„Jaful” Constanda, 200 de milioane de euro din bugetul Capitalei

Ne-a șuierat glonțul pe la ureche! Sesizați de Nașul TV, reprezentanții Primăriei Municipiului București au plătit în ultimul ceas, vineri, 14 septembrie, o taxă de timbru de 3,2 milioane de lei. Plata permite judecarea recursului, la Curtea de Apel București, în cazul Constanda.

Joi, 13 septembrie, oficialii Primăriei ne-au comunicat personal că plata nu fusese încă efectuată, hârtiile necesare semnării fiind încă în mapa primarului. A doua zi, aceiași oficiali ne-au comunicat că au virat suma la Trezorerie. Dacă nu plăteau, atunci hotărârea aberantă prin care Bucureștiul este obligat să-i dea lui Costică Constanda 200 de milioane de euro (100 de euro din buzunarul fiecărui bucureștean) rămânea irevocabilă. Procesul începe luni, la Curtea de Apel.

Povestea Parcului Bordei și a Satului Francez arată limpede cum se poate băga mâna adânc în banii publici ai Bucureștiului printr-un lanț incredibil de complicități, neglijențe și inconștiență – a consilierilor locali, a unor organizații neguvernamentale manipulate sau doar mărginite și a multor altora. Costică Constanda este opusul personajului de poveste Dănilă Prepeleac. Dacă personajul Dănilă a dat perechea de boi pe un car, carul pe o capră și tot așa până s-a ales cu o pungă goală, Costică Constanda a parcurs drumul în sens invers și este pe punctul de a se îmbogăți aberant pe banii publici ai Capitalei.

Schimbul Bordei pentru Satul Francez
În cursul anului 2003, Constanda a obținut, prin acte de vânzare – cumpărare (de la Tudor Dumitru și Lincaru Eugen), mai multe terenuri în zona numită astăzi Parcul Bordei (Turgheniev 11-15 și B-dul Aviatorilor) pentru care s-au eliberat de către Primăria Sectorului 1 documente precum că sunt construibile. Atunci a fost realizat primul PUZ , dar CGMB a refuzat să îl aprobe, motivând că terenul ar fi fost, de fapt, domeniu public. După trei ani de procese, pe 21 iunie 2007, Curtea de Apel a obligat CGMB, irevocabil să aprobe PUZ-ul lui Constanda, plus daune suplimentare de 17,75 milioane de euro. Inițial, CGMB a refuzat să aplice decizia judecătorească, dar a făcut-o, în cele din urmă, după șapte luni, sub amenințarea majorărilor de întârziere. Atunci, susține Constanda, au început mari presiuni asupra sa să accepte un schimb de terenuri, concretizate prin o serie de acțiuni în instanță și publicitate agresivă în media. În cele din urmă, a fost aprobată o hotărâre prin care se obliga să le aprobe, un teren la schimb în Satul Francez (28.500 de metri pătrați), plus un Plan de urbanism zonal, cere conținea parametri urbanistici care permiteau un regim maxim de înălțime de P+5 (înălțime maximă P+5 = 21 metri). De cealaltă parte, soții Constanda renunțau expres și irevocabil la despăgubirile solicitate, de aproape 30 de milioane de euro (17,57 milioane stabilitate de instanță, plus 12 milioane despăgubiri suplimentare), obligându-se să achite o sultă suplimentară de 6,417 milioane de euro pentru contravaloarea construcțiilor oferite în schimb.

Consilierii PSD, complici la jocul lui Constanda
Pe 15 iulie 2008, soții Constanda au vândut cea mai mare parte a terenului (15,89 hectare) și construcțiile de pe acesta dezvoltatorului imobiliar grec Raptis Kavouras SRL. Tranzacția a fost autentificată de Ioana Popescu Tăriceanu, soția premierului de la acea vreme a României, Călin Popescu Tăriceanu. Cu această ocazie, în buzunarul notarului Tăriceanu au intrat circa 400.000 de euro. Prețul tranzacției a fost de 66,27 milioane de euro, alte 33 de milioaane de euro urmând a fi achitate după aprobarea PUZ –ului, după cum se aprobase prin hotărârea Consiliului General (HCGMB 5/2008).

