, chiar din randul fostilor demnitari.

Panait, Kovesi, Morar, Calin Nistor, Ponta, proaspat numitul ministru al Justitiei, Robert Cazanciuc – cu totii procurori, fac parte din aceeasi generatie. Ramane de vazut cati din procurorii acestei generatii au curajul de a-si asuma si in viitor libertatea si independenta pentru care poate colegul lor Panait a murit. Avea 29 de ani.

Nu Basescu, nu Ponta, nu Voiculescu sau Cazanciuc fac agenda in Justitie. Procurorii o scriu singuri fara a iesi din anonimat.