Jurnalistul Dan Andronic a publicat un nou episod din serialul ”Noi suntem statul”. În acesta el spune că binomul SRI-DNA nu ar fi funcționat dacă nu ar fi avut elementul numit ”dosare-țintă”. Jurnalistul explică că în continuare sunt urmărite doar ”dosarele importante”, conform stiripesurse.ro

”Din punctul de vedere al SRI, deciziile luate de noul director al SRI Eduard Hellvig, respectiv mutarea generalului Dumitru Dumbravă din funcția de șef al Direcției Juridice a SRI în cea de secretar general, a fost un eveniment nu lipsit de semnificație. Generalul SRI Dumitru Dumbravă era omul de legătură între instanțe și SRI, fiind bănuit de imixtiune în dosarele de urmărire penală, dar și de contact direct cu judecătorii, în special cu cei ai instanței supreme, ai Curții de Apel București și ai Curții Militare de Apel”, scrie jurnalistul într-un text publicat în Evenimentul zilei.

Dan Andronic explică că aceasta este o bănuială bazată pe elemente circumstanțiale, dar care conduc spre anumite concluzii. Una dintre vizitele lui Dumbravă a fost docomentată de Centrul pentru Jurnalism Independent, iar în aprilie 2015, a izbucnit un adevărat scandal public, când generalul SRI i-a făcut o vizită expreședintelui Curții Militare de Apel, în condițiile în care Florian Coldea, prim-adjunctul directorului SRI, avea calitatea de justițiabil al Curții Militare, în dosarul 23/81/2014.”În această cauză, mai mulți ofițeri SRI s-au plâns de abuzurile șefului Direcției Juridice din SRI. Ca urmare a scandalului creat, magistratul militar Gheorghe Manea, fostul președinte al instanței militare, a recunoscut că a fost vizitat de generalul SRI Dumitru Dumbravă în zilele de 14 aprilie (11:30-13:20), 15 aprilie (12:02-12:55) și 17 aprilie 2015 (16:10-16:50), repetăm, în condițiile în care pe rolul instanței se afla cel puțin un dosar care viza cadre de comandă din SRI”, mai scrie Dan Andronic.

Jurnalistul precizează că aceasta nu este singura apariție ciudată a generalului Dumbravă în instanțele de judecată. Potrivit mai multor avocați, generalul s-ar fi prezentat la Curtea Supremă de Justiție, unde avea acces permanent la fostul președinte, Livia Stanciu, el fiind văzut cel mai adesea venind noaptea, precum și la anumiți judecători însărcinați cu emiterea mandatelor de interceptare pe siguranță națională.

”Un alt caz ciudat s-a petrecut într-un proces de la Curtea de Apel, când judecătorul a luat o pauză chiar în timpul declarației finale a acestuia, concomitent fiind văzut generalul Dumitru Dumbravă intrând în zona birourilor judecătorilor. Plecarea generalului SRI din sediul Curții de Apel a dus la reluarea ședinței, care s-a derulat fără nicio altă pauză. Și acestea sunt doar niște exemple. Iar numele unor judecători, ca Dorel Matei sau Ana Maria Trancă, au intrat demult în folclorul avocățesc legat de puterea Binomului!
În această zonă vorbim de multe implicații, încă necunoscute, pentru că sunt relații construite pe terenurile de tenis de la Ștrandul Generalilor, în chermezele SRI de la K2, seminariile cu tematică anti-teroristă servite judecătorilor de către cadre SRI, echipele mixte SRI-DNA, protocoalele secrete ș.a.m.d., care merită analizate.
Dar toate au un început.
El se ascunde, pentru perioada imediat după 1989, în Arhiva SIPA.
Arhiva SIPA este o fantomă a trecutului, folosită de politicieni, servicii de informații și alte persoane interesate pentru a obține ce doresc de la Justiție”, arată gazetarul.

În același text, Dan Andronic a publicat și declarația Generalului SRI Dumitru Dumbravă, care arată implicarea serviciului de informații în actul de justiție. O redăm și noi în rândurile de mai jos.

„Angajarea SRI în această luptă, până la urmă, de asanare morală a societății, s-a făcut ca structură de suport a autorităților judiciare cu atribuții în materie și mă bucur că, în prezent, nivelul de încredere și calitate a cooperării a atins o cotă de neimaginat într-un trecut nu prea îndepărtat. Saltul evoluției în acest demers a fost făcut odată cu adoptarea unui concept integrat în combaterea corupției, focalizând secvențial instrumentele investigative pe toată lungimea lanțului trofic judiciar. Concret, dacă în urmă cu câțiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menținem interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenați alături de procurori, polițiști, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual și aspecte care țin de corupția sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate. Important este, în opinia mea, că sistemul judiciar își dezvoltă anticorpii necesari vindecării acestei patologii”, a punctat generalul SRI într-un interviu pentru site-ul juridice.ro în primăvara anului 2015.

Gazetarul Dan Andronic arată că Arhiva SIPA este principalul element de șantaj la adresa magistraților.

”Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, aflat în subordinea ministrului Justiției, a fost înființat în 1991 de către Mircea Ionescu Quintus, iar în 1997, atunci când ministru era Valeriu Stoica, un alt liberal, a căpătat o importanță deosebită.
De ce era important? Pentru că se ocupa cu colectarea de date și informații din sistemul penitenciar, realiza dosare despre cariera și relațiile procurorilor și judecătorilor, dar existau date și despre politiceni, unii dintre ei destul de importnați.
Trebuie spus că informațiile adunate de ofițerii SIPA, în jur de 40 la sută dintre ei provenind dintre cadrele fostei Securități, erau extrem de interesante, fiind vorba de interceptările discuțiilor din celulele penitenciarelor, de delațiunile unor deținuți, fie directe, fie indirecte, respectiv prin provocatori.
Totodată vorbim și despre ofițeri de informații infiltrați printre deținuți, despre interceptări și înregistrări ale convorbirilor unor judecători și procurori.
La ora actuală, notele informative ale rețelei de informatori din penitenciare se păstrează, acestea fiind preluate de noua structură din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, adică de Direcția Generală de Protecție și Anticorupție (DGPA).
Documentele referitoare la cei care au avut acces la informații clasificate au fost predate Serviciului Român de Informații, despre care însă se bănuiește că are, neoficial, mult mai multe documente decât cele preluate legal”, punctează gazetarul.

Potrivit jurnalistului, arhiva SIPA conținea 21.000 de documente la 10.000 de dosare. Totuși, alte surse precizeză că numărul de dosare este mai mic, acesta fiind de 3.000.