Naționalizarea pensiilor obligatorii administrate privat ar fi cel mai mare pas în spate pe care poate să-l facă statul, iar în același timp și cea mai grea lovitură pe care o poate da tinerilor ce au acumulat ceva bănuți pentru bătrânețe. Deși autoritățile neagă că ar face un astfel de pas numai simpla vehiculare a ideii stârnește fiori reci companiilor de pensii și cotizanților care sunt peste 7 milioane, scrie libertatea.ro

Toate efectele asupra acestei posibile decizii au fost explicate pentru Libertatea de analistul economic, Bogdan Glăvan.

Primul efect pentru pentru stat ar fi unul bun. Statul ar pune mâna pe niște resurse (n.r. – miliarde de euro) pe care în prezent trebuie să le împrumute. Iar în loc să le împrumute le va avea ca venituri.

„Pentru mediul de afaceri și oameni va fi un lucru foarte rău. Mediul de afaceri își va pierde încrederea că poate să opereze în condiții de certitudine și de siguranță în România, când statul poate să vină cu o măsură de genul sau <naționalizare>”, ne-a declarant Glăvan.

Iau de la tineri și dau la bătrâni

Potrivit economistului, pentru oameni va fi rău pentru că în loc să poată beneficia de o pensie care să reflecte contribuția acumulată și investită în timp vor beneficia doar de o pensie pe care o va stabili Guvernul de peste 20-30 de ani în funcție de nevoile de atunci.

Deci toți cei care au cotizat până acum își vor vedea banii strânși trimiși la pensionarii din ziua de astăzi, iar ei vor depinde de tinerii care vor veni din urmă.

Ce se întâmplă cu companiile de administrează banii

Companiile care administrează fondurile câștigă din comisioanele administrare și atunci va dispărea acest business. „Acum să fim cinstiți, această formula, pensia publică administrate privat poate fi interpretată și ca o felie de tort create pentru câteva corporații, câteva bănci. Iar asta pentru că nu este nici struț, nici cămilă”, a mai spus economistul. Nu este nici sistem public de pensii, nici pensie privată.

„Este o pensie obligatorie, dar care se acumulează, care reflectă acumularea unui venit, asta este diferența față de pensia clasică publică. Însă, nu este o pensie privată precum cea de la pilonul III, în care să pui cât vrei, cum vrei, când vrei și să îți și alegi gradul de risc”, a mai afirmat economistul.

Pe pilonul II

Aici oamenii sunt obligați să investească în profiluri foarte sigure, adică în titluri de stat. „Cumva aici este și ipocrizia oamenilor care spun că oricum banii aștia se duc în titluri de stat. Care este diferența dacă acum îi preia statul? Diferența economică sau contabilă, în sens restrâns nu este. Dar la scară largă ține de faptul că statul obligă aceste fonduri să investească în titluri de stat. Dacă statul nu impunea această restricție, atunci nu ar fi investit acolo și acum nu am fi constatat că banii oricum se intorc la stat pentru că nu s-ar fi întors”, a mai spus Glăvan.

Problema pensiilor obligatorii administrate privat este una creată artificial pentru că nu știm, pe o piață liberă, câtă lume ar fi cotizat cu adevărat la pensile pur private, gen pilonul III. „Însă ceea ce se poate spune principial este că, cu cât noi evităm să avem un sistem de pensii bazat pe acumulare I administrat privat cu atât perspectivele la bătrânețe sunt mai sumbre. Pentru că cu atât economisirea este subminată, cu atât alocarea eficientă este subminată și cu atât nu vom avea pensii”, spune Glăvan.

Un tun unic

Această decizie de naționalizare a pensiilor este genul de acțiune care poate fi folosită o data. Și atât. „Iei astăzi banii aștia și ți-ai acoperit deficitul din sistemul de pensii public, dar la anul ce faci? La anul vei trăi din contribuțiile vărsate an de an în pilonului II, care acum vor veni la buget, care oricum veneau însă sub formă de împrumut. Situația, per ansamblu, nu se schimbă, decât că datoria publică va fi mai mică”, a conchis economistul.