Caricaturistul roman Mihai Stanescu, ale carui lucrari au fost interzise de Nicolae Ceausescu, a murit la varsta de 78 de ani, in noaptea de vineri spre sambata, dupa o suferinta indelungata, anunta ziare.com

Anuntul a fost facut de fiica artistului, Daiana Stanescu, pentru Realitatea.net. Aceasta a precizat ca tatal sau s-a retras din activitate si de pe scena publica in urma cu trei ani si jumatate. Ea a cerut discretia presei si a opiniei publice.

Nascut pe 20 iulie 1939, in satul Gradistea, langa Mizil, Mihai Stanescu a fost singurul caricaturist roman care, traind la Bucuresti, a criticat in mod deschis regimul lui Nicolae Ceausescu. El a absolvit liceul la Buzau si apoi, contrar sfatului mamei sale de a se inscrie la Medicina, a urmat la Iasi liceul de arte plastice, unde a fost inscris in anul II. In 1966, el a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti.

Dupa facultate, Mihai Stanescu a fost repartizat la Ministerul Turismului, unde a facut grafica publicitara, de unde a demisionat dupa 6 ani. A revenit dupa un an si a mai lucrat alti sase ani. In 1978, a devenit liber-profesionist.

In anii 1970 si 1980 a castigat numeroase premii internationale.

In 1992, Mihai Stanescu si-a deschis un magazin langa Sala Palatului. Magazinul, „Erata”, a functionat pana in februarie 2016. Aici au fost vandute cani, carti postale, tricouri si sacose de panza imprimate cu desenele sale, dar si albume de caricatura si desene originale ale artistului.

Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale lui Mihai Stanescu a fost seria de fotografii cu fiica sa Daiana Stanescu, pe care a fotografiat-o, in aceeasi rochie, intre varstele de 6 si 29 de ani.

Expozitia „Daiana, la diferite varste, fotografiata in aceeasi rochie”, a fost vernisata in 2003, la salonul de carte Bookarest si reluata in 2004, la Galeriile Orizont din Bucuresti.

Mihai Stanescu este autorul logo-ului „Bookarest”, sub care a functionat, pana in 2006, targul de carte de vara de la Bucuresti (in prezent, denumit „Bookfest”).

In decembrie 2000, presedintele Romaniei de la acea vreme, Emil Constantinescu, i-a acordat Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de „Cavaler”, „dorind a-i rasplati meritele exceptionale pentru realizari artistice si pentru promovarea culturii”.

„Prin anii ’80, am inceput sa trimit lucrari la concursuri internationale, am luat premii… Si eu ma comportam ca un om liber, adica eu desenam ce voiam, nu mi le publicau, umblam cu ele in geanta, le aratam la lume pe strada. Luasem un premiu in ’82, in Japonia, unde fusesera vreo 10.000 de concurenti. M-au laudat si in presa la noi. Imediat dupa ce m-am intors, am scos o carte, un album care n-avea titlu, se chema << Mihai Stanescu >>.

Am profitat atunci, pentru ca Ceausescu tocmai hotarase ca nu mai este cenzura, ca fiecare institutie raspunde de ceea ce face. Si eu imediat am scos cartea, am dus-o la noi la Uniune, am semnat-o noi, am tiparit-o la noi la tipografie si am vandut-o la Fondul Plastic. La lansare, la Caminul Artei, au fost 5 persoane (eu, doua fete si familia Dinescu). Dupa o zi, a aflat lumea si a inceput sa cumpere. Dupa vreo patru zile, a aflat si ministrul Culturii, doamna Suzana Gidea, si a interzis-o, a dat pedepse pe la Uniunea Artistilor, i-a pedepsit pe cei care au semnat. Mie nu a putut sa-mi faca nimic, pentru ca luasem deja un premiu afara si de-abia ma laudasera. Dar a venit Politia acasa la mine, au deschis, au intrat in lipsa mea, au cautat carti. Acest album s-a tiparit in 5000 de exemplare, 4000 s-au vindut in patru zile si 1000 le-au retras”, povestea Mihai Stanescu intr-un interviu acordat Revistei Tango.

„Au procedat prost, pentru ca, totusi, cartea s-a multiplicat si asa am devenit eu celebru. Asta era in 1982. In ’85, am incercat sa mai fac o carte care se chema << Umor 50% >>, pentru ca se facea economie la caldura, la mancare, la gaze, la toate, si-am spus ca si la umor trebuie sa facem ceva economie. S-a tiparit, dar n-a mai apucat sa iasa din tipografie. Amandoua au fost scoase dupa Revolutie si s-au vandut”, a adaugat atunci Mihai Stanescu.

Ultimul album al artistului, „De unde iti vin ideile, Mihai Stanescu?”, a aparut in anul 2014. Alte albume de caricatura pe care le-a lansat artistul sunt: „Mihai Stanescu” (1982, Bucuresti), „Umor 50%” (1985, Bucuresti), „Acum nu e momentul” (1990, Bucuresti), „Rire en Roumanie” (1988, Paris, Ed. Bernard Barrault), „C’est pas le moment” (1989, Paris, Ed. Bernard Barrault), „Pe urmele mele” (1999, Bucuresti), „Manual de publicitate. Volumul II” (2003, Bucuresti), „Am intrat…” (2006, Bucuresti), „Cod portocaliu” (2009, Bucuresti), „Realizarile guvernului Boc in perioada 2009 – 2010” (2011, Bucuresti), „La cererea clientilor, am plecat in vacanta” (2012, Bucuresti) si „Realizarile Guvernului Ponta” (2014, Bucuresti).