Normalitatea toxica: Ponta, Antonescu, Marga si revenirea Romaniei de ieri

Omul sfinteste locul, se spune. Dar tot omul il poate desfiinta, desfigura, schilodi. Romania traieste intr-o stare pe care as numi-o, folosind imaginea propusa de un ganditor britanic, anormalitatii toxice. Cascada de vesti suprarealiste se intensifica de la o zi la alta. Te desparti de stiri seara socat de bazaconiile useliste, te trezesti dimineata si gasesti unele si mai nazdravane. Gafele si aberatiile se tin lant.

Vladimir Tismăneanu

Iata ca acum se anunta, cu maxima pompa si solemnitate, lansarea parteneriatului dintre ICR si IICCMER in vederea unei condamnari veritabile, nu specioase, a dictaturii comuniste. Orice persoana careia ii pasa de adevarul istoric nu poate decat sa se bucure ca demersul atat de necesar al confruntarii cu trecutul totalitar continua. Totusi, ne putem intreba daca tocmai sursa “Horia”, a.k. a., presedintele ICR, autorul de note informative pentru Securitate Andrei Marga, este persoana potrivita pentru a gira un asemenea demers. Este vorba de un incontestabil conflict de interese. Dl Marga nu a facut pana in prezent absolut nimic care sa sugereze vreo pasiune (stiintifica si/sau etica) pentru acest subiect. As zice dimpotriva. Et pour cause…

La fel, se pune o intrebare fireasca: ce cauta Victor Ponta, un plagiator dovedit la un eveniment care implica un institut stiintific? Nu se poate abtine sa umileasca si sa degradeze, prin simpla sa prezenta, o comunitate epistemica unde integritatea trebuie sa domneasca precum suprema valoare? Cum se simte doctorul in istorie Andrei Muraru invitandu-l pe Victor Ponta la aceasta ceremonie in care urmeaza asadar sa faca figura de vedete un fost informator al Securitatii si un plagiator demascat in tara si in strainatate? De ce nu se actualizeaza site-ul IICCMER renuntandu-se, in fine, la lista unui Consiliu Stiintific demisionat? Cred domnii Andrei Muraru si Dinu Zamfirescu ca este onest sa mentii acolo numele profesoarei Maria Bucur ori al profesorului Tom Gallagher, intelectuali care au scris cat se poate de limpede ce cred despre “doctoratul” lui Ponta? Prezenta lui Ponta la un eveniment stiintific care angajeaza IICCMER este dezonoranta si denota, imi pare rau sa o spun, iresponsabilitate din partea celor care ar trebui sa apere standardele universal recunoscute ale unui demers academic.

La ceremonia anuntata pentru miercuri vor participa, ni se spune, Victor Ponta si Crin Antonescu. Am spus mai sus ce cred despre imoralitatea invitarii unui plagiator la un eveniment care implica viata academica. Ponta nu este insa doar premier (argumentul formal care poate fi invocat), ci este si presedintele PSD, al carui presedinte de onoare este Ion Iliescu, un om politic care a condamnat vehement, raspicat si fara urma de echivoc condamnarea comunismului ca demers statal. Se desparte acum dl Ponta de optiunile mentorului sau politic? Daca da, ar fi dezirabil sa o spuna public. Daca nu, atunci este vorba de o impostura. Despre presedintele PNL nu pot spune decat ca, tot asa cum Ana Pauker deschisese larg portile PCR pentru legionari, dl Antonescu, un campion al grobianismului si al violentelor verbale, le deschide pentru trogloditi si fosti securisti.

Pentru cei care au uitat, mentionez ca la 18 decembrie 2006, in sedinta camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, presedintele Traian Basescu a rostit un discurs in care a condamnat regimul comunist din Romania, pe intreg parcursul existentei sale, intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989, drept ilegitim si criminal. La acea sedinta, boicotata de PSD si sabotata isteric de PRM, au participat M.S Regele Mihai, domnii Emil Constantinescu, Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Acesta din urma a declansat chiar din data de 19 decembrie, pe postul sau de televiziune si in “Jurnalul National”, o campanie virulenta de torpilare a impactului Raportului Final si de boicotare a aplicarii propunerilor Comisiei Prezidentiale asumate de presedintele Romaniei intr-un discurs care, odata publicat in “Monitorul Oficial”, a devenit act al statului roman.