Apoi, soții Constanda și firma grecului au propus Consiliului General un Plan Urbanistic Zonal pentru Satul Francez, în parametrii conveniți (coeficient de utilizare a terenului CUT de 3,5), dar și cu o înălțime mai mare, 28 metri. Pentru a respecta legea (OG 27/2008) Planul Urbanistic Zonal putea fi aprobat până pe 30 septembrie 2009, după această dată fiind valabili indicatori urbanistici mult mai mici.

Aici a intervenit sabotajul consilierilor locali, în favoarea lui Constanda! Pe 31 august 2009, aprobarea Planului a fost scoasă de pe ordinea de zi, iar pe 25 septembrie, consilierii PSD, PNL și PRM au părăsit sala pentru ca PUZ-ul să nu poată fi aprobat din lipsă de cvorum. Nici în ceasul al 12-lea, pe 30 septembrie 2009, consilierii de la PSD, PNL și PRM nu s-au prezentat la ședință, acțiunea acestora devenind vecină cu complicitatea la plata de daune din banii publici.

Constanda nu mai e proprietar, dar judecătorii TMB nu s-au sinchisit
Pe 20 ianuarie 2010, soții Constanda s-au adresat Tribunalului București, prin dosarul 2008/3/2010, acuzând Municipalitatea că nu și-a respectat contractul. Ei au solicitat anularea contractului și repunerea în situația inițială – Satul Francez să revină Municipalității iar terenul din Parcul Bordei, soților Constanda. Cum Parcul Bordei a intrat în domeniul public, soții Constanda solicită despăgubiri conform valorii de piață uriașe stabilită printr-un raport de expertiză din 2008, de 109,2 milioane de euro (3986 de euro pe metrul pătrat de teren!!!). Însumat cu suma inițială de 17 milioane euro și cu dobânzi, suma solicitată Municipalității poate ajunge la 200 milioane euro. Constanda și-a dat seama târziu că acțiunea poate fi respinsă ca netemeinică, deoarece nu mai era proprietar pe întreaga suprafață din Satul Francez, pe care o vânduse grecilor. Nici astăzi Constanda nu a redevenit proprietar pe întregul teren! În iunie 2010, Constanda și grecii au constatat intervenirea unui așa-zis pact comisoriu de desființare a contractelor de vânzare-cumpărare cu grecii, potrivit căruia grecii vor restitui terenul și construcțiile doar în cazul în care se va da o hotărîre definitivă și irevocabilă prin care Primăria să redevină proprietar, iar Constanda, în consecință, să-și ia banii!

Pentru judecătorii Tribunalului București nu a contat acest aspect, cum nu a contat nici că PUZ-ul a fost aprobat, la data de 17 decembrie 2010, de către Consiliul General, chiar și prin forțarea prevederilor legale. Judecătorii au hotărît ca soții Constanda să primească circa 190 de milioane de euro, aproape 100 de euro din buzunarul fiecărui bucureștean. Faptul că Primăria a achitat, vineri, în ultima clipă, taxa de timbru de 3,2 milioane de lei, dă posibilitatea judecătorilor Curții de Apel București care să păzească bugetul public al Capitalei de jaful cauzat prin manevrele imobiliare.

Preț aberant
Reprezentanții PMB spun că este evident că scopul soților Constanda este cel de a obține o sumă exagerat de mare – 3.986 euro/mp (!!!), sumă pe care nu ar obține-o niciodată de la un posibil cumpărător al terenului nici măcar în anul în care a fost făcută evaluarea (2008), an de creștere economică. Mai mult ca sigur însă că dacă prețul terenurilor ar fi crescut, reclamanții ar fi solicitat revendicarea terenului mai degrabă decât suma de bani. Precum niște versați oameni de afaceri, ei doresc realizarea, prin intermediul instanțelor de judecată, a celei mai profitabile tranzacții posibile – obligarea Municipiului București la cumpărarea terenului la un preț ireal.