„Prima dată am pus mâna pe rachetă la 15 ani. Peste doi ani jucam deja în Cupa Davis. Am fost un sportiv bun, dar n-am avut niciun talent. Eram un jucator bun de ping-pong şi în echipa olimpică de hochei. Trecerea de la hochei la tenis s-a produs în 1964. Una dintre puţinele mele calităţi este că ştiu când să mă opresc. Aşa că m-am apucat de tenis. De ce? Din motive comerciale. În primul rând puteam circula şi câştiga 15 dolari pe săptămână. Vindeam coniac în Rusia şi mă întorceam cu ceasuri pe care le vindeam de cinci ori mai scump în România”, a povestit omul de afaceri. Faptul că era sportiv l-a ajutat să obţină beneficii la care românii de rând nici nu puteau visa. Iar cel mai mare avantaj era că putea circula liber: „E foarte dificil pentru voi să înţelegeţi ce însemna comunismul acelor zile. 99,99% dintre români nu aveau două lucruri: dreptul de a se informa şi dreptul de a circula. Întotdeauna am spus că eu şi Năstase am fost singurii privilegiaţi în România. Este adevărat, eu şi Năstase respectam regulile, jucam de fiecare dată pentru ţara noastră. Probabil a fost cel mai bun moment din viaţa mea”.
- Economie
- Afaceri
- Politic
- Declarații
- Editorial
- Dezvăluiri
- Exploziv
- Homepage
- Lifestyle
- Actualitate
- Societate
- Sport