Coaliţia guvernamentală ia în calcul toate scenariile negative sau pozitive, pe care le-ar putea induce prevederile legii salarizării unitare, odată cu intrarea ei treptată în vigoare. Pericolul intrării în stare de neplată a salariilor şi pensiilor în a doua jumătate acestui an nu a dispărut şi se poate accentua anul viitor, odată cu creşterea treptată a indemnizaţiilor a diverselor categorii de personal bugetar. Noul Guvern are în calcul mai multe variante de acţiune, unele din ele putând însă provoca un adevărat cutremur în spaţiul public, scrie stiripesurse.ro
La Ministerul Muncii e fierbere mare. Se lucrează la viitoarea lege a pensiilor, care ar trebuie să fie gata adoptată în lua octombrie a acestui an. Cel puţin aşa susţin surse social-democrate, iar modificările care vor fi aduse pentru uniformizarea acestui sistem merg mână în mână cu efectele legii salarizării unice. Această lege a creat deja efecte prin creşterea pensiilor speciale şi a indemnizaţiilor foştilor parlamentari, corelate direct la valoarea salariilor majorate pentru categoriile beneficiare, împovărând astfel bugetul de pensii sau cel de stat după caz, cu sume aproape duble de plată pentru foştii aleşi, magistraţi, funcţionari publici, aviatori şi ex-militari trecuţi de vârsta de pensionare. Eliminarea, la cererea expresă a liderului PSD, Liviu Dragnea, a prevederii prin care aceste forme de pensii erau îngheţate la nivelul stabilit înainte de intrarea în vigoare a noii legi a salarizării unitare, a provocat bătăi de cap suplimentare Guvernului.
Cu răul deja făcut de propriul lider de partid, miniştrii pesedişti caută soluţiile prin care să limiteze daunele, în aşa fel încât să nu ajună la scenariul nedorit al intrării în incapacitate de plată. „În noua lege a pensiilor, actualele pensii speciale vor fi eliminate. Nu ne putem permite să menţinem această discriminare faţă de ceilalţi beneficiari ai sistemului de pensii, contributori la stat”, susţin sursele citate.
„Nici o lege nu are caracter retroactiv. Nu vrem să repetăm situaţia din timpul guvernării Boc când, după îngheţarea pensiilor şi salariilor, mii de oameni şi-au recâştigat drepturile în instanţă”, ne-au explicat sursele citate.
Chiar şi aşa, s-ar obţine numai o mică economie, faţă de cheltuielile uriaşe ce se anunţă cu pensiile şi salariile pentru anul viitor. Drept urmare guvernanţii îşi pun speranţele în noile taxe şi forme de plată a contribuţiilor angajaţilor şi companiilor la stat – de la sistemul de inversiune fiscală prin care o parte din aceste contribuţii se mută de la angajator la angajat, noi măsuri de combatere a evaziunii fiscale, până la o formă hibridă, în trepte, a impozitului pe profit, combinat cu cifra de afaceri, în funcţie de domeniul de activitate.
„Salariaţii vor deveni mai cumpăniţi cu propriile cheltuieli şi propriul consum când vor avea de plată la finele anului valoarea a două salarii drept contribuţii la stat, iar companiile vor fi nevoite să scoată sume semnificative din zona cheltuielilor administrative induse până acum artificial pentru a scăpa de efectul sistemului actual al impozitului pe profit”, apreciază aceleaşi surse.
Cum însă între calculele pe hârtie şi adevărate situaţie pe teren e mai mereu diferenţă mare, adevărata soluţie de rezervă pentru noul Guvern o constituie Ministerul Finanţelor şi buffer-ul de la Trezorerie, fondul pe care îl gestionează şi care permite autorităţilor să se împrumute la ce preţ şi când vor. Această rezervă în valută a fost creată încă de pe vremea guvernării Boc, la cererea oficialilor Comisiei Europene şi ai FMI. Interesaţi ca precedentul Greciei intrate în faliment, cu zero bani pentru plata salariilor şi pensiilor, să nu se mai repete într-o altă ţară europeană, cei de la Bruxelles au cerut Bucureştiului să constituie aşa-numitul „buffer” fiscal necesar pentru asigurarea lichidităţii în cazul în care apar din nou crize pe pieţele financiare şi România nu se poate împrumuta la costuri rezonabile, mai ales că băncile din sistemul privat percepeau şi percep dobâmzi mari când vine vorba de împrumutarea statului.
