Mirajul interceptărilor de comunicații telefonice și nu numai, aceasta este miza controlului politic asupra serviciului secret al Internelor. Legislația este în continuare confuză și permite și altor instituții, nu doar SRI, să dețină aparatură de interceptare. Iar fostul „Doi și-un sfert“ pare că deține astfel de echipamente. Fostul șef al „interceptărilor” de la acest serviciu, Remus Șpan, a povestit în exclusivitate pentru RL cum se interceptau telefoanele în perioada în care a condus Diviziunea Tehnică a actualei Direcții Generale de Protecție Internă.

Fosta unitate „Doi și-un sfert”, actuala Direcție Generală de Protecție Internă (DGPI), a fost în tot timpul controlată de politicienii aflați la putere, dar blamată de cei din opoziție. Temuta unitate codificată 0215 a fost înființată în anul 1990, la inițiativa lui Gelu Voican Voiculescu. Opt ani mai târziu, a fost desființată printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare al Țării. Atunci, activitatea serviciului secret al ministerului de Interne a fost catalogată drept o formă mascată de poliție politică. La scurt timp, însă, serviciul secret a fost reînființat. De-a lungul ultimilor 27 de ani, au existat acuzații publice că ofițerii „Doi și-un sfert” au ascultat ilegal telefoanele unor politicieni și ziariști.

Anchetă parlamentară pe interceptări

În octombrie 2008, a fost finalizat raportul unei comisii parlamentare de anchetă “pentru verificarea informațiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicațiilor”. Comisia de anchetă, înființată în 2007, a fost condusă de senatorul Cristian Diaconescu.

Conform celor menționate în raportul final al comisiei, la pagina 8, “Serviciul Român de Informații, fiind singura instituție abilitată legal, are în dotare aparatură tehnică specializată destinată interceptării comunicațiilor, în scopul culegerii, verificării și expertizării informațiilor”. Același raport mai arată, la pagina 10, că „SRI a primit solicitări, doar pentru interceptări ce necesită utilizarea sistemului tehnic pe care îl deține, de la instituțiile abilitate legal să obțină autorizări de interceptare a comunicațiilor, respectiv: (…) Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (serviciul secret al Internelor – n.r.)”.

„Doi și-un sfert“ are terminale de redat interceptări

În ce privea Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, instituția, la acea dată (2008 – n.r.) – arăta comisia parlamentară de anchetă – “nu deține infrastructura tehnică necesară conectării nemijlocite la operatorii de servicii de telecomunicații din România (…) astfel încât să poată efectua în mod independent interceptări ale unor comunicații. Acest lucru se realizează exclusiv prin intermediul Serviciului Român de Informații” (pagina 13 din raport).

Ce e interesant, însă, abia acum urmează: serviciul secret al Internelor putea cere SRI să intercepteze convorbiri, după obținerea “unor autorizații în conformitate cu Codul de Procedură Penală sau cu legile speciale”. După efectuarea interceptărilor de către SRI, “fluxul de date preluat este dirijat apoi către structurile centrale și teritoriale ale Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, care dispun doar de acele sisteme de calcul care permit transcrierea convorbirilor interceptate” (pagina 13 din raport).

Spionii Internelor au aparatură de localizare

Tot din raport aflăm că, în cazuri excepționale, se pu-teau localiza telefoanele mobile pentru realizarea unor flagrante, depistarea și prinderea unor infractori periculoși, înlăturarea unor pericole și amenințări deosebit de grave. În astfel de cazuri, DGIPI avea posibilitatea tehnică de a pune în aplicare mandatele de interceptare a telecomunicațiilor pe o perioadă strict limitată prevăzută în actele de autorizare.

„Instituțiile care au solicitat Direcției Generale de Informații și Protecție Internă punerea în aplicare a actelor autorizate de interceptare a telecomunicațiilor au fost Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Poliția Română, Direcția Națională Anticorupție, Direcția Generală Anticorupție din cadrul MAI, precum și parchetele și instanțele de judecată, conform competențelor legale”, se menționează în raport, la pagina 14.

Dotări excepționale

Concluziile raportului comisiei de anchetă relevă și excepționalismul serviciului secret al Internelor. Astfel, la pagina 15, se arată că “DNA, DIICOT (primele două sunt unități de parchet – n.r.) și DGIPI dispun de aparatură destinată interceptărilor ambientale în scopul realizării unor flagrante”. La aceeași pagină, se adaugă că “Dintre instituțiile abilitate, DNA (structura centrală) și -DGIPI a Ministerului de Interne (structura tehnică centrală și cele teritoriale) dispun de stații de lucru (sisteme de calculatoare) care permit doar transcrierea convorbirilor interceptate de către sistemul gestionat de SRI”.

Așadar, serviciul secret al Internelor are două atu-uri importante: tehnică pentru interceptări ambientale și terminale de redare a interceptărilor. Trebuie menționat, de altfel, că sistemul de interceptare a convorbirilor telefonice este, pur și simplu, o cale de acces în sistemele companiilor de telefonie mobilă și fixă. Este neclar dacă această cale de acces este sau nu la îndemâna spionilor din MAI. Conform unui interviu cu comisarul Remus Șpan, publicat alăturat, problema nu era lipsa acestei căi de acces, ci lipsa unui acord al companiilor de telefonie. Un acord care ar fi putut fi obținut, totuși, după insistențe, după cum au arătat sursele RL.

Legislația, lacunară și cu potențial abuziv

Începând de la pagina 18, raportul comisiei parlamentare de anchetă înșiră concluziile. Care sunt năucitoare. Prima spune, negru pe alb, astfel: „Cadrul legal în vigoare (…) nu definește (…) noțiunea «comunicație» și nici sintagma «interceptarea – ascultarea comunicațiilor», spre deosebire de legislația altor țări, lacună care poate înlesni dotarea tehnică ilegală și săvârșirea unor abuzuri din partea unor instituții sau societăți private de pază și protecție“.

În al doilea rând, stupefiant este că „Nici una din legile speciale care reglementează acest domeniu nu precizează explicit faptul că SRI este singura autoritate la nivel național în domeniul realizării interceptării comunicațiilor și al relațiilor cu operatorii de comunicații“.

Practic, cele două concluzii spun că, spre exemplu, “Doi și-un sfert” ar putea avea și aparatură de interceptare și chiar ar putea-o folosi pentru a se branșa la sistemele companiilor de telefonie.

 

Citiți mai mult pe romanialibera.ro