Intre cei care au insultat Raportul Final, baza documentara a actului de condamnare, un probatoriu cerut in chip explicit de seful statului, s-a numarat Ion Iliescu, fost presedinte al Romaniei, presedinte de onoare (si azi) al PSD si presedinte al Institutului Revolutiei Romane, subventionat din bugetul tarii. In 2007, editura Humanitas a publicat Raportul Final, editat de subsemnatul, de Dorin Dobrincu si de Cristian Vasile. Pe coperta a patra se gasesc o serie de texte de apreciere a acelui efort de asumare a istoriei Romaniei, intre care aceste cuvinte ale profesoarei Zoe Petre:

“Raportul este cea mai consistenta contributie de pana acum la istoria celor aproape 50 de ani de dictatura comunista din trecutul apropiat al Romaniei”.

Precizez ca Raportul este un document stiintific elaborat de un colectiv de cercetare, membri si experti ai Comisiei, nicidecum opera unui singur autor. Spre a o cita pe doamnsa Lucia Hossu-Longin, “Comisia Prezidentiala condusa de Vladimir Tismaneanu, care a redactat Raportul asupra celor 45 de ani de dictatura comunista, a reunit nume consacrate ale cercetarii istorice. Efortul lor ne-a ajutat sa intram moral in randul lumii”.

In anii care au urmat, au fost publicate doua volume masive de documente consultate de Comisia Prezidentiala, editate de Mihnea Berindei (membru al CP), Dorin Dobrincu si Armand Gosu (experti ai CP). Primul volum a aparut la Humanitas, al doilea la Polirom. In spiritul recomandarilor CPADCR asumate de presedintele tarii, au fost organizate conferinte, s-au desecretizatat si democratizat arhivele, a aparut Manualul de liceu despre istoria comunismului din Romania, s-a mers mai departe in directia analizei cauzelor, functionarii, dar si a consecintelor de dupa 1989 ale dictaturii comuniste, inclusiv mineriada din iunie 1990. Au avut loc actiuni in justitie in care, pe baza Raportului, au fost reabilitate victime ale terorii comuniste.

Chiar este nevoie ca demersul vital al confruntarii cu trecutul traumatic sa fie viciat prin includerea sursei “Horia” in el? De ce nu si a lui Felix? Ori, chiar mai amuzant, a lui Sorin Rosca Stanescu, a lui Balaceanu-Stolnici si a lui Ghise? La invitatia Ioanei Magura Bernard, am scris acum cativa ani postfata volumului ei de amintiri despre cel care a fost legendarul director al “Europei Libere”. Ma intreb ce-ar fi spus Noel Bernard la acest ceas a degradarii valorilor democratice? Ce-ar fi spus Monica Lovinescu si Virgil Ierunca? Ce-ar fi spus Vlad Georgescu?

Iata ce-mi scria Gelu Ionescu despre viziunea istoricului si disidentului Vlad Georgescu (cuvintele sunt citate pe coperta a patra a “Raportului Final”):

“Nu fara emotie si nu fara o completa satisfactie felicit pe toti cei care au colaborat la redactarea acestui document–banal spus, pentru ca adevarul e adeseori banal–istoric si moral. Intr-un anume fel, el este, a devenit, un document fondator al Romaniei de maine. M-am gandit, citindu-l, la milioanele de victme ale persecutiei, spoliati si umiliti de aceasta oroare totalitara care a fost comunismul la noi. M-am gandit la Vlad Georgescu care, daca ar mai fi trait, ar fi fost alaturi de dumneata, unde ii era locul”.

Nici Monica Lovinescu, nici Virgil Ierunca, nici Noel Berrnard, nici Vlad Georgescu, nici Constantin Ticu Dumitrescu, n-ar fi acceptat sa legitimeze o mascarada penibila precum cea anuntata pentru miercuri cu participarea lui Victor Ponta, Crin Antonescu, Andrei Marga, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Dinu Zamfirescu si a renumitilor “vanatori de securisti”…

– articol publicat în Revista 22 –