Valeriu s-a nascut in 1943. Un nostalgic al socialismului, amestecat in politica Stangii nationaliste. Valeriu a prezidat, ca sef al Curtii Constitutionale, peste o serie de decizii scandaloase. Una dintre cele mai recente a fost aceea care suspenda aplicabilitatea deciziilor Curtii Europene a Drepturilor Omului in acele cazuri despre care sunt apreciate ca sunt in contradictie cu Constitutia.
Stati putin…. Credeati ca este vorba despre Valeriu Dorneanu?… (Nascut in 1944, de meserie procuror ceausist si jurist la „sindicat”, in Epoca de Aur). Nu. Ma refer la Valeriu Zorkin, presedintele Curtii Constitutionale a Federatiei Ruse.
Socialistii si complicii lor umbla sa ne convinga ca nu avem voie nici macar sa criticam Curtea Constitutionala. Ca este suprema. Ca este necesara intr-o democratie. Ca ar fi o dovada de „extremism” sa atentam la onoarea acestei institutii.
Sa incepem prin a fi logici. Suntem de acord ca Parlamentul a ajuns un refugiu pentru indivizi cu probleme penale. Suntem de acord ca administratia locala este corupta. Suntem de acord ca presa este cartelizata. Suntem de acord ca economia este dominata de niste oligarhi evazionisti.
Cum se face, atunci, ca doar Curtea Constitutionala s-a ridicat, alba si neprihanita, din spuma fetida a marii noastre politice? Prin ce miraculoasa alchimie?
Evident, stim raspunsul. In realitate, Curtea Constitutionala este la fel de rea si de disfunctionala ca celelalte institutii ale „democratiei”. „Judecatorii” sai sunt personaje controversate. Unii dintre ei aveau pana mai ieri carnet de partid.
Insa lucrurile stau inca si mai grav. Chiar existenta acestei Curti, ca institutie, este o amenintare la adresa libertatii si ordinii publice din aceasta tara.
Pentru a intelege de ce, trebuie sa ne intoarcem in istoria ideilor si a institutiilor. Comunismul, la originile sale, era o doctrina a anarhismului integral. Egalitatea si prosperitatea oamenilor, credeau primii sai doctrinari, se va instaura doar dupa inlaturarea Statului. Iar marxismul a facut din inlaturarea statului burghez o conditie necesara a Revolutiei. Si cine ii va organiza pe oameni si va conduce lupta? Partidul.
Insa la un moment dat – in 1917 in Imperiul Tarist si in 1947 in Romania – Partidul s-a trezit ca a preluat puterea asupra Statului. Si de aici o dificultate majora. Cum sa guvernezi?
Cum saltul direct in comunism nu era posibil, socialistii au fost nevoiti sa accepte existenta Statului. Ei aveau nevoie de institutiile sale de stat pentru a guverna si pentru a avea o prezenta pe scena internationala. Asa ca au preluat unele institutii de la statul burghez (nu neaparat de la acela pe care il parazitau).
Dar le-au acceptat doar ca institutii de fatada. In spatele lor era intotdeauna Partidul. In Romania, spre exemplu, au creat Marea Adunare Nationala, un Parlament de fatada. Au creat, in 1974, functia de Presedinte al Republicii. Tot de fatada, pentru ca in spatele acestei institutii se itea puterea despotica a Secretarului General al PCR. Ca regula generala: deciziile se luau la Partid si se transmiteau catre Stat.
In 1990 socialistii, regrupati acum in jurul lui Ion Iliescu, au aplicat exact aceeasi reteta. Trebuie „democratie”? Pai… Atunci facem putina „rebranduire”… Securitatea devine SRI. CPUN a devenit Parlamentul. Etc. Dar toate acestea erau institutii de fatada. In spatele lor era tot Partidul.
Curtea Constitutionala este una dintre aceste institutii importate de regimul autoritar al lui Ion Iliescu. In spatele gardului s-au ascuns intotdeauna personaje politice pe care socialistii le-au trimis in CCR pentru a le proteja interesele.
In vreme ce publicul s-a lamurit cum este cu celelalte instiututii create in anii tulburi ai „tranzitiei” (exemplul cel mai notabil fiind „serviciile secrete”, implicate acum in scandaluri uriase de coruptie), Curtea Constitutionala a trecut mai degraba neobservata ca institutie. Sigur, au tipat cu totii, Putere si Opozitie, cand nu le-a convenit ceva. Dar au sperat, fiecare in parte, ca va veni clipa cand isi vor pune ei „oamenii” acolo si vor rezolva problema… Niciun partid nu a avansat o critica fundamentala a acestei tumori a sistemului politic romanesc.
Curtea Constitutionala, ca institutie, nu este garantia ca sistemul va fi democratic. Adesea se petrece exact pe dos. Curtea Constitutionala a Rusiei, spre exemplu, este una dintre cele mai reactionare institutii ale regimului Putin. Belarus, o dictatura, are si ea Curte Constitutionala. Egiptul are o Curte Consitutionala Suprema. S.a.m.d.
Unele democratii au Curti Constitutionale. Insa istoria acestei institutii nu este de natura sa dea mari sperante. Ea a fost inventia unui jurist austriac, Hans Kelsen. Tot el a fost primul presedinte al unei Curti Constitutionale, aceea de la Viena, instituita de Constitutia federala din 1920. Ar fi multe de spus aici. Intre altele, ca patronul politic al lui Kelsen era, pe atunci, socialistul Karl Renner. Sau ca Hans Kelsen, ca decan al Facultatii de Drept din Koln, l-a adus in facultate si l-a sprijinit pe Carl Schmitt, cel care a devenit cel mai cunoscut aparator al ordinii legale a nazismului.
Dar pentru a trece direct la concluzii: intre 1921 si 1934 Curtea Constitutionala a Austriei s-a dovedit ineficienta. In ciuda existentei acestei Curti, tara a alunecat catre o forma de autoritarism numita, de specialisti, „austro-fascism”. Mecanismul „legal” prin care s-a instituit, gradual, acest regim, a fost acela al… ordonantelor de urgenta emise de Guvern.
Ce ar fi de facut? O solutie ar fi reformarea din temelii a Curtii Constitutionale, pentru a o aduce la nivelul celor din democratiile care au o asemenea institutie. Sigur ca si eu as prefera ca in locul actualilor executanti de partid sa avem juristi corecti si competenti.
Insa nu am stiinta sa existe, pe planeta Pamant, un caz de reformare reala, fundamentala, a unei asemenea institutii. Si ma indoiesc ca, pe asemenea temelii strambe, teoretice si istorice, se poate face cladi ceva.
Iata de ce cred ca intreaga Curte Constitutionala, ca institutie, trebuie desfiintata. Controlul de constitutionalitate trebuie reglementat, precis, prin alte mecanisme. Exact ca in numeroasele democratii solide, din Occident (Suedia si Finlanda sunt doua asemenea exemple), care nu au Curti Constitutionale. Despre acest subiect, separat, cu alta ocazie.
Iar daca cineva mai are iluzii, sa citeasca referatul procurorilor in cazul Toni Grebla. Acuzat de coruptie, omul era in 2014 judecator la CCR si afacerist cu capre si struti.
„Toni Grebla se vaita tot timpul ca este intr-o jena financiara… spunea ca un kilogram de branza se vinde cu circa 20 lei”. Omul punea branza in cutii din plastic de 8 kilograme, pe care o vindea la „diversi”. Si in acest timp, el si colegii lui erau temelia democratiei in Romania, nu-i asa?…
Sursa: ziare.com