Practic, în mod obişnuit, destinaţia acestui fond este să acopere necesarul brut de finanţare determinat de nivelul deficitului bugetar şi volumul refinanţării datoriei publice, pentru o perioadă de patru luni, în scopul protejării finanţelor publice împotriva şocurilor externe neprevăzute. Fondul a oscilat de-a lungul anilor şi a ajuns până la un vârf de circa 7 mld. euro. A înregistrat fluctuaţii de-a lungul anilor, fiind folosit în trecut de unele guvernări ca sursă de împrumut pe termenn scurt de unu-doi ani pentru asigurarea banilor necesari unor plăţi diverse. Banii au fost puşi ulterior la loc când dobânzile erau mici şi băncile dispuse la discounturi, prin emiterea de obligaţiuni şi titluri de stat cu dobândă mică, de sub 1%, cum e cazul obligaţiunilor de stat pe 12 luni în lei.
Aşa se face că în 2010, potrivit datelor BNR, buffer-ul era de 1,95 mld. euro, pentru ca în 2011 să urce la 2,7 mld. euro, iar în 2012 să ajungă la 3,1 miliarde euro şi 2,3 miliarde dolari, respectiv echivalentul a 4,9 miliarde euro. Anul 2013 s-a încheiat cu o rezervă de valută de 5,5 mld. euro în conturile Ministerului Finanţelor, după un vârf de 6, 2 miliarde, iar în 2014 buffer-ul a urcat la un nou vârf maxim de 6,9 mld. euro, peste necesarul brut de finanţare pentru patru luni, cuantificat la 4,5 mld. euro.
La finalul lunii mai 2016, rezerva în valută din Trezorerie era de 5,9 miliarde euro. În prezent, valoarea buffer-ului valutar este de 6,3 miliarde euro. La începutul acestui an, Ministerul Finanţelor vroia să atragă noi sume, prin noul program de împrumut direct de la populaţie, Tezaur, în cadrul noii strategii de administrarea datoriei publice corespunzătoare strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2017-2019. În total, fostul Guvern Grindeanu îşi propusese să împrumute 68 de miliarde lei pentru finanţarea deficitului şi refinanţarea datoriei publice scadente.
Iar strategia dăduse deja roade. Potrivit fostului ministru de Finanţe, Viorel Ştefan, rezerva actuală a ministerului permite o anumită independenţă în relaţia cu băncile, care face ca statul român să nu fie captiv în această piaţă şi-i permite să refuze ofertele băncilor pentru obligaţiuni, când dobânzile percepute de acestea sunt considerate prea mari.
Încurajaţi de faptul că Viorel Ştefan a anunţat că buffer-ul Trezoreriei este peste nivelul necesar, iar soldul din Trezorerie este la un nivel „fără precedent”, Guvernul Tudose are propriile planuri cu aceşti bani puşi la ciorap în ultimii şapte ani – să folosească, dacă este necesar, acest fond pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare cu pensiile şi salariile, ne-au dezvăluit sursele citate.
Acest plan comportă însă un anumit risc, destul de real şi de consistent. În general, aşa cum reiese din practica financiară de până acum, lunile aprilie şi octombrie ale fiecărui an sunt vârfuri de plată a datoriei, ajungând, în medie, la scadenţă titluri de stat de peste 7 mld. de lei. Ele sunt de obicei însoţite şi de scadenţele ajunse la zi pentru diverse emisiuni de eurobonduri şi obligaţiuni.
Achitarea lor nu se va anunţa deloc uşoară pentru cei de la Finanţe, în cazul în care Guvernul Tudose îşi va băga mâinile adânc în acest fond pentru a-şi onora angajamentele sociale făcute. Mai mult, scoaterea din acest buffer a unor sume consitente, de ordinul miliardelor de euro, nu va putea fi acoperită în timp util de noul Guvern, putând vulnerabiliza statul român în relaţia cu băncile, care abia aşteaptă să impună dobânzi mai mari pentru cumpărarea de obligaţiuni şi titluri de stat.
Ori, dacă PSD se decide să-şi menţină promisiunile electorale făcute şi să dea cu două mâini economiile făcute de cei de la Finanţe pentru plata salariilor şi pensiilor deja majorate, statul român riscă să se confrunte, pe termen mediu, cu o scădere a lichidităţii pieţei interne a titlurilor de stat, cu o explozie a riscurilor asociate portofoliului datoriei publice şi cu incapacitatea de a mai asigura necesarului de finanţare, susţin surse din mediul financiar, puse la curent cu intenţiile Ministerului Muncii, condus de Lia Olguţa Vasilescu.
