Prezența masivă a traseiștilor pe liste demonstrează că fenomenul migrației politice a fost încurajat de la vârful partidelor, mai ales că în foarte multe cazuri candidaturile lor reprezintă plata pentru trădarea comisă în momente cruciale: moțiunile de cenzură și votul privind suspendarea președintelui. Practic, s-au lăsat cumpărați pentru cartelele de vot din Parlament, iar cei 30 de arginți au fost susținerea pentru un nou mandat

Fiecare și-a motivat plecarea din diverse considerente: fie au rămas singurii consecvenți din partidele care s-au schimbat radical, fie nu au mai primit nominalizările pentru noi candidaturi. Practic, schimbarea clasei politice se rezumă la schimbarea partidului de către politicieni. Situația este cu atât mai sumbră cu cât mulți dintre candidații care nu au mai fost în Parlament și-au pierdut deja „polenul fecioriei” în politică perindându-se prin mai multe formațiuni

În Alba, Călin Potor a demisionat din PDL în august 2010 și și-a scos „fermecele” la mezat printr-o declarație de un cinism dezarmant. „Sunt proaspăt divorțat și mi-e greu să mă mărit prin telefon sau internet. Va trebuie să văd mirele cu ochii și să hotărăsc apoi dacă-mi place sau nu”, a declarat Potor. Ca mire a fost ales PSD, liberalii rămânând cu inima frântă.

Ovidiu Marian a fost trimis în Senat de către PDL, dar a găsit momentul oportun pentru a-și schimba afilierea: în preajma începerii procedurii de suspendare a președintelui Traian Băsescu. Astfel, și-a asigurat candidatura în județul Arad. În trecut, a mai bifat și PNȚCD-ul.

În Bacău, beneficiarul traseismului a fost PDL care a racolat, în aprilie 2010, doi parlamentari PNL dintr-o lovitură: senatorul Gabriel Berca și deputatul Mihai Banu. Berca a plecat din partidul datorită căruia a fost trei ani prefect, secretar general al Guvernului și apoi senator. Nici pe Banu nu-l dă gratitudinea afară din casă. „E ca și într-o căsnicie, nu mă mai simt confortabil”, spunea deputatul.

Gabriel Tița-Nicolescu, deputat de Brașov, a fost exclus din PSD în octombrie 2009, când a lipsit de la votul moțiunii de cenzură care a demis primul guvern Boc, dar a găsit repede consolare în brațele primitoare ale UNPR. Până la urmă, în aprilie 2012, s-a oploșit la PDL, într-o perioadă când parlamentarii democrat-liberali își luau lumea în cap și plecau într-o veselie la USL. Mișcați de gestul lui Nicolescu, pedeliștii l-au răsplătit cu o nouă candidatură.

Senatorul de Galați Marius Necula a plecat la PPDD dintr-o motivație hilară: „Conducerea organizației Galați a fost predată echipei Boldea”. Asta în condițiile în care deputatul Boldea era de ceva vreme la loc cu răcoare, în spatele gratiilor. Necula a intrat în PPDD, partidul atât de aspru la nivel declarativ cu „ciocoii” PDL și USL.

Adrian Mocanu, deputat de Buzău, candidează în 2012 pentru același partid, PSD, cu care a intrat în Parlament în 2008, însă cazul său este de luat în seamă, întrucât îl are ca mentor în ale traseismului chiar pe tatăl său, Victor Mocanu. Mocanu jr. a plecat din PSD la UNPR, dar s-a reîntors printre social-democrați. Deocamdată, este departe de palmaresul tatălui său: PC-PDL-o candidatură independentă la CJ-PSD. Mocanu sr. este și el pe listele USL.

În Caraș-Severin, PDL a suferit cumplit de pe urma plecării lui Sorin Frunzăverde la PNL, acesta luându-i după el pe senatorul Iosif Secășan și deputatul Valentin Rusu. Acesta din urmă a rămas în istoria Camerei ca primul deputat sancționat pentru că a votat la mai multe mâini. Talentul pe care l-a manifestat în așa-zisul clan Butoane al Parlamentului este pus acum în slujba liberalilor, după ce a obținut rezultate strălucite cu pedeliștii.

La Cluj, îl regăsim pe Mircia Giurgiu, cu o activitate politică „încărcată de istorie”. A devenit parlamentar în 2004, atunci când C.V. Tudor s-a gândit că dă lovitura făcând loc pe listele PRM unor reprezentanți ai Blocului Național Sindical, inclusiv lui Giurgiu. Când s-au văzut în Parlament, aceștia au renunțat la afilirea deranjantă și s-au orientat către partide mai respectabile. Astfel, Giurgiu a ajuns din nou parlamentar în 2008 pe listele PDL. În mai 2011, a votat în favoarea unei moțiuni de cenzură îndreptată împotriva guvernului Boc, gest pentru care a fost, firește exclus. Acum Giurgiu este găzduit pe listele PSD și reprezintă un caz de urmărit. Democrat-liberalii clujeni s-au fript și cu Șerban Rădulescu de care s-au milostivit când l-au văzut că se zbate fără viitor în conducerea unui partid extraparlamentar, PNȚCD. În 2008 l-au făcut senator, iar acum Rădulescu este candidat PC, pe listele USL.

