Am decis astazi sa-mi spun opinia despre gratiere, vazind ca se vorbeste din nou, mult si intens despre acest subiect.
Eu am sa dezvolt ideea mea, ce pleaca de la principiul constitutional al separarii puterilor intr-un stat.
Sigur, discutam teoretic si principial.
Exista o putere legislativa, care este Parlamentul, una executiva, care este guvernul si presedintele si o putere judecatoreasca.
Dupa cum le este numele, una trebuie sa dea legi, una le pune in aplicare prin diverse mecanisme, iar alta stabileste daca s-a incalcat legea si stabileste pedepsele in cazul incalcarii legilor.
Si Constitutia Romaniei stabileste clar in articolul 16 ca nimeni nu e mai presus de lege. Dar… Exista un dar. De fapt mai multe dar-uri prin Constitutie, adica exact ca in finalul Fermei animalelor: „Toate animalele sunt egale. Unele animale sunt mai egale decit altele.” Aceste exceptii inseamna lasarea portitei incompatibilitatii, trec prin stabilirea exacta a celor ce se pot adresa CCR, continua cu ridicarea imunitatii prin vot.
Tot Constitutia Romaniei este cea care permite amestecul de puteri, prin permiterea ca Guvernul sa emita Ordonante de urgenta nesupuse nici unui control. Adica Guvernul este si putere legislativa, dar una cu putere mai mare decit Parlamentul.
Parlamentul, votand legile incomplet se derobeaza de la principala sa atributie – intocmirea de legi. Cum voteaza o lege incomplet? Simplu: este mereu votat un articol care spune: Normele metodologice vor fi stabilite de minister si aprobate prin Hotarire de Guvern. In felul asta Normele metodologice pot afecta spiritul si litera legii si o fac de cele mai multe ori (asta se poate demonstra oricand). In plus, Parlamentul, prin propiul vot spune ca o hotarire de Guvern poate incalca o lege.
Si ajungem acum la puterea judecatoreasca.
Ansamblul: procuror-avocat prezinta judecatorului sau complexului de judecatori probele pro si contra intr-un caz. Judecatorul, in baza probelor si in baza articoleler din Codul Penal (votat de parlament, deci de puterea legislativa) stabileste vinovatia si pedeapsa, in cazul cind gaseste ca cel judecat este vinovat.
Exista citeva cai de atac impotriva unei sentinte. In felul acesta se considera ca la instanta suprema verdictul este definitiv.
Impotriva unei sentinte definitive mai exista o singura cale de atac: CEREREA DE GRATIERE. Aceasta trebuie facuta individual catre presedinte. Din motive umanitare, el poate decide gratierea sau nu.
Ca si in cazul cind Guvernul poate da ordonante de urgenta fara control (la o lege pot interveni mai multi la CCR, sau poate fi retrimisa Parlamentului), acum Parlamentul se substituie puterii judecatoresti. Pentru ca parlamentul vrea sa dea o lege de gratiere in grup, spunind judecatorilor ca actele de judecata nu sunt bune, ca ei stiu mult mai bine decit ei.
Parlamentul poate schimba Codurile Penale si Civile cum vrea si de cite ori vrea. Este in atributia lui de serviciu. (Ca nu e bine sa o faca des, e alta discutie, dar o poate face).
Dar nu are in atributii incalcarea puterii judecatoresti. Pentru ca o lege a gratierii colective este incalcarea principiului separarii celor 3 puteri intr-un stat.
(Din cite imi amintesc eu, poate nu imi amintesc bine, inainte de 89 gratierile erau colective, dar erau tot apanajul presedintelui, fiindca erau date prin decret prezidential. Nu era lege adoptata de Marea Adunare Nationala. Nu ca MAN n-ar fi votat o lege a gratierii daca i s-ar fi pus pe ordinea de zi. Democratia socialista era schioapa, inexistenta, dictatura, dar in unele chestii tinea la fatada).
Adica in Romania Guvernul care trebuie sa guverneze, adica sa aplice legile este putere legislativa, Parlamentul ce trebuie sa dea legi este putere judecatoreasca, iar judecatorii nu mai sunt nimic. Sunt niste biete ordonante la niste caprari.
Ia de mai intelege ceva daca poti.
Stelian Cristea
Canada
