Rusia duce un război informațional în care România este o miză puternică pentru a împiedica o alianță a țărilor de la Marea Neagră și în același timp militarizează Marea prin intermediul Crimeei, se arată într-o analiză publicată pe Foreign Policy Research Institute (FPRI), citată de digi24.ro

Mai mult, dacă România vrea să își atingă obiectivul de a fi un promotor al democrației și securității în regiune, atunci trebuie să combată tacticile de sabotaj ale Moscovei.

Pentru Rusia, Europa de Est este cobaiul pe care își testează propaganda și tehnicile de dezinformare. Pe termen lung, jocurile Rusiei vor afecta securitatea în regiunea Mării Negre, deoarece va crea un climat de nesiguranță pentru afaceri, în politică și în societate. De asemenea, propaganda rusă va afecta relațiile între țările vecine din regiune.

Folosirea informației ca pe o armă de către autoritățile ruse a devenit un instrument al politicii externe duse de Rusia în țări precum Ucraina și Republica Moldova și chiar și în România. Scopul principal al Rusiei este să slăbească încrederea în instituțiile Euro-Atlantice, precum UE și NATO, și să reînvie sau să inventeze dușmănii istorice între vecini pentru a opri colaborarea. Potrivit analizei FPRI, Tacticile folosite sunt aceleași și slăbesc regiunea per total și fiecare țară individual:

1. reinterpretarea istoriei pentru a pune sub semnul îndoielii granițele stabilite și alimentarea conflictelor etnice prin exploatarea unor frici

2. alimentarea unui sentiment de frică și dispersarea de știri false sau teorii ale conspirației, unele dintre ele referindu-se la agenda Vestului de a transforma acele țări în „colonii” și de a le folosi ca pe niște pioni în jocurile lor geopolitice

3. folosirea de știri negative dintr-o țară pentru a influența cum este percepută în țările vecine

4. exploatarea sentimentelor anti-establishment și sprijinirea partidele politice eurosceptice

5. aruncarea vinei pe „străini”, mai ales în țările în care chestiunea imigranților și a globalizării polarizează societatea

FPRI mai arată că aceste povești, odată construite, sunt răspândite în țările respective prin intermediul unor platforme online și cu ajutorul social media. Se crează un sistem de dezinformare foarte bine pus la punct, care se multiplică rapid și dă senzația de credibilitate și de legitimitate.

Spre exemplu, în presa rusească în limba engleză NATO este portretizat ca o instituție agresoare, iar Rusia pur și simplu încearcă să își protejeze interesele în regiune. De asemenea, informațiile că Rusia militarizează Marea Neagră prin intermediul Crimeei sunt tratate ca mijloace de intimidare a vecinilor, în timp ce poziții din NATO considerate „dizidente”, precum recentele luări de poziție din Bulgaria, sunt relatate într-un mod pozitiv. Prin aceste tactici se urmărește răspândirea îndoielilor cu privire la alianțele cu Occidentul, care potrivit presei ruse, urmărește să începerea unui nou Război Rece și pune sub semnul întrebării suveranitatea țărilor respective. În cazul României, o astfel de narațiune induce ideea că țara noastră este marioneta Vestului.

Securitatea și stabilitatea regională nu ține doar de capacitatea fiecărei țări din regiune de a le asigura ci și de relațiile de încredere între vecini. O regiune fragmentată, cu vecini care nu au încredere unii în alții este mai puțin probabil să reziste amenințărilor exterioare. În cazul României, tacticile propagandiste folosite de Rusia acționează pe mai multe planuri:

1. Politica internă: Obiectivul pe termen scurt al Rusiei este să semene neîncredere în democrația României și să pună sub semnul întrebării aderarea la NATO și la UE a țării noastre. Pe termen lung, Federația Rusă urmărește să slăbească solidaritatea în interiorul relațiilor trans-atlantice stabilite de România, prin exploatarea nemulțumirii populației și alimentarea unei opinii negative despre NATO și UE.

2. Republica Moldova: Relația istorică dintre România și Republica Moldova a fost mereu un subiect controversat în relațiile diplomatice ale ambelor țări cu Rusia. În Republica Moldova, se vehiculează imaginea unei Românii expansioniste care vrea să își ocupe vecinul. De asemenea, România este dată și ca exemplu negativ de integrare ratată în UE pentru a opri Republica Moldova să o ia pe același drum. În România, tactica este opusă. Impulsurile naționaliste sunt exploatate și manipulate în vederea solicitării din partea românilor de reunificare cu Moldova. O astfel de cerere i-ar conveni de minune Rusiei, care ar avea pretextul perfect pentru a interveni în Republica Moldova ca să își protejeze minoritatea rusă.

3. Ucraina: Relațiile României cu vecinii ucraineni au fost mereu reci, scrie Foreign Policy. Disputa teritorială cu privire la Insula Șerpilor, neajungerea la o înțelegere cu privire la exploatarea economică a Deltei Dunării și un conflict latent cu privire la minoritatea română din Ucraina au amplificat această stare. Totuși, Euromaidanul și mai recent anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia au forțat România să se poziționeze ca partener ca al Ucrainei. Propaganda rusă a denunțat Euromaidanul drept o amenințare la stabilitatea statului și chiar la adresa integrității Ucrainei. Mișcarea din Ucraina ar fi trebuit să fie un motiv de teamă pentru moldoveni și pentru români.

4. Rusia: De la căderea comunismului, relațiile diplomatice româno-ruse au fost neproductive și reci. O problemă recurentă a fost cea a recuperării tezaurului României depozitat în Rusia în timpul Primului Război Mondial. Obiectivul Rusiei în acest caz nu a fost să schimbe opinia românilor despre Rusia, sentimentul anti-rus fiind puternic aici, ci să portretizeze Moscova drept „singura apărătoarea a valorilor conservatoare și a tradițiilor creștine”. Totuși, investițiile în amplificarea sentimentului anti-Occident și a fricii că legăturile cu NATO și UE ar pune-o în pericol este un obiectiv mai realist. De altfel, retorica anti-scutului de la Deveselu a Moscovei, criticarea prezenței militarilor americani în România și a exercițiilor NATO terestre și maritime este exemplul perfect al tacticilor folosite de Moscova pentru a crea un mediu în care Rusia devine o alegere politică plauzibilă pentru liderii României.

În acest context, ce pot face România și țările vecine pentru a consolida securitatea Mării Negre? Foreign Policy spune că mizarea doar pe componenta militară nu este suficientă și că și spațiul informațional contează. Este greu de cuantificat în ce măsură un război al informației poate distruge securitatea regională, dar este totuși o vulnerabilitate majoră. Guvernele din regiune, mai ales România, trebuie să gândească strategii la fel de complexe pentru a face față acestui război propagandistic. De asemenea, solidaritatea și cooperarea regională este vitală, fără a înlocui totuși importanța unor instituții ca NATO și UE.

Analiza integrală, semnată de Corina Rebegea, directoarea U.S.-Romania Initiative and Fellow-in-Residence, poate fi consultată AICI.