Florian Bichir îl atacă dur pe Cristian Tudor Popescu, după ce jurnalistul a declarat că se simte “mânjit cu căcat din cap până-n picioare” după declarațiile din ultima vreme ale lui Traian Băsescu.În acest context, Bichir îl apostrofează pe CTP, amintindu-i de articolele pe care le scria în anii ’90, scrie b1.ro
“Tupeul acestui Căpitan Jean-Luc Picard al presei este incredibil. Tupeu obraznic, cum zice Mister Cornel Dinu. Contorsiunile sale încep să semene cu simptomele bolii lui Carré. Popular i se spune simplu: jigodism. O să dăm doar două exemple. Uite, CTP-ule, cităm din tine ca din clasici!
19.06.1990. „Adevărul”. „Spirala Violenței”, editorial semnat de Cristian Tudor Popescu: „Că pe 13 iunie a avut loc în București o tentativă de lovitură de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decât în termenii cretinismului sau candorii (…) Ceea ce s-a întâmplat a doua zi în București, începând cu primele ore ale dimineții, a fost o reacție tot atât de inevitabilă; spirala violenței, odată inițiată, urcă întruna. Această reacție s-ar fi produs și în lipsa apelului prezidențial, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Președintele și Guvernul. În aceste condiții, comportamentul grupurilor minerești și muncitorești nu a fost, nici nu avea cum să fie, pașnic”.”, scrie Bichir într-un articol pentru EVZ.
20 de ani mai târziu, Popescu nota într-un articol pentru Gândul că, imediat după revoluție a refuzat să apară cu vreun rând în ziar.
Totodată, Bichir arată că, nici în privința Coaliției pentru familie CTP-ul nu a fost vreodată consecvent.
Dacă acum 15 ani, Popescu îi blama pe homosexuali, comparând drepturile acestora cu cele ale zoofililor și necrofililor, acum CTP face apel la rațiune și toleranță.
“„A fi îndrăgostit de o ființă umană de același sex nu e imoral, stimați 3 milioane. Dacă iubesc un bărbat, de ce să nu am dreptul să împart cu el, printr-un act civil, patrimoniul, moștenirea, reprezentarea, spațiul locativ, așa cum am cu o femeie? Sau invers”. – spune CTP.
Mai jos redăm textul acestuia scris în urmă cu 15 ani.
„Nu numai că pederaştii şi lesbienele trebuie lăsaţi în legea lor, să se pipăie şi să se lingă în văzul lumii, dar trebuie să fim democraţi şi toleranţi până la capăt, nu pe porţiuni. Mai sunt şi alte minorităţi sexuale care suferă din pricină că nu sunt înţelese de societate. Necrofilii, de exemplu, cei care fac amor cu cadavre, ei cum să-şi trăiască pasiunea vieţii când nu au acces neîngrădit în cimitire? Ca să nu mai vorbim de morgă, unde se iroseşte atâta prospătură. Apoi zoofilii, dedicaţi animalelor, care-şi au şi ei câte o Claudia Schiffer cu uger de nota 10 sau un măgăruş pe post de Antonio Banderas. S-a gândit cineva că, odată cu dezastrul din zootehnia românească, zoofililor li se reduc posibilităţile de a avea o relaţie? Ce, ei nu sunt oameni? Există, de asemenea, categoria celor care obişnuiesc s-o facă cu statui – literatura medicală denumeşte asta pygmalionism; deunăzi tocmai a încercat unul pe la Bacău cu monumentul eroului necunoscut. Ce jale trebuie să-i bântuie de atâţia ani pe pygmalionişti, de când superexcitantul Lenin a fost dat jos de pe soclu şi înlocuit cu două steaguri impracticabile”. (…) „Odată ce se grupează în organizaţii legalizate, homosexualii se pot promova unii pe ceilalţi în diverse structuri, pot să devină din discriminaţi închipuiţi nişte factori agresivi de dislocare pe tăcute a heterosexualilor, cum în Vest deja se întâmplă – enclavele se pot construi şi altfel decât geografic sau etnic”, afirma editorialistul de la Republica. ro.
