PSD a decis joi calea de urmat în condiţiile în care premierul Sorin Grindeanu nu a demisionat ca urmare a retragerii sprijinului politic. Mai exact, s-a decis depunerea unei moţiuni de cenzură, în cursul zilei de luni, împotriva Guvernului Grindeanu. Realizatorul Tv Rareș Bogdan scrie într-un comentariu pe Facebook că moțiunea de cenzură are „șanse mari” să pice, doar dacă parlamentarii loiali lui Victor Ponta, grupul PMP anti-Dragnea și partidul lui Daniel Constantin se mobilizează. În acest context, Rareș Bogdan spune că ceea ce-l neliniștește este că Grindeanu le va rămâne dator acestora. „Se vor mulțumi ei cu reabilitarea în ochii publicului netalibanizat sau își vor cere partea?”, întreabă retoric Rareș Bogdan, conform stiripesurse.ro

„Sunt șanse mari! Asta dacă amenințarea lui Victor Ponta că-și ia parlamentarii și intră în categoria #Rezist, plus poziționarea PMP anti-Dragnea, plus grupul lui Constantin nu sunt doar capete de negociere. Ponta și Băsescu sunt extrem de inteligenți, dar și vulpoi bătrâni, deci nu vor mișca un deget decât dacă vor avea ceva de câștigat. De această dată, în ecuația profitului intră stabilitatea României, și oricât de cinici ar fi ei, o mică nestemată tricoloră nu le dăunează. Dimpotrivă!Permiteți-mi să sucesc un pic „Trădarea lui Pascal” și, iertați-mi barbaria, să o folosesc pe post de argument. Dacă mișcarea lui Grindeanu va avea succes datorită lui Ponta și Băsescu, dublat de NON-combatul USR și PNL iar Guvernul României va ieși de sub controlul total (pretins) al unui singur om, câştigă totul, iar patria le va fi recunoascătoare. Dacă însă Grindeanu se împiedică de ceva (știu eu… CCR,etc,), parlamentarii lui Ponta devin proscriși, vor fi dați afară și își diminuează șansele de a căpăta încă un mandat peste 3 ani și jumătate. Deci sunt obligaţi să nu joace dublu! Cei ai lui Băsescu nu au nimic de pierdut, revin la locurile lor și își văd de opoziție. La fel și cei ai PNL și USR. Există şi varianta unei agende personale a lui Ponta, însă cred că o ştie şi el: susţinerea lui Dragnea nu e doar efemeră, ci şi otrăvitoare. Fără susţinerea lui Dragnea, Ponta are şansa de a se reinventa politic.Ceea ce mă neliniștește: ce va începe în varianta că moțiunea lui Dragnea cade, Grindeanu strânge de-un guvern și le va fi dator lui Ponta și Băsescu plus PNL și USR. Se vor mulțumi ei cu reabilitarea în ochii publicului netalibanizat sau își vor cere partea? Cât, ce e dispus Grindeanu și sfetnicii săi să negocieze? Dacă simpla glorie îi va hrăni suficient, reabilitarea va fi pe termen lung, câștigă un capital de simpatie valoros. Dar dacă va începe o negociere cumplită pentru posturi, algoritm, CoCoPo? Experientia docet! În România, coalițiile înseamnă un circ etern. Pe actualul scenariu, guvernul îşi păstrează structura politică, dar aparatul birocratic e, cum ştim, generos şi roditor! Pe celălalt scenariu, dacă se construieşte o altă majoritate, ea va putea impune un guvern cu mai mulți piloni politici. Însă organizarea ar dura mai mult, iar România are în față niște termene stricte. Cele mai importante se referă la bani europeni, unde, ca să zic așa, pare că suntem în fundul gol.


Am omis UDMR, căci nu îmi pot imagina varianta în care Uniunea va mișca vreun deget ca să ne prindă 2018 uniți și solidari fără un beneficiu. Va primi, desigur, promisiuni și se va supăra, ca de obicei, că nu sunt onorate în totalitate. Dar poate nu se va ajunge aici, iar cei 14 + 1 parlamentari necesari pentru Grindeanu #Rezist vor fi asigurați de PSD, ALDE.
Am pus relele în față, și nici nu le-am luat în calcul pe toate, căci mă amăgesc cu ideea că nu trebuie să validăm trădarea ca sport național. Aspecte bune, în ciuda negocierilor la sânge care vor isca noi scandaluri? Există și cântăresc greu! În primul rând, scăpăm de gândul că Guvernul României trebuie să funcționeze după pofta, horoscopul și reumatismul lui Dragnea. Subsecvent: scăpăm de coșmarul legiferării pusă în slujba salvării unor oameni acuzați de corupție. Iar asta înseamnă că redevenim o țară frecventabilă, predictibilă (adică stabilă legislativ), de încredere, ceea ce va consolida relațiile cu aliații noștri din Europa și America. Rămânem și fără Olguța, care profesează o logică pentru care ar da bani mulți revistele de umor – fiți atenți aici: „Aveam un program de guvernare! Bun, rău, pe ăsta l-au votat românii, deci trebuia pus în aplicare!”
Românii mai au un petic de deșert de traversat, dar cred că, după ce o fac, ţara îşi vine în fire. Au băut paharul amărăciunii până la fund, mai jos de-atât nu se poate. N-au fost în stare să iasă la vot, dar şi-au învăţat lecţia. Riscul e să le şuiere Orgile lui Stalin pe lângă creştet, dar cred că au primit încă o şansă. Iar Stalin să le țină de cald doar celor care-i perpetuează metodele.

Desigur, la capătul deşertului mai trebuie guvernat. Râdeam noi de categoria „macarale râd în soare”, dar exact asta ne aşteaptă. Însă aşa cum alte naţiuni şi-au reconstruit patriile din cenuşă, cred că, în sfârşit, a venit rândul României!”, scrie Rareș Bogdan, pe Facebook.