Tot la PC a fost primit și senatorul PDL de Constanța, Mircea Banias. Singurul lucru care îi adumbrește frumoasa poveste de dragoste cu partidul lui Dan Voiculescu este dosarul pe care DNA i l-a întocmit, în care este bănuit că ar fi proteguit de Fisc o rețea de contrabandiști din portul Constanța. Tot la Constanța, deputatul Maria Stavrositu a plecat din PDL la PPDD, după ce democrat-liberalii nu au susținut-o pentru o nouă candidatură.

La Dâmbovița, senatorul Gigel Calcan s-a reîntors la prima dragoste, social-democrații, care i-au iertat „adulterul”, cu PDL. În 1996, a fost ales deputat PDSR, dar a fost unul din fondatorii PLD, ce a fuzionat cu PD pentru a forma PDL. Noul partid l-a trimis în Senat în 2008, dar PSD-ul s-a dovedit ispititor în perioada suspendării. Tot atunci, deputatul Georgică Dumitru a fost sedus de către PC, pedeliștii din Dâmbovița rămânând neconsolați.

Listele din Dolj conțin numele unui june candidat care face electoratul încrezător în viitor, Florentin Gust-Băloșin. Într-un singur an, la numai frageda vârstă de 33 de ani, Băloșin a avut un traseu de excepție: PSD-PC-PDL pentru a se reîntoarce triumfător în PSD, la votul moțiunii care l-a alungat pe Mihai-Răzvan Ungureanu de la Palatul Victoria. Gelu Vișan s-a luptat pe la televiziuni vreo patru ani în contul PDL, dar când s-a trezit că a rămas fără colegiu, s-a dus la PPDD, nu înainte de a denunța corupții PDL din județ. Deocamdată, nu a oferit vreo explicație de ce nu a zis nimic în vremea când apăra partidul la diverse emisiuni TV.

Din aceleași motive a plecat la PPDD și Monica Iacob-Ridzi, fost ministru al Tineretului și Sportului. Aceasta părea că s-a retras din politică după scandalul monstru în care a fost implicată legat de gestionarea unor fonduri ale ministerului, dar a provocat stupoare printre pedeliști când le-a cerut cu seninătate să o sprijine pentru încă un mandat. Un alt „mare caracter” al politicii este senatorul Dorin Păran care și-a trecut cartela de vot din slujba PDL în cea a PNL cu puțină vreme înainte de demiterea de către Parlament a lui Ungureanu.

Plecarea lui Frunzăverde la PNL a avut ecouri și la Iași. Nemulțumită de modul în care PDL a gestionat criza plecării lui Frunzăverde, vicepreședintele Mihaela Popa a trecut și ea în rândurile liberalilor.

Aceeași rută a urmat și deputatul de Maramureș Doru Leșe, care a plecat din PDL după un conflict cu președintele organizației județen, Mircea Man.

A pus umărul la demiterea lui Mihai-Răzvan Ungureanu și deputatul de Olt, Daniel Bărbulescu. Deși ales pe listele PDL, a intrat în PSD la scurtă vreme după ce primarul din Slatina, Darius Vâlcov, a făcut un gest similar.

În Prahova, sunt nu mai puțin patru parlamentari traseiști ce candidează din nou. Cristian Burlacu i-a părăsit pe liberali în 2009, într-o vreme când farmecele PDL nu se ofiliseră încă. Aceeași eroare a făcut-o și Mihai Apostolache, în martie 2010 care de dragul democrat-liberalilor a renegat și tradiția familiei care a dat țării și un senator PSD. Georgică Severin a îngroșat rândurile grupului PSD de la Senat, după ce a fost suspendat din PDL în decembrie 2010, când a votat în favoarea unei moțiuni de cenzură anti-Boc. Deputatul Andrei Sava, o tânără speranță a Parlamentului în 2008, a intrat treptat în conflict cu conducerea PDL Prahova, dar nu a trecut la PSD decât în preajma moțiunii anti-Ungureanu când fiecare vot conta. PSD Prahova l-a acceptat pe liste doar după ce a primit ordin de la conducerea centrală.

La Sibiu, deputatul Gheorghe Roman a trecut la PSD, deoarece democrat-liberalii din județ nu i-au permis să candideze în iunie la primăria Mediaș.

În Suceava, PDL a pierdut doi deputați: Eugen Uricec și Dumitru Pardău. Primul s-a sastisit de PDL la moțiunea anti-Ungureanu, iar al celui de-al doilea i s-a făcut lehamite la suspendarea lui Băsescu. Însă cei doi au cedat la doi pețitori diferiți: Uricec PSD-ului, iar Pardău PNL-ului cu care a mai avut o relație, dar care s-a terminat prost, când a plecat cu Flutur și Stolojan să formeze PLD.

