„Povestea handbalistei Alina Dobrin, casatorita cu un barbat, dar indragostita de o femeie, nu este o istorie despre lesbianism, ci despre prejudecați.
Multa lume crede ca Alina, fosta componenta a “naționalei” Romaniei, are un defect moral. Sa nu ne ferim s-o spunem, ignoranța se vede cu ochiul liber și se masoara puternic in aceste zile in reacțiile oamenilor. Echipele feminine au devenit, in ochii unei parți a publicului, un loc de pierzanie. Rapid, vestiarul a capatat proporțiile unei peșteri a instinctelor, unde e periculos sa-ți lași fetele sa imbrace un tricou. E ca in grota lui Hefner, omul care petrece cu iepurașii. Petreceri psihedelice in loc de sport!
Așa stau lucrurile intr-o țara subdezvoltata in materie de cunoaștere, sa nu ne ferim s-o spunem. 42% dintre romani cred cu convingere ca Soarele se rotește in jurul Pamintului, de unde, pe cale de consecința, preferințele sexuale sint treaba tuturor și merita penalizate.
Gazeta a ales sa mearga impotriva curentului și a publicat ieri drama Marianei Cetiner, ultima romanca inchisa pentru lesbianism, in 1995. A fost nevoie sa vina Emil Constantinescu la Cotroceni ca s-o grațieze in 1998; asta ca sa ne amintim ce vremuri am trait și cine sintem, de vreme ce Constantinescu a fost singurul președinte de dupa Revoluție care nu a prins decit un mandat din partea iubitorului popor care ne credem. Mult și acela, avind in vedere cum se invirte Soarele pe aici.
Dupa ce a fost eliberata, Mariana Cetiner, sportiva la rindu-i, a devenit un simbol internațional al luptei impotriva discriminarii. Povestea a aparut in 2011, intr-un film prezentat de evz.ro, ziarul a extins-o acum.
Mariana fusese batuta repetat in inchisoare, iar amintirile ei vorbesc nu atit despre obtuzitatea autoritaților, cit despre cruzimea omeneasca. E aceeași perspectiva, de dincolo de granițele sufletului, care o impresoara pe handbalista Alina Dobrin. Doar ca pe ea n-o mai pot bate.”
Aceasta opinie a fost publicata pe www.tolo.ro
Un articol scris cu remarcabila discretie. Interesant este ca autorul nu cade in capcana vesnicului spectaculos-scandalos pe care-o declanseaseaza homosexualitatea si nu numai in Romania… Trec peste simpatia nedisimulata a autorului pentru mult disputatul ex-presedinte Constantinescu – avem fiecare opinia noastra si nu totdeauna in armonie cu a autorului.
Da, cruzimea si deliciul cruzimi este un subiect de discutie. Ne nastem cu cruzimea. Copiii sunt la inceput cruzi din imposibilitatea empatiei cu cel ce sufera. Nu stiu ce-i asta, suferinta celuilalt pentru ei nu exista oentru ca nu au inca acea capacitate de a dimti sau de a substitui simtirea care le depaseste propria fiinta. Sunt limitati la ei insisi.Sunt insa destui adulti care nu depasesc acest stadiu al infantilitatii, oricati ani ar fi trait. Este la ei o lipsa de evolutie. Infirmitate la varsta matura. Pentru ca prin experienta copilul evolueaza isi mareste universul intelectual si sensibil. Scriu attea fraze pentru a spune de fapt un lucru pe care autorul il rosteste intr-un cuvant : inapoiere.
Cruzimea si lipsa de empatie se dezlantuie, exacerbate, in miscarile de mase unde indivitul isi topeste in masa nu numai personalitatea, dar mai ales responsabilitatea. Ma gandesc la cruzimea minerilor care, dupa cum marturisea unul „croiam cu bâta in ei, cum croiesti cu securea-n padure” De ce ? „Nu stiu, asa nea- spus (sa facem)!”. Pe margini alta cruzime dezlantuita : „oamenii de bine” care aplaudau si indicau pe cine sa mai loveasca … Cu siguranta ca scosi din context, acesti salbatici ar fi altfel, altii. Vai, cat de complicate sunt lucrurile cand este vorba de fiinta umana !
in romania toti se cred destepti si toata lumea judeca pe toata lumea,asta e venim din comunism trecand prin tranzitie,adica tot comunism haotic.
Comentariile sunt închise.