La Timiș, PPDD a cooptat-o pe liste pe Maria Eugenia Barna. Aleasă ca deputat PSD, a trecut la UNPR, fapt ce a provocat ranchiună printre pedești. Unul dintre ei, Vasile Bleotu, a scandalizat atunci când a numit-o pe Barna, într-o ședință a comisiei de buget-finanțe a Camerei, drept „curvă politică”. Acum Barna e în partidul lui Dan Diaconescu. De meserie pastor baptist, deputatul Marius Dugulescu a avut ocazia să reflecteze la porunca biblică „Să nu preacurvești”. Nu știm ce a înțeles, cert e că a devenit deputat ca membru PDL, a votat alături de PNL moțiunea de cenzură ce a adus USL-ul la putere, iar acum este candidat PPDD.

În Tulcea, Marian Avram a plecat din PDL, după ce președintele organizației Victor Tarhon a refuzat să-i garanteze încă din aprilie că va candida în același colegiu la alegerile din iarnă.

La Vrancea, candidează unul din veteranii PDL, Petru Filip, numai că din partea PSD, partid cu care și-a descoperit afinități deosebite în primăvara acestui ani.

În Vaslui, PPDD se poate mândri cu candidatura deputatului Viorel Cărare, de care i-a păgubit de „ciocoii” de la PDL care nu l-au apreciat la adevărata valoare pentru că au refuzat să-i susțină o nouă candidatură. Tot în Vaslui, a ajuns să candideze și deputatul de Iași, Tudor Ciuhodaru. Iașii nu l-au mai încăput de Ciuhodaru deoarece pesediștii din județ au refuzat cu încăpățânare să-l accepte pe listele USL. De altfel, se pare că nici partidele nu sunt suficient de multe pentru agilul chirurg care a trecut de la PSD la UNPR, apoi la PC, înapoi la UNPR, iar acum în PPDD.

Oarecum surprinzător, listele din București conțin doar trei nume de parlamentari traseiști, deși sunt scoase la bătaie 40 de colegii. Pe de altă parte, cel mai ilustru traseist în Capitală candidează, deoarece liberalii bihoreni au refuzat să comită așa o grozăvie încât să-l pună pe liste. Este vorba de Octavian Bot, protagonist al unei cariere politice năucitoare. A început în 1990 în PAC unde a rămas până în 1993, când a plecat la PL 93. În 1995 devine membru PNL, partid pe care îl abandonează un an mai târziu, în favoarea UFD. Din 2002, activează doi ani în Acțiunea Populară. Se pare că 7 ani în același partid l-au exasperat așa că Bot se înscrie în mai 2011 în PNL aruncând totodată și sudalma de adio la adresa foștilor colegi: „PDL este un partid de papagali, fără să-i jignesc”. Liderul PNL, Crin Antonescu, altminteri necruțător în diatribele sale împotriva traseiștilor, a fost surprinzător de îngăduitor cu noul său subordonat: „Este un om cu convingeri ferme”. În comparație cu Bot, Cătălin Croitoru și Gabriel Mutu (ambii de la PDL) sunt niște amatori incompetenți în ale traseismului câtă vreme nu au tras clapa decât unui singur partid, PDL.

La prima vedere, PDL pare victima evidentă a traseismului însă nu merită căinați deloc. Deși au trecut prin trauma anilor 2000-2004 când PSD îi lua constant din parlamentari, democrații nu au învățat nimic. În perioada guvernării Alianței D.A., Vasile Blaga, pe atunci ministru de Interne, a nășit o lege prin care primarii erau obligați să-și declare într-un anumit interval apartenența politică. Practic, a fost o invitație la traseism pentru aleșii locali ai opoziției care au trecut în masă la PD. Astfel, că democrații de atunci se puteau lăuda și mai mult că ei sunt „partidul primarilor”.

După ruperea coaliției dintre PSD și PDL, în 2009, democrat-liberalii au recurs la noi racolări și au încurajat plecările din PSD la viitoarea UNPR, dând un larg concurs constituirii grupurilor parlamentare ale Uniunii, în depășirea obstacolelor din Regulamentele celor două Camere.

Acum, PDL vine cu o garnitură de candidați în proporție de 75% schimbată, însă cei care nu au fost în Parlament sunt departe de a fi fecioare imaculate, mulți trecând prin mai multe sedii de partide fără să fi ajuns deputați sau senatori.

De altfel, în toate partidele găsim candidați noi la Parlament dar cu un trecut ce le-a creat o reputație îndoielnică. Sunt și foști parlamentari care vor să se reîntoarcă în Parlament, dar prin intermediul altor partide. În plus, sunt parlamentari care nu și-au schimbat partidul în această legislatură, dar care sunt oricum la a doua sau a treia căsnicie politică, comițând infidelitățile mai demult.

Paradoxală este și situația candidaților UNPR ce aspiră la noi mandate sub sigla USL. Majoritatea lor covârșitoare provine din PSD, iar restul din PNL. „Divorțul” de aceste partide rareori a fost amiabil, aruncându-se cuvinte grele din ambele părți. Acum uneperiștii vor noi mandate, mizând inclusiv pe suportul celor cu care au avut dispute dure în ultimii ani.

Toate aceste lucruri, arată că și Parlamentul viitor va fi infestat de persoane care cu convingeri politice variabile, în funcție de cine deține puterea la un moment dat sau altul.